Ia simbolu’, neamule!

1 Martie în piața de flori George Coșbuc, cu șnur alb-roșu, fără bon fiscal și cu colecția primăvăratică de uniforme a inspectorilor ANAF

V ăzuse mama la televizor că există o piață în București unde se descarcă direct vapoarele și avioanele cu flori din Olanda, și deși ele sunt luate imediat în custodie de breasla florarilor, rămân la niște prețuri suficient de acceptabile pentru marele public. Ca una care mai fusese acolo cu cel puțin o ocazie am încercat să o aduc la realitate pe mama, dar ea nu și nu: Piața Coșbuc, Piața Coșbuc. Așa că ne-am dus la piața de flori din București.

simbolul

Simbolu’, simbolu’. un leu firu’!

La fața locului, ca la pomul lăudat. Că doar nu se uitase numai mama la TV. Printre grămezile de lalele, zambile, frezii, ghiocei, primule și alți vestitori ai primăverii, se striga pe diverse voci sloganul comercial „ia simbolu’! Simbolu’, simbolu’, doar un leu bucata!”. Simbolu’ se găsea sub formă de snopuri alb-roșii și era legănat în mâini de dealeri de diverse vârste și sexe.

Veniseră și câteva care de reportaj, prin urmare s-a simțit datoare și poliția locală să-și facă simțită prezența. Încercuiseră zona cu garduri, ca la manifestații, și dirijau șirurile de mașini în căutare de loc inexistent de parcare. Care să fie motivul? Că nu se deranja organul doar pentru că era 1 martie și venea populația masculină în număr mare ca să cumpere simbolu’ mai ieftin direct de la piața de gros, nu?

Părea, totuși, că oamenii locului nu se sinchiseau de aparenta ocupație a forțelor de ordine. Lalelele costau la fel (de mult), banii se încasau în același buzunar larg și întunecat, simbolu’ se vindea tot din mână, precum legăturile de pătrunjel la ușa metroului, iar unii dintre dealeri aveau clar sub vârsta legală pentru a presta o muncă.

antifrauda3

Antifrauda în tatonări

Negociam fără succes cu una care nu voia să-mi vândă 11 lalele, ci numai 10 sau 20 (că așa vrea patroana), când au trecut pe lângă noi un tip și o tipă îmbrăcați cu niște veste reflectorizante portocalii, pe care scria mare ANAF ANTIFRAUDĂ. Mă așteptam să văd coșuri de flori zburând în goana băștinașilor de a scăpa de controlul nemilos al fiscului, să dispară toți cât ai clipi, lăsând în urmă doar petale triste și o dâră de parfum de zambile.

Da de unde! Băștinașii se uitau mai curioși la mine, că-i pozam cu telefonul pe trimișii ANAF-ului, decât să se teamă de amenzi. Măi să fie! Atmosfera a rămas la fel de apatică și jumătate de oră mai târziu când a descins în piață o gașcă mai mare de antifraudiști, cu aceleași veste foarte vizibile.

antifrauda

Antifrauda în acțiune

Seara am văzut la știri și de ce erau carele de televiziune acolo și care a fost bilanțul antifraudă al angajaților statului: au găsit niște cutii cu gerbera care nu aparțineau nimănui în toată piața aia. Era filmată o vânzătoare care spunea că nu știe ale cui sunt, deși erau lângă magazinul ei, dar le-a făcut inspectorilor o ofertă de nerefuzat: să le cumpere cu 1.50 lei firul. Pentru că ei au refuzat-o, i-a lăsat să ia cutiile cu flori, că „oricum în două zile le aruncă la gunoi, că se ofilesc!”.

Întrebările cu care am rămas eu după chestia asta:

– de ce nu se sinchisea nimeni din piața aia – care mustește de evazionism ca orice piață din țara asta – de apariția inspectorilor ANAF? (un răspuns ideal ar fi: pentru că inspectorii ANAF verifică permanent piețele, și numai în zile speciale precum 1-8 Martie, Paște sau Crăciun se costumează ca de carnaval și cheamă televiziunea ca să vadă lumea că muncesc…);

– dacă totuși afacerile învârtite în domeniul comerțului cu flori sunt legale, iar florile astea oricum mor în două zile, de ce țin florarii la prețurile astea astronomice și nu se străduiesc să minimizeze pierderile? (un răspuns a fost dat chiar de o florăreasă, tot la știri, care spunea că în Olanda firul de floare costă mulți euro, pe când la noi costă doar lei „care nu e valoroși ca euro”…, deci dacă pierzi chiar și mulți lei nu contează, că nu e ca și cum ai arunca la gunoi niște euro);

– și în fine, cine a fost designerul acelor veste și de ce e nevoie ca inspectorii fiscului să le poarte, umblă noaptea pe marginea drumurilor întunecate și sunt în pericol să fie accidentați sau au efect calmant pentru patronii care urmează să fie controlați?

 

Etichete: , , , , , , , ,

5 comentarii la “Ia simbolu’, neamule!” Subscribe

  1. adobrero 02/03/2014 at 21:44 #

    Salut,
    1.La prima intrebare ti-ai dat raspunsul singura. As vrea sa confirm aici ca este desigur si singurul corect :-).
    2. Se stie ca toate floraresele, inainte de a vinde la taraba, au facut cursuri de specialitate. Ele vad clientii, ii aplica pe loc o analiza cost – beneficiu, reiese ca toti sunt in nevoie de 1 martie deci vor pune botu’, dau la o parte treaba cu comertul legal ca se complica inutil, si iata pretul (astronomic, bineinteles).
    3. Designer-ul acestor veste de colectie are se pare o colaborare fructuoasa cu Adidas, pe orizontala (la cele 3 dungi ma refer). Vestele sunt menite sa integreze inspectorii in peisaj si sa creeze o comuniune cu restul personajelor din targ, care poarta si ei Adidas (genuine fake probabil) – a se vedea poza nr. 3. De culoare nu stiu ce sa zic, tind sa cred ca e destinata a usura activitatea carelor de reportaj, care daca au greutati in a-i identifica pe inspectori dupa volumul de activitate prestat, ii pot gasi mai simplu dupa port.

    • Dollo 03/03/2014 at 16:20 #

      Great minds…. 😉

  2. Teo din Iasi 03/03/2014 at 15:56 #

    Of Dolo, asa de rau s-a ajuns prin Bucale sa vindeti legăturile de pătrunjel la ușa metroului…?!?

    • Dollo 03/03/2014 at 16:20 #

      noi măcar avem metrou

  3. Ramona 04/03/2014 at 19:52 #

    cred ca iti imaginezi ce fata au facut cand le-am cerut factura 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților