A m citit cu interes și amuzament articolul ăsta, despre istoria felației. M-am identificat cu autoarea lui, chiar dacă adolescența mea și întrebările despre sexualitate au fost în anii 80 și într-o țară comunistă, deci într-o perioadă în care n-au primit răspunsuri nici măcar câte găsise ea în capitalismul semidecadent al anilor 70..
Articolul pornește de la o îngrijorare (de complezență, cred): că tot mai mulți adolescenți americani prestează sex oral (se referă mai mult la felație) cu nonșalanță și de la vârste tot mai fragede, iar obiceiul ăsta e perceput ca ceva rapid, sigur și neangajant, făcut în special pentru obținerea unui avantaj. Se pare că de la Monica Lewinsky încoace felația ar fi devenit noul joystick al sexualității adolescentine la americani.
Autoarea își amintește că „pe vremea ei” sexul oral nu era un aperitiv al unei relații, ci un soi de „absolvire” a unor etape din ea, adică nu ajungeai la gradul ăsta de intimitate decât după ce le parcurgeai pe aproape toate celelalte. Apoi, zice ea, a trebuit să citească o carte ca să învețe cum se face, ca să-i poată oferi iubitului ei prestație de calitate.
Probabil la indieni, egipteni și alte popoare care au ridicat dragostea la rang de artă lucrurile astea sunt trecute dintr-o generație în alta prin ADN și kama sutra. La noi, ca vrednici urmași ai Romei ce suntem, felația a trecut o vreme drept pedeapsă (din articol reiese că dacă furai un cartof în Roma antică aveai mari șanse să plătești cu o felație stăpânului locului), așa că multe mame și-au învățat fetele că așa ceva nu fac decât anumite femei, în niciun caz alea serioase 😛
Oricum, articolul mi-a amintit o mulțime de angoase din tinerețea mea, începând cu etapa adolescentină în care nu aveam cu cine să discut despre „cum se face” nici măcar un sărut, darmite o felație (de fapt nici nu cunoșteam atunci sensul cuvântului). Singura „educație” de profil primită de la mama a fost cartea „Adolescența – Sexualitate, între normal și patologic” scrisă de un anume tovarăș Vasile Nițescu, în 1985, în care se spunea că:
Tinerilor trebuie să li se insufle o comportare de tip nou, socialist, în relațiile sexuale, în care reproducerea nu este numai un fenomen biologic, ci și unul profund social.
Mama mi-a pus cartea în brațe și asta a fost. Cred că vă imaginați ce scria în ea, nu vă mai plictisesc. Aveam 15-16 ani când a încercat vecinul Ionel, la țară la mamaie, să mă sărute prima dată. M-am ferit panicată, nu pentru că nu voiam, ci pentru că nu știam cum se face și m-am gândit că o să mă fac de râs: fată de la oraș și nu știu să sărut. L-am întrebat atunci, tatonând terenul:
– Ce faci dacă nu știi să săruți…?
– Viața le rezolvă pe toate!, mi-a răspuns el înțelept, și m-a lăsat nesărutată.
Nu știu nici în ziua de azi dacă el știa sau nu – deși era mai mare ca mine – sau dacă eu am ajuns să „știu” odată cu vârsta. Curios că după atâția ani nu-mi amintesc de primul sărut pe bune (de fapt îmi amintesc, dar nu e nici pe departe așa de fascinant), ci de întâmplarea asta, care probabil mi-a rămas agățată în minte din cauză că nu a fost să fie. Ionel a fost de altfel și prima îndrăgosteală adolescentină, rămasă tot în categoria intenții nefructificate.
Oricum, revenind la „știința” asta, mă gândeam citind articolul că de fapt nu prea poți să fii sigur că știi (să săruți, să faci sex, să prestezi o felație sau alte sortimente) câtă vreme totul se învață mai mult oral, și din practică. Sigur, la limită poți să citești/vizionezi niște îndrumare (de când cu Internetul, e plin de „how to” una alta), dar chiar și așa e cale lungă de la teorie la practică. De aia de câte ori mi-au făcut curte bărbați mai tineri decât mine m-am întrebat, zâmbind în sinea mea, dacă nu cumva aș fi o țeapă pentru ei, că-și închipuie că fiind mai mare sunt și mai versată, deci au ce învăța 🙂
Și de câte ori mă îndrăgostesc și mă gândesc la eventualitatea că voi trăi din nou „primul sărut” mă trec din nou temerile alea de tinerețe, că dacă nu sunt suficient de experimentată și voi dezamăgi cu nepriceperea mea. Dap, cred că nu ești scutit niciodată de emoțiile astea, indiferent de vârstă. ba, poate mai la maturitate e și mai rău, că nu se așteaptă nimeni să fii un ageamiu. Apoi îmi vine în minte ce mi-a zis de curând un puști de 17 ani cu care dansez la tango: ce contează dacă facem cum zice instructorul, dacă ție ți-a plăcut asta e tot ce contează, să te simți bine!
La tango nu merge așa, totuși, dar câtă vreme nu avem școli de sărut, felație și educație (sexuală) probabil trebuie să ne mulțumim doar să ne simtem bine , până-i ajungem din urmă pe americani 😉
Se invata din mers (observarea reactiilor, discutii cu partenerul), pentru ca fiecare persoana reactioneaza altfel. Este o descoperire reciproca si o perfectionare continua a tehnicii 😛
Afurisiti romanii (de la Roma). Cum importau ei cartofii ante litteram. Tocmai de prin cele Americi, sustragandu-se de la plata taxele vamale 🙂
Bun articolul din link. Lamuritor, in felul sau (desi a fost cenzurat paragraful cu porumbul) 🙂
uau, cu ocazia asta am aflat ca pana in 2005, in Virginia, cei care faceau sex fara sa fie casatoriti puteau sa primeasca amenda de 250$… http://edition.cnn.com/2005/LAW/01/25/grossman.oldlaws/
Probabil ca si partenerul crede despre el exact la fel cum crezi tu despre tine, e la fel de nesigur, si are la fel de multe intrebari si temeri, asa ca just do it 🙂 si sa te simti bine, avea dreptate ala micu’ de la tango 🙂
Cam cit de proasta si inculta trebuie sa fie autoarea Annie Auguste ca sa nu stie ca in Roma antica NU existau cartofi?!? Cartofii au fost adusi din America dupa calatoria lui Columb.
Ca s-o citez de Dollo: asta-i o ziarizda, jurnalizda…. Si cu ceva vechime in bransa….
Cam ce baza putem sa punem pe sursele ei de info. (in afara de cele dedicate tehnicii practice a felatiei) ?!?
Alt exemplu de teribila incultura si imbecilitate: Ancient Rome was a society of soldiers, of machos and rapists….
Mare ti-e gradina……
Din acelasi articol, un alt exemplu de jurnalism execrabil combinat cu o crasa incultura: In 18th century France the upper clergy lived according to principles that were similar to Roman times. You had your chapel, your chateau, your wife and then all your mistresses. The bishops lived this way as well.
rezulta ca preotii catolici se puteau insura, etc…..
Iar o vad pe aia cu „suntem de la Roma”. Am citit recent ceva ce spunea ca de fapt SUNTEM SLAVI, NU ROMANI. Asa ca degeaba ne credem noi latini, ca uite, ne tragem majoritar din Asia…. Suntem tatari corciti cu europeni….
„Ce faci daca nu stii sa saruti” ?
Ei, vezi diferenta dintre anii ’80 si ani ‘(20)10 ?