Prezență inedită a lui Budha la răstignirea lui Iisus la București

E ram într-un magazin de la intrarea în Centrul istoric când casiera căreia tocmai îi plăteam marfa a devenit aproape isterică la vederea priveliștii de pe fereastră. Era un contingent de soldați romani descălecați dintr-un autocar, care tocmai se aliniau sub ferestrele respectivului magazin. Mai multe vânzătoare i s-au alăturat casierei în entuziasm și au început să-și împartă masculii din ochi, cu promisiuni de „mamă, ce i-aș face ăluia cu sulița ridicată!”.

Ca să nu rămân de căruță am ieșit și eu să văd minunea. Înainte să mă dumiresc ce-o fi cu ei acolo m-am pomenit scoțând automat camera din geantă, iar ea la rându-i, aproape cu o voință proprie, s-a pornit pe filmat. Nu s-a putut abține 😉

În scurtă vreme aveam să-mi dau seama că am fost înghițită de un soi de circ cu pretenții de teatru de stradă, prezentat pe post de procesiune religioasă pentru ăia care nu au timp săptămâna asta să treacă pe la biserică. De altfel publicul acestei manifestări s-a cernut imediat din rândul trecătorilor. Ăi mai cu țiglele pe casă se uitau și plecau în treaba lor. Noi, ăștia „creștinii adevărați”, persistam în păcat.

Procesiunea a trenat destul de mult pe străduța din laterala Hanului lui Manuc – aia care duce spre biserica Sfântul Anton – dând ocazia mulțimii să iasă din biserică și să se adune la „urs”, polițiștilor locali să freamăte de importanță și agenților de pază din Centrul istoric – Historical Center defence, dacă nu știați că avem așa ceva – să-și compare mușchii cu ai romanilor.

Soldații fremătau și ei, dar cred că de frig, că vremea tocmai se răcea, iar ei erau în sandale și pantaloni scurți pe sub mantiile alea roșii. Unul care trecea drept șeful lor se mai încălzea dând cu biciul în unul și altul, în timp de Pilat disimula destul de zen din spatele unei grăsimi impresionante. De altfel cred că eticheta cea mai nimerită i-a fost pusă de o tânără care trecea prin zonă și a conchis la plecare: „Ăla gras și chel îmbrăcat în alb zici că e Budha!”. „E Irod, fată!”, a corectat-o indignată prietena ei.

Când în sfârșit s-au pus în mișcare, Budha le-a cerut molcom soldaților să nu alerge spre platoul central, unde avea să se deruleze „procesul” lui Iisus, adică piațeta din fața Hanului lui Manuc. Soldații l-au ascultat, că și pe vremea aia forțele de ordine ascultau de prefect, așa că au mers agale. La fața locului – și mai multă lume. Care cu pateuri, care cu covrigi, care cu shaorma, audiența se pregătise pentru un spectacol de durată.

Dar Jizăs întârzia să apară. Pilat (zis și Budha) se cam plictisise strângând în mâinile grăsune prosopul pe care avea să-l folosească după ce se spăla pe mâini de sângele vărsat. Soldații au început să se încaiere între ei, ca să ne facă nouă o impresie de sălbatici incapabili să înțeleagă misiunea și sacrificiul lui Iisus, iar trecătorii chibițau de pe margine, îngrijorați că „nu mai începe odată, că vine ploaia”.

Ba, chestiunea rămânerii la fața locului, „să vedem ce fac ăștia aici” a stârnit și dispute în cuplu. Ea a  refuzat categoric să se alăture mulțimii de gură cască, în timp ce el i-a urlat suit pe o bancă: „uite ce frumos e, fraiero!”.

Iisus a apărut cam în același timp cu televiziunile de știri, și bănuiesc că a intrat și în direct. Nu știu care i-a fost statementul , că era cam departe de mine, dar după ce a terminat el de breiching niuz la Realitatea și B1, la microfonul instalat pe o camionetă cu număr de Maramureș, povestitorul a început să prevină audiența despre ce urmează să se întâmple acolo.

Au fost câteva tăvăleli și biciuiri ale lui Iisus, femeile în frunte cu fecioara Maria s-au luptat și ele, ca leoaicele, să-i aline suferințele, povestitorul traducea pantomima din ringul de luptă, iar soldații de pe margine încurajau poporul să strige, după scenariu:

– Eliberați-l pe Baraba, eliberați-l pe Baraba… !

sau

– Răstingiți-l pe Iisus, răstingiți-l pe Iisus…!

O doamnă de lângă mine striga cu însuflețire ce i se spunea, iar când am întrebat-o dacă n-ar vrea să strige invers (adică să-l elibereze pe Iisus, vezi bine) s-a uitat pieziș la mine și s-a dus mai încolo.

Într-un final Budha a făcut pe plac „mulțimii” și s-a spălat pe mâinile grăsune de sângele lui Iisus. Procesiunea a luat apoi „drumul crucii” către Parcul Cișmigiu, iar eu m-am îndreptat spre casă. Bănuiesc că finalul a fost tot ăla care ni se predă de 2000 de ani încoace, cel puțin atâta vreme cât mulțimile se încăpățânează să strige ceea ce li se spune.

Pentru cinefili, filmul scurt al evenimentelor. Nu e cu Mel Gibson 😉

Etichete: Bucuresti, Budha, circ, drumul crucii, Iisus, Pilat, răstignire, succesuri