Cine te-a crescut, măi, mielule?

„Transhumanţa” ciobanilor către o viaţă mai comodă, combinată cu dezinteresul statului, în ultimii 20 de ani, pentru zootehnia autohtonă au făcut ca oieritul, ramura cea mai dificilă a creşterii animalelor, să fie practicat mai degrabă din hobby, decât pe baze profitabile.

miei

Înainte de a îmbuca pioși o pulpiță de miel sau după ce ne lingem pe degete de sosul ăla scurs din coasta lui fragedă, a mielului, să ne oprim un pic și să aflăm cine i-a crescut pe blănoșii ăștia și ce sacrificii fac oierii pentru asta. M-am gândit să vă reamintesc o serie de reportaje (ultima) făcută pentru EVZ, în 2010 când am colindat câțiva munți în căutarea ciobanilor. Și pentru că una dintre calitățile României este perenitatea problemelor, ceva mă face să cred că textele astea publicate de Paște acum patru ani continuă să fie valabile și azi. Dacă n-or mai fi, ele au fost totuși cândva reale 😉

Aveți mai jos câteva fragmente, textele complete le găsiți urmând link-urile din titluri

De ce nu-i priește Mioriței iarba din UE

„Transhumanţa” ciobanilor către o viaţă mai comodă, combinată cu dezinteresul statului, în ultimii 20 de ani, pentru zootehnia autohtonă au făcut ca oieritul, ramura cea mai dificilă a creşterii animalelor, să fie practicat mai degrabă din hobby, decât pe baze profitabile.

Sunt şapte milioane de oi în România, iar crescătorii lor sunt împărţiţi, ca într-o Mioriţă modernă, în trei federaţii, una mai bătăioasă ca alta. Pentru că nu prea se înţeleg între ele, sunt foarte uşor de manipulat de la Bucureşti, unde deşi merg împreună nu fac nicio brânză.

Pe vremea lui Ceauşescu, Sergiu nu mai prididea cu cusutul cojoacelor „Alain Delon” care isterizaseră România. „Primeam pieile şi comanda acuma, şi reuşeam să dăm cojocul şi peste un an, aşa de multe comenzi aveam. Coseam non stop cu soţia, când mă odihneam eu cosea ea şi invers. Acuma nu numai că nu se mai poartă cojoacele, dar nu mai cumpără nimeni nici pielea, nici lâna”, conchide nostalgic Sergiu, învârtind în mâinile muncite o căciulă care pare făcută din piele de oaie.

Ce înseamnă să fii cioban

Ciobanul e ăla care mână oile, le mulge, le tunde, le îngrijeşte, le apără de lup. În câţiva ani, dacă e profesionist şi dă dovadă de dragoste faţă de animale, condiţie esenţială pentru supravieţuirea în meserie, ciobanul îşi cumpără şi el câteva oi, le înmulţeşte şi astfel evoluează şi ajunge oier. Când îşi face turmă îsi poate angaja propriul cioban, dacă are noroc. A nu se înţelege că oierul stă doar şi „cujetă”, cum să-şi marketeze afacerea.

„Noi nu avem tradiţie gastronomică să gătim carnea de oaie, dar e recunoscută că desfundă arterele, are conţinut scăzut în colesterol şi ajută la potenţă”, îşi vinde Gonţea marfa. Tot el admite, însă un fapt paradoxal, în condiţiile de potenţă mult lăudată a ciobanilor: „Ne confruntăm cu aceeaşi problemă ca şi nemţii. Am vizitat peste o sută de ferme din Germania. Şi am observant că tineretul până la 40 şi ceva de ani în proporţie de 80% era necăsătorit. Mi-au zis că fetele nu mai vor să se căsătorească cu bărbaţi care miros a balegă, să stea non stop la animale”.

Cum s-a întors țurcana în Hațeg în loc să emigreze

Aventura lui Pavel Iovăneasa a început în 2005 şi a culminat cu un stoc de o mie de kg de brânză cu care l-a prins iarna lui 2006. „Desfacerea a fost dificilă la început. Numai noi ştim ce am îngheţat prin pieţe ca s-o vindem. Într-o zi a fost Violeta, soţia, în piaţă şi a dat 150.000 de lei taxa de piaţă, şi a vândut brânză de 15.000 de lei. Îi venea să plângă de necaz. Am zis că nu mai scăpăm de brânza aia în anul ăla. Pe an ce trece o fost tot mai bine. Am luat în arendă un hectar părăsit pe care am pus lucernă. Să vedem dacă merge, chiar dacă proprietara a zis să nu mă ating de subvenţie. Nu-i corect, dar asta e. Ţinta mea sinceră ar fi 500 de oi, dar nu vreau să audă familia, că se sperie”, zice Iovăneasa mai cu fereală de soţia Violeta care-i stă alături de 15 ani, fără concediu.

Avem teren, 150 de ha de păşuni arendate. Mai avem terenul nostru 7 ha de fânaţ, 6 ha arabil. Cultiv pământul tot cu familia, ce se obţine de la pământ consumă animalele, gunoiul rezultat de la animale e îngrăşământ la teren. Nu suntem chiar ecologici deocamdată, pentru că singurele culturi la care intervenim cu chimicale sunt grâul şi porumbul. Ierbicidăm porumbul, că nu ne permitem să mai dăm cu sapa la două hectare. Am făcut asta dar când găseam oameni cu ziua la sapă. Acum s-au şmecherit şi ăstia şi nu mai vin la muncă. Vor mâncare, băutură, cafea, prăjitură, pauză de ţigară. Parcă eşti la picnic, nu la munca câmpului. Iar interesul e să treacă ziua, nu să se vadă ceva în urmă. Când va fi agricultura ecologică apreciată o să investim, dar acuma nu.

Doctorul cu 2000 de pacienți și 350 de oi

Pentru aceia care cred că zootehnia şi medicina sunt rentabile, doctorul Emil Crișan din Densuș îi invită la ferma lui: „Să vină să vadă. Avem un deficit şi la creşterea oilor, şi la materialul biologic uman. Cei buni se pare că au mers dincolo. Sunt zeci plecaţi numai din zona asta, persoane de vârsta cea mai potentă din punct de vedere fizic. Acum nu găsești un mecanizator, un tractorist. Deşi am avut licee agricole, şcoli profesionale.”

Vă doresc sărbători frumoase, dar nu exagerați cu carnea de miel, mai ales dacă nu aveți cu cine testa eficacitatea ei erotică 😉

Etichete: , , , ,

One Response la “Cine te-a crescut, măi, mielule?” Subscribe

  1. Costica 19/04/2014 at 10:30 #

    Yap! Sâmbăta, zi de relaxare, tv-ul pe ştiri , Internet, miros plăcut de la drobul de miel din cuptor în toată casa.

    Boon!

    Iau o cană de cafea fierbinte, mă fac comod, dau să-mi aprind o ţigară (prima pe ziua de azi) şi să-ţi citesc articolul. La tv se comentează un nou studiu: fumatul dăunează (şi mai) grav sănătaţii!

    O las naibii de ţigară, înghit cu noduri o gură de cafea şi admir mieluţii şi oile din pozele tale. Mioriţe, ţurcane oacheşe şi breze, încrucişate (haţegane?!).

    Tocmai atunci mă strigă maică-mea să fac CTC-ul la drobul proaspăt scos din cuptor. Ups! Păi mai poţi?

    Mă liniştesc când citesc beneficiile cărnii de oaie: „desfundă arterele, are conţinut scăzut în colesterol şi ajută la potenţă!”
    Dap! Potenţa – asta niciodată nu-i destulă!

    Îmi lasă gura apa cu gândul la costiţele de berbecuţ puse la marinat în frigider şi dau să fac CTC-ul la drob.

    La tv titlu mare: carnea mai periculoasă decât ţigarea! Un alt studiu făcut undeva prin California.

    Hait! Îmi vine să mă fac oaie. Pentru o clipa mă şi văd păscând fericit pe câmpiile patriei!

    Închid furios calculatorul şi televizorul şi mă bate serios gândul să le arunc pe fereastră.

    Îmi aprind hotărât o ţigară şi iau o gură mare de cafea.
    O, ce fericire! Mi se luminează ziua!

    Un Paşte fericit şi ţie Dollo!

    P.S. Termin ţigarea şi mă duc să fac şi CTC-ul ăla. Cine ştie, poate se anulează reciproc.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Ice age cu comision bancar argentinian

perrito moreno

Trecerea granițelor din Argentina în Chile și retur sau comisioanele bancare nesimțite l-ar face și pe un eurosceptic să iubească UE.

Biblioteca națională s-a deschis, dar nu funcționează

Biblioteca Națională Samsung

Biblioteca te păcălește că-ți face legitimație online, dar nu ți-o face decât la sediu, îți zice pe site că are anumite cărți, dar în depozit ele nu există, și nu împrumută cărți acasă. Niciodată. Avem un sediu ultracentral și modern de 100 de milioane de euro, doar ca suport pentru o reclamă Samsung deocamdată.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.