Compact, după 30 de ani

Senzații interesante am trăit aseară când am fost la Hard Rock Cafe, la un concert Compact.

P rimul concert Compact din viața mea, dacă mă gândesc că până aseară nu i-am ascultat niciodată live, ci numai pe vinil, la pick-up-ul adolescenței mele.

În primul rând că spre deosebire de alt concert la care am fost acolo – Zdob și Zdub – și la care zona din fața scenei era lăsată liberă pentru zbânțuială, la Compact s-au amplasat mese și acolo, ca să poată să șadă confortabil fanii formației, aflați acum la a doua/a treia tinerețe. Chelii multe, burți așijderea, platouri cu gustări mirositoare pe mese, o atmosferă de middle class venit să-și amintească de anii de liceu sau de studenție, când n-aveau bani decât de o bere sau un Ci-co, aveau mai mult păr și visau, poate, să emigreze. Acum stăteau confortabil într-o cârciumă dintr-un lanț capitalist celebru, francizată în România de unul dintre foștii nomenclaturiști comuniști, cheltuindu-și banii câștigați probabil în multinaționale, și îngânând refrene pe care cândva le-au cântat cu patos primelor soții, dar care se potrivesc de minune și actualelor soții.

Zbânțuiala publicului s-a redus la încurajări vocale și mâini ridicate în aer, desigur cu telefoanele din dotare, între două îmbucături cu sos și un gât de șpriț. De aia a fost și cam greu câteodată să împlinim dorința solistului Paul Ciuci, și să cântăm cu el. Cu gura plină nu poți să „eeee, eee” 😉 Pe lângă noi ăștia puțini care nu ne-am luat bilete la masă, piesele celebre ale Compact au ridicat, totuși, în picioare restul restaurantului. S-a cântat în cor „Un alt început”, „Cântec pentru prieteni”, „Trenul pierdut”, „După ani și ani” și a fost o atmosferă minunată, per total, cum e întotdeauna când îți amintești de tinerețe. Pentru mine a fost interesant să constat că versurile alea, pe care în liceu le știam pe de rost, sunt încă fixate în memorie mai ceva ca tabla înmulțirii 🙂

Au trecut 30 de ani prin noi, a fost și soare au fost și ploi…

Etichete: , , , , ,

9 comentarii la “Compact, după 30 de ani” Subscribe

  1. cris 04/04/2014 at 12:46 #

    Ce alege memoria si ce se alege de ea 🙂

  2. bugsy 04/04/2014 at 14:57 #

    1984, Costinesti, Terasa Tineretului – Compact live in fiecare seara! La „Perla” canta Iris!

    • Dollo 04/04/2014 at 15:46 #

      În 1984 am văzut pentru marea prima dată în viață. Exact la Costinești, în tabără. Eram abia clasa a 7-a și deci nu aveam voie să ies la terase, așa că nu i-am ascultat atunci 🙂

      • bugsy 04/04/2014 at 15:57 #

        Pai terasa unde cantau ei era chiar in incinta taberei (casute gen bungalow + pavilionul tineretului). erau alte grupuri in tabara de langa lac, la casute de lemn. sa vezi ca am fost in aceeasi perioada la Costinesti,…., acum 1000 de ani!!!!!!

        • Dollo 04/04/2014 at 16:06 #

          Erau căsuțe din cărămidă, cu câte două camere cu două paturi, budele și dușurile la comun, parcă. Oricum îmi amintesc că atunci și la plajă ne întorceam pe o parte și alta doar cu ordin de la profesoară, deci clar n-am fost la terasa unde cântau ăștia. Tabăra aia era mai mare decât am putut eu s-o explorez, dar cine știe, ne-om fi intersectat măcar pe la cantină 🙂

          • bugsy 04/04/2014 at 16:42 #

            asta e, am fost in aceeasi tabara! Casutele de caramida cu budele si dusurile la comun. Intre casute era si un teren de handbal/fotbal. Cum se venea de la plaja, casutele erau in dreapta, grupate pe langa terenul de sport, pavilionul (unde cred ca era si cantina) in centru si lateral, in stanga, era terasa unde canta in fiecare seara Compact. Pe atunci, la ora 22.00 trebuiau sa se opreasca orice cantari, baietii incalcau regula si mai cantau un cover dupa AC/DC pana cand isi face aparitia o patrula de militie.

  3. George 04/04/2014 at 17:55 #

    Bacau, 1989, eram in armata, Compact a fost in oras si am fost evident la concert – au trecut 25 de ani de atunci…. un sfert de secol….

    • Xanaxdoo 04/04/2014 at 21:39 #

      Tot atita timp a trecut si de la „Revolutie”. Parca mai rau imi pare de ce s-a ales de Romania decit de Compact in astia 25 de ani 🙁

  4. Xanaxdoo 04/04/2014 at 21:44 #

    Clujeanca fiind, Compact (si Semnal M) fac parte din patrimoniul orasului (ca inainte de „Compact B” si „Compact C” a fost simplu „Compact”). Daca ne intilneam cu Paul Ciuci pe strada in centru, era motiv de mindrie si de povestit a doua zi la liceu…Eu ma mindream prin tranzitivitate, pentru ca acelasi Paul Ciuci se uitase lung dupa sora-mea intr-o zi pe strada Petru Groza (acum Eroilor, cum altfel?)…Si nu oricind, ci chiar cind fu Cernobilul (Aprilie ’86) si a fost nu stiu ce Festival Rock la Cluj (numai bine ca sa fie lumea pe strada cind dadea mai bine cu radiatii atomice prin atmosfera)

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș

bucuresti

Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

Perla Harghitei din Călărași (V)

noi

Povestea casei din lemn de la Harghita și minunații unguri de la Ecowoodenhouses care au construit-o