Compact, după 30 de ani

Senzații interesante am trăit aseară când am fost la Hard Rock Cafe, la un concert Compact.

P rimul concert Compact din viața mea, dacă mă gândesc că până aseară nu i-am ascultat niciodată live, ci numai pe vinil, la pick-up-ul adolescenței mele.

În primul rând că spre deosebire de alt concert la care am fost acolo – Zdob și Zdub – și la care zona din fața scenei era lăsată liberă pentru zbânțuială, la Compact s-au amplasat mese și acolo, ca să poată să șadă confortabil fanii formației, aflați acum la a doua/a treia tinerețe. Chelii multe, burți așijderea, platouri cu gustări mirositoare pe mese, o atmosferă de middle class venit să-și amintească de anii de liceu sau de studenție, când n-aveau bani decât de o bere sau un Ci-co, aveau mai mult păr și visau, poate, să emigreze. Acum stăteau confortabil într-o cârciumă dintr-un lanț capitalist celebru, francizată în România de unul dintre foștii nomenclaturiști comuniști, cheltuindu-și banii câștigați probabil în multinaționale, și îngânând refrene pe care cândva le-au cântat cu patos primelor soții, dar care se potrivesc de minune și actualelor soții.

Zbânțuiala publicului s-a redus la încurajări vocale și mâini ridicate în aer, desigur cu telefoanele din dotare, între două îmbucături cu sos și un gât de șpriț. De aia a fost și cam greu câteodată să împlinim dorința solistului Paul Ciuci, și să cântăm cu el. Cu gura plină nu poți să „eeee, eee” 😉 Pe lângă noi ăștia puțini care nu ne-am luat bilete la masă, piesele celebre ale Compact au ridicat, totuși, în picioare restul restaurantului. S-a cântat în cor „Un alt început”, „Cântec pentru prieteni”, „Trenul pierdut”, „După ani și ani” și a fost o atmosferă minunată, per total, cum e întotdeauna când îți amintești de tinerețe. Pentru mine a fost interesant să constat că versurile alea, pe care în liceu le știam pe de rost, sunt încă fixate în memorie mai ceva ca tabla înmulțirii 🙂

Au trecut 30 de ani prin noi, a fost și soare au fost și ploi…

Etichete: , , , , ,

9 comentarii la “Compact, după 30 de ani” Subscribe

  1. cris 04/04/2014 at 12:46 #

    Ce alege memoria si ce se alege de ea 🙂

  2. bugsy 04/04/2014 at 14:57 #

    1984, Costinesti, Terasa Tineretului – Compact live in fiecare seara! La „Perla” canta Iris!

    • Dollo 04/04/2014 at 15:46 #

      În 1984 am văzut pentru marea prima dată în viață. Exact la Costinești, în tabără. Eram abia clasa a 7-a și deci nu aveam voie să ies la terase, așa că nu i-am ascultat atunci 🙂

      • bugsy 04/04/2014 at 15:57 #

        Pai terasa unde cantau ei era chiar in incinta taberei (casute gen bungalow + pavilionul tineretului). erau alte grupuri in tabara de langa lac, la casute de lemn. sa vezi ca am fost in aceeasi perioada la Costinesti,…., acum 1000 de ani!!!!!!

        • Dollo 04/04/2014 at 16:06 #

          Erau căsuțe din cărămidă, cu câte două camere cu două paturi, budele și dușurile la comun, parcă. Oricum îmi amintesc că atunci și la plajă ne întorceam pe o parte și alta doar cu ordin de la profesoară, deci clar n-am fost la terasa unde cântau ăștia. Tabăra aia era mai mare decât am putut eu s-o explorez, dar cine știe, ne-om fi intersectat măcar pe la cantină 🙂

          • bugsy 04/04/2014 at 16:42 #

            asta e, am fost in aceeasi tabara! Casutele de caramida cu budele si dusurile la comun. Intre casute era si un teren de handbal/fotbal. Cum se venea de la plaja, casutele erau in dreapta, grupate pe langa terenul de sport, pavilionul (unde cred ca era si cantina) in centru si lateral, in stanga, era terasa unde canta in fiecare seara Compact. Pe atunci, la ora 22.00 trebuiau sa se opreasca orice cantari, baietii incalcau regula si mai cantau un cover dupa AC/DC pana cand isi face aparitia o patrula de militie.

  3. George 04/04/2014 at 17:55 #

    Bacau, 1989, eram in armata, Compact a fost in oras si am fost evident la concert — au trecut 25 de ani de atunci…. un sfert de secol….

    • Xanaxdoo 04/04/2014 at 21:39 #

      Tot atita timp a trecut si de la „Revolutie”. Parca mai rau imi pare de ce s-a ales de Romania decit de Compact in astia 25 de ani 🙁

  4. Xanaxdoo 04/04/2014 at 21:44 #

    Clujeanca fiind, Compact (si Semnal M) fac parte din patrimoniul orasului (ca inainte de „Compact B” si „Compact C” a fost simplu „Compact”). Daca ne intilneam cu Paul Ciuci pe strada in centru, era motiv de mindrie si de povestit a doua zi la liceu…Eu ma mindream prin tranzitivitate, pentru ca acelasi Paul Ciuci se uitase lung dupa sora-mea intr-o zi pe strada Petru Groza (acum Eroilor, cum altfel?)…Si nu oricind, ci chiar cind fu Cernobilul (Aprilie ’86) si a fost nu stiu ce Festival Rock la Cluj (numai bine ca sa fie lumea pe strada cind dadea mai bine cu radiatii atomice prin atmosfera)

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Doctorul cu 2000 de pacienţi şi 350 de oi

doctorul

Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale de la strămoşii săi, aşa că azi îşi împarte priceperea între oameni şi animale.

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Îmi pasă de turci, dar de noi mi se rupe

proteste-turcia

Mai știe cineva azi de ce au ieșit revoltații noștri la Universitate în iarna lui 2012? Merge sănătatea mai bine? Țara e mai bine guvernată? Au ieșit din foame cetățenii ăia însetați de demnitate?

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉