Despre videochat și alte boli lumești

Patru paznici de la Scorseze, azi, pe peron la metrou, discutau aprins despre videochat.

E rau doi bărbați și două femei, îmbrăcați în uniforme și cu păreri solide:

Femeia 1 – Cum, mă, să mă dezbrac io în fața unora așa… la telefon?

Bărbatul 1 – Nu te dezbraci, nu ești obligată…

B 2 – Alea de la videochat nu se dezbracă, mă, au toate uniforme la fel.

F 2 – Zău? Le dă firma?

B 2 – Da, uniforme gratis, ele doar stau și vorbesc la telefon. (precum casierele de la metrou, m-aș fi băgat eu în vorbă ;))

F 1 – Da, mă, dar chiar și așa, tot nu pot să zic io la telefon toate alea, unor necunoscuți…

B 1 – Nu le zici tu, te întreabă ei…

F 2 – Da îți dai seama că dacă rămâi gravidă ai pierdut serviciu, te dă afară!

F 1 – Daaa, nasol, nu m-am gândit la asta.

B 1 – E, există bărbați care le place și din astea…

B 2 – Da, sunt și perverși din ăștia.

F 1 – Pe bune? Cum, mă?

B 1 – Da.

B 2 – Da, bolnavi din ăștia care se excită la gravide….

A urmat o pauză de bolboroseală neinteligibilă, că s-a prins una dintre femei că vorbeau prea tare și deveniseră călătorii de pe peron interesați. După o vreme s-au aprins iar și discuția a fost împărtășită din nou cu restul peronului:

F 1 – Dar cum mă, tu bărbat cu familie, cu copii acasă, să suni acolo? Zi tu!

B 1 – Omul e curios….

F 2 – Curios pe dracu, curios la una de vârsta la fata ta? Ce curiozitate e asta?

B 2 – Păi ce, o întreabă câți ani are ?

F 2 – Da, pe urmă ce să mai zici, mai bine să sune acolo decât să vină acasă cu vreo boală de la curve…

F 1 – Eu zic că și asta e o boală!

Apoi a venit metroul și ne-am urcat toți, fericiți, în el. Cu tot cu bolile noastre 😉

Etichete: , , , , ,

2 comentarii la “Despre videochat și alte boli lumești” Subscribe

  1. Telly 27/04/2014 at 17:37 #

    Ai „boala” ascultatului – „perversă” mica ce esti…!

    • Adi 28/04/2014 at 17:25 #

      Nu chiar asa de mica. 😀

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.