Despre videochat și alte boli lumești

Patru paznici de la Scorseze, azi, pe peron la metrou, discutau aprins despre videochat.

E rau doi bărbați și două femei, îmbrăcați în uniforme și cu păreri solide:

Femeia 1 – Cum, mă, să mă dezbrac io în fața unora așa… la telefon?

Bărbatul 1 – Nu te dezbraci, nu ești obligată…

B 2 – Alea de la videochat nu se dezbracă, mă, au toate uniforme la fel.

F 2 – Zău? Le dă firma?

B 2 – Da, uniforme gratis, ele doar stau și vorbesc la telefon. (precum casierele de la metrou, m-aș fi băgat eu în vorbă ;))

F 1 – Da, mă, dar chiar și așa, tot nu pot să zic io la telefon toate alea, unor necunoscuți…

B 1 – Nu le zici tu, te întreabă ei…

F 2 – Da îți dai seama că dacă rămâi gravidă ai pierdut serviciu, te dă afară!

F 1 – Daaa, nasol, nu m-am gândit la asta.

B 1 – E, există bărbați care le place și din astea…

B 2 – Da, sunt și perverși din ăștia.

F 1 – Pe bune? Cum, mă?

B 1 – Da.

B 2 – Da, bolnavi din ăștia care se excită la gravide….

A urmat o pauză de bolboroseală neinteligibilă, că s-a prins una dintre femei că vorbeau prea tare și deveniseră călătorii de pe peron interesați. După o vreme s-au aprins iar și discuția a fost împărtășită din nou cu restul peronului:

F 1 – Dar cum mă, tu bărbat cu familie, cu copii acasă, să suni acolo? Zi tu!

B 1 – Omul e curios….

F 2 – Curios pe dracu, curios la una de vârsta la fata ta? Ce curiozitate e asta?

B 2 – Păi ce, o întreabă câți ani are ?

F 2 – Da, pe urmă ce să mai zici, mai bine să sune acolo decât să vină acasă cu vreo boală de la curve…

F 1 – Eu zic că și asta e o boală!

Apoi a venit metroul și ne-am urcat toți, fericiți, în el. Cu tot cu bolile noastre 😉

Etichete: , , , , ,

2 comentarii la “Despre videochat și alte boli lumești” Subscribe

  1. Telly 27/04/2014 at 17:37 #

    Ai „boala” ascultatului – „perversă” mica ce esti…!

    • Adi 28/04/2014 at 17:25 #

      Nu chiar asa de mica. 😀

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

De unde ne informăm în epoca dezinformării

informare

Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Dumnezeu preferă proștii

catedrala

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.