Despre videochat și alte boli lumești

Patru paznici de la Scorseze, azi, pe peron la metrou, discutau aprins despre videochat.

E rau doi bărbați și două femei, îmbrăcați în uniforme și cu păreri solide:

Femeia 1 – Cum, mă, să mă dezbrac io în fața unora așa… la telefon?

Bărbatul 1 – Nu te dezbraci, nu ești obligată…

B 2 – Alea de la videochat nu se dezbracă, mă, au toate uniforme la fel.

F 2 – Zău? Le dă firma?

B 2 – Da, uniforme gratis, ele doar stau și vorbesc la telefon. (precum casierele de la metrou, m-aș fi băgat eu în vorbă ;))

F 1 – Da, mă, dar chiar și așa, tot nu pot să zic io la telefon toate alea, unor necunoscuți…

B 1 – Nu le zici tu, te întreabă ei…

F 2 – Da îți dai seama că dacă rămâi gravidă ai pierdut serviciu, te dă afară!

F 1 – Daaa, nasol, nu m-am gândit la asta.

B 1 – E, există bărbați care le place și din astea…

B 2 – Da, sunt și perverși din ăștia.

F 1 – Pe bune? Cum, mă?

B 1 – Da.

B 2 – Da, bolnavi din ăștia care se excită la gravide….

A urmat o pauză de bolboroseală neinteligibilă, că s-a prins una dintre femei că vorbeau prea tare și deveniseră călătorii de pe peron interesați. După o vreme s-au aprins iar și discuția a fost împărtășită din nou cu restul peronului:

F 1 – Dar cum mă, tu bărbat cu familie, cu copii acasă, să suni acolo? Zi tu!

B 1 – Omul e curios….

F 2 – Curios pe dracu, curios la una de vârsta la fata ta? Ce curiozitate e asta?

B 2 – Păi ce, o întreabă câți ani are ?

F 2 – Da, pe urmă ce să mai zici, mai bine să sune acolo decât să vină acasă cu vreo boală de la curve…

F 1 – Eu zic că și asta e o boală!

Apoi a venit metroul și ne-am urcat toți, fericiți, în el. Cu tot cu bolile noastre 😉

Etichete: , , , , ,

2 comentarii la “Despre videochat și alte boli lumești” Subscribe

  1. Telly 27/04/2014 at 17:37 #

    Ai „boala” ascultatului – „perversă” mica ce esti…!

    • Adi 28/04/2014 at 17:25 #

      Nu chiar asa de mica. 😀

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Ice age cu comision bancar argentinian

perrito moreno

Trecerea granițelor din Argentina în Chile și retur sau comisioanele bancare nesimțite l-ar face și pe un eurosceptic să iubească UE.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.