Băiatul 1 – Bună ziua, noi suntem eco și vă rugăm să fiți și dumneavoastră.
Băiatul 2 – Dacă vreți…
Eu – Bună ziua, dar cine sunteți voi?
… s-au uitat unul la altul și au tăcut încurcați.
– Suntem niște băieți…
Eu – Când sunați la cineva la ușă trebuie să vă și prezentați, nu? Uite eu sunt Dollores, ea e Toshiba (ieșise deja și-i amușina pe amândoi). Voi?
… au zâmbit și mai încurcați, nu se așteptau să-i întreb cum îi cheamă
Băiatul 1 – Dar eu locuiesc în acest bloc, cred că mă cunoașteți.
Eu – Sunt bătrână, mamă, nu vă știu pe toți! (moamă, de când așteptam să rostesc această frază de babă a blocului)
Băiatul 1 zâmbește înțelegător.
Băiatul 2 – Eu sunt Octavian.
Eu – Și v-au trimis de la școală?
Băiatul 1 – Nuuu, am venit noi în timpul liber, că acum e „școala altfel”.
Eu – Și ce vreți voi să-mi spuneți?
Octavian – Să vă spunem, dacă vreți, să fiți eco, că noi suntem.
Eu – Și cum sunteți voi eco?
Băiatul 1 – Păi nu aruncăm gunoaie pe jos, reciclăm… uitați, scrie aici, dacă vreți vă dăm un print. Vreți?
Am luat foia, am citit-o, i-am felicitat, le-am zis că și eu sunt eco, și i-am întrebat cu ce pot să-i ajut.
Octavian – Păi dacă puteți să ne mai faceți câteva printuri, ca să mai oferim oamenilor, că mai mergem și în blocul meu…
Eu – Nu am imprimantă, deci nu vă pot da, dar dacă vreți să faceți economie de hârtie (adică să fiți eco…) luați-o pe a mea și dați-o altui om, care poate nu e eco 😉
Octavian – Nuu, vă rugăm să o păstrați. Că o să mai facem noi rost. Oricum oamenii nu prea răspund la ușă. Știți, pe astea ni le-a făcut o doamnă, dar trebuia să fie color, că noi așa le-am desenat, cu verde… dar nu a ieșit color la imprimantă.
I-am încurajat și le-am urat succes cu ecologizarea blocului. Mi-au mulțumit, au zis „pa-pa Toshiba!” și au plecat.
Hai că tânăra generație nu e chiar așa rea, măcar au inițiative. Rămâne să mai lucreze la mesaj și la abordare și le prevăd un viitor luminos. Măcar să ne mai țină și pe noi memoria, maică, până ajung ăștia micii să ne facă politicile publice 😉
Daca chiar au initiativa, parca-i vad peste 6-7 ani in Obor, recicland telefoanele.
La ai mei la gradi trebuia sa vina:
1) un doctor sa-i invete despre igiena (ca doar vine vara si-o sa miroasa doar a regina noptii prin RATB)
2) un bibliotecar sa-i invete ca cartile e bune, chit ca 95% din ei nu stiu sa citeasca
3) sa-i duca la zoo sa vaza animalili. Io i-as fi dus intr-o intersectie mare la ora de varf. Sa vezi acolo animale!
4) sa vina niste actori cu o piesa de teatru
5) am uitat, ca deh, sunt batran maica.
Dar ai mei au hotarat ca activitatile astea nu-s pentru ei si-au facut 39 temperatura. Oh happy day! si mai ales night.
Om in toata firea si vorbeste cu „gradi”? Se pare ca si generatie batrana este la fel de prastie ca si cea tanara. Nu avem un viitor prea stralucit. 🙁
nu cred ca e vorba de a fi sau nu fi prastie, ci de lungimea cuvantului. pana scrii/rostesti „gradinita” imbatranesti. iar un parintii de copii mici, inregimentati in respectiva institutie de invatamant, il spune nitel cam des ca sa-si permita sa imbatraneasca chiar atat de mult.