În baza de date până la moarte

Trebuie să plătiți o taxă dacă vreți să ne deveniți client, că văd că aveți rude răuplatnice, zise funcționarul de la ghișeul Vodafone, consultându-și baza de date

drepturile omuluiAm fost azi la o reprezentanță Vodafone ca să-l ajut pe băiatul unei amice să-și treacă pe numele lui abonamentul pe care i-l făcusem eu acum o sută de ani, pe vremea când era minor și nu avea voie. Băiatul e ditamai majorul acum și a vrut să fie și titularul propriului abonament. Am dat amândoi buletinele și am așteptat ca domnul de la computer să facă schimbul. După o vreme, tipul îi spune noului titular, cu îngrijorare:

– Va trebui să plătiți o taxă în avans de 150 de lei pentru că aveți rude cu istoric de rău platnici.

– Da, nicio problemă, se grăbește băiatul să bage cardul în aparatul ălora.

– Ce rude, ale lui sau ale mele? întreb eu intrigată de două ori: o dată că poți fi discriminat pe criteriu de rude, și a doua oară că ce bază de date exhaustivă are Vodafone, de știe și cu cine te înrudești?

– Ale lui, că el ne interesează acum, dumneavoastră aveți un istoric de plată excelent, ne pare rău că vă pierdem de client, zice tipul de la ghișeu cu regret.

– Și de unde știți ce rude are?, insist eu.

– E o doamnă cu aceeași adresă aici, în baza noastră de date.

– Da, e mama probabil, că ea a avut o factură plătită cu întârziere acum ceva timp, admite spășit băiatul.

Pentru clarificare, mama lui lucrează de ani de zile în străinătate, de regulă nu are restanțe aici, dar probabil se mai întâmplă să întârzie din motive obiective.

– Totuși, nu ar trebui să discriminați noii clienți pe criteriul ăsta, că se înrudesc cu unii care sunt rău platnici sau poate au avut vreun accident cum a fost ăsta. Nu mi se pare normal!, zic eu, cu drepturile omului în dinți.

– Păi nu-i discriminăm, doar ne luăm o măsură de precauție că vor plăti. Banii ăștia i se vor scădea din viitoarele facturi. Asta e regula, și nu numai dacă are rude cu istoric de neplată, dar și dacă vedem că figurează pe o stradă unde din 50 de locuitori 30 ne-au dat țepe, și atunci cerem garanții. Chiar dacă poate acel client va fi bun platnic, dar dacă stă pe o astfel de stradă, ghinion. Se cere o garanție pe 6 luni înainte, explică amabil tipul de la ghișeu.

Sunt tot mai uimită. Îmi stă pe buze întrebarea răutăcioasă: Și dacă îl vedeți mai închis la culoare ce faceți, nu-i mai vindeți nimic? Dar tranzacția dintre noul titular și firma la care tocmai s-a abonat e deja făcută și mi se pare inutil să continui discuția. Tipul de la ghișeu mă mai asigură că așa au toate firmele de telefonie, bază de date de la începuturile biznisului, și că băncile sunt la fel.

– Practic indiferent ce problemă ați avut vreodată cu unii dintre noi, rămâneți acolo până la moarte!, ne asigură el, înainte de a ne ura o zi bună și la revedere.

*

Mi-am amintit apoi că anul trecut, când m-a inundat vecinul de deasupra și mi-au plătit cei de la asigurări o despăgubire, m-au pus să ridic banii de la o filială BCR. Când m-am dus să încasez, tipa de la ghișeu mi-a zis, mirată:

– A, nu ați mai trecut demult pe la noi, că v-ați schimbat seria de la buletin.

– WTF, am zis eu în gând, de unde aveți seria mea de buletin?

– Păi din 2003 când ați avut un credit la noi, nu mai știți?

– Dar am achitat creditul ăla demult, de ce mai figurez în baza dumneavoastră de date?

– De ce nu? mi-a răspuns tipa făcându-mi cu ochiul, și mi-a înmânat banii.

Ulterior am aflat că poți, conform legii, să faci o cerere să fii șters din baza de date, dar câți dintre noi știm asta și câți o și facem? Poate măcar ăștia care au copii ar trebui să fie mai atenți cu istoricul lor fiscal, că, uite, le cauzează urmașilor.

 

 

Etichete: , , , , , , ,

26 comentarii la “În baza de date până la moarte” Subscribe

  1. cipici 06/04/2014 at 23:19 #

    2 situatii recente:

    – fac un contract cu Eon-Gaz si foile alea iesite din imprimanta aveau bifata deja casuta cu „sunt de acord ca datele mele personale sa fie folosite in ….”. Io zic: doamna, nu sunt de acord cu asta, ea zice pai asa vine din sistem eu nu pot modifica si daca nu semnati nu pot sa va fac contractul. Am acceptat.

    – deschid un cont la BCR si completez acolo datele si iar apare „sunt de acord ca datele…”. Io zic: nu sunt de acord ea zice ca sistemul, ca n-are ce face, ca trebuie, ca etc. Am acceptat.

    Am intrebat de ce ma mai intrebi daca sunt de acord daca oricum e obligatoriu insa oamenii astia de la ghiseu fac si ei ce li se spune asa ca nu are sens sa te certi cu ghiseul.

    Cand nu ai timp si disponibilitate pentru „sa vina seful, ce drept aveti sa folositi datele mele, privacy stuff” semnezi cu casuta aia bifata de „sistem”.

    Asta aduce un stres (uneori aduce chiar o hartuiala) pentru ca o sa tot primesti telefoane, SMS-uri, hartii in posta ce te intreaba daca esti multumit, daca vrei un produs nou care te costa mai mult decat ala vechi, un chestionar, un sondaj si tot asa.

    Da’ e rezolvabila: cand suna sa-mi propuna un card de credit sau participarea la sondaje si chestionare spun politicos ca nu ma intereseaza iar cand incepe poezia cu „in interesul dumneavoastra…” bag operatorul ala in pizda masii + ce-mi mai vine la gura atunci pentru ca „nu ma intereseaza”=NU! Si inchide el, nu e nevoie sa inchid eu.

    Si nu mai suna dupa ce l-am injurat suculent (cred ca are o bifa acolo cu aia care exprima NU-ul in mod porcos. Injuraturile trebuie sa fie tari si trebuie sa curga fara intrerupere astfel incat sa nu apuce operatorul sa spuna poezia; in 30 sec. inchide el telefonul si (cel mai important) pune o bifa acolo in baza de date si nu mai suna nimeni de la ei. Eu asa am scapat.

    Varianta cu cerere sa ma scoata din baza de date de peste tot pe unde am lasat un e-mail sau nr.de telefon nu e practica pt. mine.

    Sunt de acord cu scoring-ul personal/nominal bazat pe istoricul platilor (banca, utilitati) pentru ca si magazinele din sate care dau „pe caiet” practica acelasi tip de scoring si functioneaza. Cand ai datorii neplatite nu vad de ce te-as credita ca bun platnic.

    Ca neamurile sau vecinii au datorii si asta se rasfrange asupra mea e abuz si e sanctionabil.

  2. bubu 06/04/2014 at 23:54 #

    @Pavel: aia cu acordul e valabila in cazul anumitor forme de proprietate. (vezi pe wiki termenii: andelsleilighet, aksjeleilighet, borettslag)

    La subiect: nicaieri in lume nu esti pus sa platesti pentru greselile parintilor. Exceptie statele din lumea a 3-a. Faptul ca o ruda sau un vecin au datorii nu inseamna ca si eu voi avea. Aici e clar un abuz si poate un vid legislativ. Firma are buget de pierderi si nu e treaba mea sa ii acopar toate riscurile. Sa faca retrocesiune sau hedging, treaba lor.
    Nu e normal sa incluzi in punctaj vecinii, rudele (altele decat partenerul de viata), originea samd. E discriminare. Intrebarea e: cum dovedesti? Si daca dovedesti cine se sesizeaza?

  3. alin 07/04/2014 at 17:55 #

    Hahaha ! Romania, TARA IN CARE IMPOSIBILUL NU EXISTA ! Ce popor patetic suntem, zau daca nu..

  4. o femeie 28/04/2014 at 09:55 #

    am citit cu atentie ce a scris Xanaxdoo. Ea are dreptate dar din punctul de vedere al bancii. Pt ca cele mai multe credite includ si un comision de risc, sau asigurare, pe langa dobanca, ce ar trebui sa acopere fix acest risc de creditare a unei persoane rau platnice. Inteleg o dobanda mai mare pt persoanele rau platnice, dar garantie. …
    Dar bancile nu sunt la fel de ‘amabile’ cu clientii.

    Cazuri practice:
    Ruda cu mine, ii moare sotul, sotul avea un credit si creditula coperea si asigurare de viata, si afla cu stupoare ca ea ramane cu creditul daca nu informeaza timp de 5 zile de la deces banca, si sa le dea certificatul de deces ( de fapt Banca a cesionat asigurarea de viata la un asigurator ce avea acea conditie). Mi s-a parut socant, pt ca in caz de deces, primele zile (saptamani) familia e complet derutata, d-apoi sa se gandeasca la banca…

    Alt caz: parintii plini de datorii. Au apartament. Deces, lasa mostenire copilului apartamentul dar si… datoria la banca.

    Legea falimentului personal nu a fost acceptata in Romania.

    Dobanzile la credite si comisioanele sunt imense in Romania. In occident unele nici nu exista, ba daca am avans pt casa (bun platnic), pot negocia dobanda (la 2-3%). Intradevar, numarul de angajati si nr de sedii bancare e mult mai mic in occident.

    Cat despre bazele de date, ce fac bancile/firmele mari: vand aceste baze de date la tot felul de firme de marketing. Si eu am acceptat si bifat: sunt de acord etc etc. Solutia a fost sa le dau emailuri/ raspund la telefon: nu sunt in tara, nu revin in tara (nu injur, este sub demnitatea mea). Un coleg pus pe glume le spune ca e in spital cu piciorul rupt si nu stie daca supravietuieste urmatoarei operatii, sau ca e in puscarie si cere sa ii faca o oferta buna tuturor puscariasilor etc.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

Palatul lui Becali din București

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

Ce zice FMI de finanțarea găurii negre „biserica”, de la buget?

prefericitul Daniel arata calea

Biserica Ortodoxă Română nu vrea concurență pe piața lumânărilor și a locurilor de veci, dar vrea bani de la buget pentru salarii și catedrale. Oare FMI știe?

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉