Martie 2012
Am descoperit acum două seri, întâmplător, că după doi ani de la inaugurare Biblioteca Națională a României a căpătat în sfârșit o identitate. Numele i-a apărut pe frontispiciul clădirii care ne-a costat 104 milioane de euro, înlocuind mult mai celebra firmă Samsung, care fusese pusă acolo ca urmare a unei înțelegeri dâmbovițene între un șmecher din Ministerul Culturii și firma coreeană.
Mai 2014
M-am bucurat să văd în sfârșit numele instituției acolo unde-i era locul de la bun început, dar răutăcioasă cum mă știți n-am putut să nu remarc și că cele două ecrane gigant din lateralele firmei nu mai merg la capacitate. Am zis că o fi un accident, în prima seară, dar și în a doua seară erau la fel. Probabil că nu poți să-i cer sponsorului să-ți dea marfă care să funcționeze și după ce-și ia el firma de pe casa ta, e suficient că au mers doi ani.
Am observat numele pe bibliotecă întorcându-mă de la tango la miezul nopții, când mi-au atras atenția de fapt niște fântâni uriașe și colorate în mijlocul Dâmboviței. Am stat și le-am admirat gândindu-mă: „uite, domnule, că mai face și Oprescu chestii mișto în orașul ăsta!”, deși nu mi-am putut reprima nici aici gândul că la doi pași de Dâmbovița, tot pe Bulevardul Unirii, zac nefolosite alte fântâni, făcute înainte de 1989.
Pentru că erau păzite de o firmă privată, am zis să întreb ce-i cu minunea. Paznicul mi-a alungat încântarea:
– Se fac doar niște probe pentru spectacolul de vineri, după aia o să le strângă.
– Serios? Nu rămân definitiv aici?
– Nuuu, păi nu vă dați seama că ar trebui să le păzim non-stop? S-ar fura a doua zi.
– E, cum naiba, că doar sunt în apă?
– Hă, hă, doamnă, păi sunt fier, la noi se fură tot, până și florile din ronduri, darmite fierul din fântâni!
Așadar, dacă vreți să vedeți și voi minunea, înainte ca firma care a construit-o în mijlocul Dâmboviței să o demonteze, mergeți vineri seară la spectacolul acvatic, în cadrul festivalului de teatru de stradă din București. Găsiți programul complet aici.
Veți avea ocazia să admirați și renașterea Bibliotecii Naționale a României 😉
Spre Ordoreanu, au început să dezgroape ţevile vechi de apă şi să le taie pentru fier vechi. Nu mi-a venit să cred cînd am văzut cît au săpat şi cît au tăiat. Prima dată am crezut că e o lucrare publică!