Samsung și-a luat mâna de pe Biblioteca Națională a Românei

După doi ani de dominație obraznică, firma coreeană a dispărut de pe frontispiciul Bibliotecii Naționale a României. A lăsat în urmă niște ecrane nefuncționale.
firma-samsung

Martie 2012

Am descoperit acum două seri, întâmplător, că după doi ani de la inaugurare Biblioteca Națională a României a căpătat în sfârșit o identitate. Numele i-a apărut pe frontispiciul clădirii care ne-a costat 104 milioane de euro, înlocuind mult mai celebra firmă Samsung, care fusese pusă acolo ca urmare a unei înțelegeri dâmbovițene între un șmecher din Ministerul Culturii și firma coreeană. 

biblioteca2

Mai 2014

M-am bucurat să văd în sfârșit numele instituției acolo unde-i era locul de la bun început, dar răutăcioasă cum mă știți n-am putut să nu remarc și că cele două ecrane gigant din lateralele firmei nu mai merg la capacitate. Am zis că o fi un accident, în prima seară, dar și în a doua seară erau la fel. Probabil că nu poți să-i cer sponsorului să-ți dea marfă care să funcționeze și după ce-și ia el firma de pe casa ta, e suficient că au mers doi ani.

Am observat numele pe bibliotecă întorcându-mă de la tango la miezul nopții, când mi-au atras atenția de fapt niște fântâni uriașe și colorate în mijlocul Dâmboviței. Am stat și le-am admirat gândindu-mă: „uite, domnule, că mai face și Oprescu chestii mișto în orașul ăsta!”, deși nu mi-am putut reprima nici aici gândul că la doi pași de Dâmbovița, tot pe Bulevardul Unirii, zac nefolosite alte fântâni, făcute înainte de 1989.

fantani3 fantani2 fantani

Pentru că erau păzite de o firmă privată, am zis să întreb ce-i cu minunea. Paznicul mi-a alungat încântarea:

– Se fac doar niște probe pentru spectacolul de vineri, după aia o să le strângă.

– Serios? Nu rămân definitiv aici?

– Nuuu, păi nu vă dați seama că ar trebui să le păzim non-stop? S-ar fura a doua zi.

– E, cum naiba, că doar sunt în apă?

– Hă, hă, doamnă, păi sunt fier, la noi se fură tot, până și florile din ronduri, darmite fierul din fântâni!

Așadar, dacă vreți să vedeți și voi minunea, înainte ca firma care a construit-o în mijlocul Dâmboviței să o demonteze, mergeți vineri seară la spectacolul acvatic, în cadrul festivalului de teatru de stradă din București. Găsiți programul complet aici.

Veți avea ocazia să admirați și renașterea Bibliotecii Naționale a României 😉

Etichete: , , , , , ,

One Response la “Samsung și-a luat mâna de pe Biblioteca Națională a Românei” Subscribe

  1. neagrigore 29/05/2014 at 12:39 #

    Spre Ordoreanu, au început să dezgroape ţevile vechi de apă şi să le taie pentru fier vechi. Nu mi-a venit să cred cînd am văzut cît au săpat şi cît au tăiat. Prima dată am crezut că e o lucrare publică!

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani

Politehnica Bucuresti, Falcultatea de Electronica si Telecomunicatii - Generatia 1960 - numai vise

Au absolvit în 1960 Politehnica. Erau 150. Mai târziu unii au emigrat și au ridicat cu creierele lor celebra Silicon Valley din California. Cei care au avut cu adevărat vână de aventurieri au rămas aici, în România. Acum mai sunt vreo 50.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma

Prezență inedită a lui Budha la răstignirea lui Iisus la București

soldati-jandarmi

Un Pilat din Pont grăsuț și chel a stârnit polemici în rândul audienței de la răstignirea lui Iisus – ediția 2014

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.