Cele două lumi din Herăstrău

O tură în jurul lacului Herăstrău - dacă ai rezistență în picioare - îți etalează clar cele două mari clase sociale din România: bogații și restul. 

A m fost duminică la festivalul turcesc din Parcul Herăstrău, pentru că ținea mama să vadă cum e mâncarea de la turci. Și a văzut. Corturi, fum de grătare, kebap, rahat, pește fript și iaurt cu mentă. Festivalul shaormei, cum zicea cineva. O aglomerație ca la bazar și o atmosferă pe măsură. Noi am mâncat pentru prima dată câte o Kavurma, mâncare specifică ciobanilor bulgari, cică, dar care a avut un gust foarte bun și de la turci. E de fapt un soi de shaorma mai mică, în care se pune carne de oaie (fiartă cu condimente vreo 12 ore, păstrată în calupuri și încălzită la fața locului în tăvi imense) ceapă, ardei iute și roșii.

kavurma

Ca să scăpăm de aglomerația de la turci – de la intrarea Charles de Gaulle – am intrat în parc și am mers spre Insula Trandafirilor, Muzeul Satului. Parcă ne afundam în bazar. Pe malul lacului erau grătare cu mici de-ai noștri și fumul se vedea deasupra copacilor în față, spre Hard Rock Cafe și Casa Presei. Când am simțit că nu mai putem să înaintăm, ne-am întors ca s-o luăm în sens invers, spre Ambasada Chinei.

Am traversat ecluza și am ajuns pe marginea lacului unde sunt toate terasele de fițe. Aici se schimbase până și parfumul oamenilor care se plimbau pe alei. Bașca terasele elegante, muzica în surdină, prosciutto con melone din farfuriile clienților. Până și lacul era ocupat de o fiță – o mașină Mini Cooper care plutea pe o platformă.

barca-mini

Am mers ce am mers până când mama a dat semne de oboseală și ne-am gândit să ajungem la 335-ul cu care venisem. Știam că trece pe undeva prin apropiere de Șoseaua Nordului, dar nu mai știam să ies din parc ca să ajung acolo. Mama zice că să întreb pe cineva. Ne uitam în jur, numai oameni supărați că nu aveau unde să-și parcheze limuzinele cât mai aproape de scaunele teraselor. De ce să-i mai superi și tu întrebându-i unde-i cea mai apropiată stație a lui 335?

Tot rătăcind printre alei a apărut și nevoia de pipi. Așa că am zis să încercăm una din numeroasele bude eco. Mai ales că pe Insula Trandafirilor ne intersectasem cu mașina care întreține budele, plimbând rahatul într-un butoi mare, printre trandafiri. Deci trebuie că erau curățate și bune de folosit. Am mirosit vreo trei și ne-am lăsat păgubașe. „Nu pot să merg la WC la terasele astea de fițe, nu?” mă întreabă mama. Doar dacă consumi prosciutto con melone, îi zic, și decidem că nu merge să stricăm gustul de Kavurma.

Într-un final am ieșit în Șoseaua Nordului, unde un agent de pază ne-a îndrumat spre 335. Până la stație am găsit și o pădurice semi-virgină, la o margine neamenajată de parc, în care s-a petrecut un act fiziologic semi-vandal, de vreme ce budele ecologice nu erau frecventabile.

Am ajuns acasă, în vastele noastre apartamente din sud, într-un Mercedes, doar că purta un număr de linie 😉 Postarea asta nu are o concluzie. Morală nici atât. E doar o constatare despre lume și viață în general, a cărei polarizare m-a izbit azi mai mult decât oricând, pe malurile aceluiași lac.

Etichete: , , , , ,

9 comentarii la “Cele două lumi din Herăstrău” Subscribe

  1. brontozaurel 18/05/2014 at 22:16 #

    S-ar fi putut sa aveti o surpriza placuta daca pur si simplu cereati voie la unul din restaurantele alea.

    N-am fost niciodata refuzata la vreun restaurant/ vreo benzinarie atunci cand le-am cerut voie sa le folosesc o buda, chiar daca nu eram clienta. Pur si simplu ma duc si cer voie frumos, oamenii imi arata in ce directie sa ma duc si aia e. Ba chiar mi s-a intamplat sa ma si astepte la plecare cu limonada/ ceai/ apa din partea casei ca m-au vazut mai palida.

    Dar… am fost refuzata, o singura data ce-i drept, de o tipa care statea intr-o cusca din aia de paza in parc si care n-a vrut sa-mi descuie toaleta ecologica publica din parc! Aia care era pusa acolo fix pentru oamenii ca mine pe care ii taia nevoia in parc!

    • Dollo 19/05/2014 at 08:45 #

      Drept să spun mi-a trecut prin cap să încerc, dar n-am vrut să mă enervez așa că am preferat să-i disprețuiesc fără motiv 🙂

    • Adi 19/05/2014 at 20:12 #

      Opa! Bronto mai traieste: hello hello mei. 😀

  2. IoanaS 18/05/2014 at 22:30 #

    Azi chiar mi s-a facut dor de Herastrau si am mers sa alerg o tura de parc chiar inainte de pranz. Pana am terminat, spre ora 1, se facuse un fum de gratar de nu mai puteam sa respir, de la ecluza pana la metrou la aviatorilor. Am crezut ca asa e in weekend in parc mai nou 🙂 Ca de aglomerat stiam ca e.

    • Dollo 19/05/2014 at 08:46 #

      Vezi, parcă în IOR nu e atâta fum, nu?

  3. Eugenia 19/05/2014 at 08:28 #

    Dacă mai mergeai puțin te puteai duce la baie la mine, era curat 🙂

    • Dollo 19/05/2014 at 08:43 #

      Am ajuns aproape de tine, că doar am luat 335 de la primărie, dar nu aveam cheile la mine 🙂

  4. Lucian Mustață 19/05/2014 at 19:38 #

    Dacă n-ai concluzie sigur cineva o să se trezească să spună că te-au plătit dealerii auto să le faci reclamă. 😉

  5. Chaika 25/05/2014 at 14:02 #

    Şi, dacă stai să te gândeşti, de la lacul cu „două maluri” şi până la gated communities nu mai e deloc mult.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor

Respect pentru sfânta prostie națională

prostie

Senatorii Ficățel și Miki Șpagă vor să ne oblige să le arătăm respect, printr-o lege care ne va măsura sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și … tricolor

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.