D acă ați citit cartea și vreți să o discutați și cu alții/altele, mâine – vineri 30 mai – e ziua clubului de carte, la care comentăm „Hoțul de cărți” al lui Markus Zusak. Sau mai exact hoața de cărți 😉
Întâlnirea are loc la Lente Cafe Armenească (strada Arcului), de la ora 19.00. Masa e rezervată pe numele meu, la nefumători.
Vă aștept.
Voi de unde luați curent?
După 30 de ani, noi cei care am rămas acasă
Când vrei să rezervi o masă pentru 25 de persoane în București
Case bătrânești, multe și nedorite
Normalitatea din Oradea
Ce ar trebui să învățăm din caricatura Charlie Hebdo
Drumul revoluționarilor
Fraierii care-și asigură (obligatoriu) casele
Case bătrânești, multe și nedorite
Voi de unde luați curent?
După 30 de ani, noi cei care am rămas acasă
Când vrei să rezervi o masă pentru 25 de persoane în București
eo55: Am o captura de ecran cu preturile inainte si dupa...
outlaw: Incepe sa devina atragatoare ideea de a-ti produce...
Gabriel: Buna
Ce înseamnă destul de mare ?
Cât ai...
florea: Clar, dle Nicolae ai "speciala" si nu-ti pasa.
...
Mihai: Normal era sa fie o coloana separata, nu un fel de...
Dollo: Costul abonamentului sau alte detalii ale furnizor...
Mihai: Eu nu vad pe comparatorul ANRE abonamentul zilnic...
Dollo: O idee bună pentru când mi-oi face casă...
O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉
Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉
Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.
Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.
Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai
Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.
La nefumatori??!! Pai nu era vorba sa stam la terasa? țțț
cică o să plouă. dacă nu plouă ne vom muta pe terasă.
facem ce facem si pana la urma tot la lente-armeneasca ajungem. ar trebui sa ne faca discount de fidelitate. 🙂
ps. a inceput ieri bookfest. pana duminica.
ieri mi s-a parut prea devreme. azi am treaba. maine la fel (la treaba). 🙂
dar sambata o sa ma trezesc la ora infiorator de matinala 10 si o sa pun gps-ul pe piata presei libere (fata de 13, ora normala si umana de trezit in week-end). nu de alta, dar mai am treaba dupa-amiaza.