Festivalul luminii: fotografii la lumânare

N-ai să crezi ce li s-a întâmplat miilor de lumânărele aprinse astă noapte la picioarele Mausoleului din Parcul Carol :P

colorate2

Aseară, la Festivalul luminii din Parcul Carol, a fost de fapt festivalul „fotografilor profesioniști” (cum ne-a gratulat cu sarcasm o fătucă neposesoare de cutie magică) veniți cu aparate deștepte ca să pozeze niște „gulguțe” cu lumănări manufacturate de cercetașii României. Care din partituri, care din tabele, formulare sau foi rupte din pliantele publicitare de la supermarket (încă un indicator despre moartea presei scrise, nicio gugluță din aia nu era făcută din ziar), gulguțele au fost tratate ca niște dive de vizitatorii parcului, și trase în sute, poate mii de poze.

Dar pentru o noapte rece de mai, în care măcar n-a plouat, a fost un bun pretext să dârdâim un pic în așteptarea luminii. Plus încă o acțiune de popularizare a mișcării Cercetașilor României 🙂 Când eram noi pionieri, maică, nu făceam d-astea. Noi nu ne jucam cu focul 😛

Nu știu cum o fi fost în primii ani ai acestui gen de manifestare, dar anul ăsta m-am mirat că n-am văzut decât doi-trei vizitatori plecând acasă cu o „amintire” arzând în palme. Deși mă gândesc că pentru curățarea parcului ar fi fost util să plece fiecare cu câte o gulguță și să nu fie nevoiți alții să le strângă azi.

În restul orașului au fost cozi mari, ca în fiecare an, la intrat gratuit la muzee. Inclusiv la Muzeul tehnicii din Parcul Carol, despre care cred că majoritatea celor care stăteau astă noapte la coadă habar nu aveau că fusese acolo și până atunci.

fetita barca

agatate mausoleu

gulgute nori

cercetas mana

lumanare colorate

gulgute2

Etichete: , , , , , , , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român