Aseară, la Festivalul luminii din Parcul Carol, a fost de fapt festivalul „fotografilor profesioniști” (cum ne-a gratulat cu sarcasm o fătucă neposesoare de cutie magică) veniți cu aparate deștepte ca să pozeze niște „gulguțe” cu lumănări manufacturate de cercetașii României. Care din partituri, care din tabele, formulare sau foi rupte din pliantele publicitare de la supermarket (încă un indicator despre moartea presei scrise, nicio gugluță din aia nu era făcută din ziar), gulguțele au fost tratate ca niște dive de vizitatorii parcului, și trase în sute, poate mii de poze.
Dar pentru o noapte rece de mai, în care măcar n-a plouat, a fost un bun pretext să dârdâim un pic în așteptarea luminii. Plus încă o acțiune de popularizare a mișcării Cercetașilor României 🙂 Când eram noi pionieri, maică, nu făceam d-astea. Noi nu ne jucam cu focul 😛
Nu știu cum o fi fost în primii ani ai acestui gen de manifestare, dar anul ăsta m-am mirat că n-am văzut decât doi-trei vizitatori plecând acasă cu o „amintire” arzând în palme. Deși mă gândesc că pentru curățarea parcului ar fi fost util să plece fiecare cu câte o gulguță și să nu fie nevoiți alții să le strângă azi.
În restul orașului au fost cozi mari, ca în fiecare an, la intrat gratuit la muzee. Inclusiv la Muzeul tehnicii din Parcul Carol, despre care cred că majoritatea celor care stăteau astă noapte la coadă habar nu aveau că fusese acolo și până atunci.
