Festivalul luminii: fotografii la lumânare

N-ai să crezi ce li s-a întâmplat miilor de lumânărele aprinse astă noapte la picioarele Mausoleului din Parcul Carol :P

colorate2

Aseară, la Festivalul luminii din Parcul Carol, a fost de fapt festivalul „fotografilor profesioniști” (cum ne-a gratulat cu sarcasm o fătucă neposesoare de cutie magică) veniți cu aparate deștepte ca să pozeze niște „gulguțe” cu lumănări manufacturate de cercetașii României. Care din partituri, care din tabele, formulare sau foi rupte din pliantele publicitare de la supermarket (încă un indicator despre moartea presei scrise, nicio gugluță din aia nu era făcută din ziar), gulguțele au fost tratate ca niște dive de vizitatorii parcului, și trase în sute, poate mii de poze.

Dar pentru o noapte rece de mai, în care măcar n-a plouat, a fost un bun pretext să dârdâim un pic în așteptarea luminii. Plus încă o acțiune de popularizare a mișcării Cercetașilor României 🙂 Când eram noi pionieri, maică, nu făceam d-astea. Noi nu ne jucam cu focul 😛

Nu știu cum o fi fost în primii ani ai acestui gen de manifestare, dar anul ăsta m-am mirat că n-am văzut decât doi-trei vizitatori plecând acasă cu o „amintire” arzând în palme. Deși mă gândesc că pentru curățarea parcului ar fi fost util să plece fiecare cu câte o gulguță și să nu fie nevoiți alții să le strângă azi.

În restul orașului au fost cozi mari, ca în fiecare an, la intrat gratuit la muzee. Inclusiv la Muzeul tehnicii din Parcul Carol, despre care cred că majoritatea celor care stăteau astă noapte la coadă habar nu aveau că fusese acolo și până atunci.

fetita barca

agatate mausoleu

gulgute nori

cercetas mana

lumanare colorate

gulgute2

Etichete: , , , , , , , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Eu sunt lucrător sexual, legea e o curvă

sexworker

Interviu în 3 episoade cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. Azi, începuturile – „Epoca de aur”, când comunismul tolera prostituția, marca era mai tare ca dolarul iar clientul era domn.

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Skopje, Macedonia: sărăcie și statui pe datorie

Prometeu, turiștii și clădirea parlamentului în plan secund

Premierul macedonean ia credite externe ca să clădească identitatea națională cu statui și clădiri impozante, în timp ce țara are 30% șomeri, iar oamenii emigrează ca să trăiască mai bine.

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.