Cine și de ce merge la vot prin România

... și mai ales ce așteaptă românii de la Uniunea Europeană.

D e Ziua Europei am bântuit prin metroul construit pe vremea lui Ceaușescu, ca să-i întreb pe oameni dacă au de gând să meargă la vot pe 25 mai, pentru a susține o altă construcție de pe urma căreia beneficiem – Uniunea Europeană a lui Robert Schuman. Am profitat de faptul că erau mulți gură cască pe la diversele stații unde unele state membre UE își amenajaseră standuri, ca să se facă cunoscute poporului-frate și prieten de pe malurile Dâmboviței.

În paranteză fie spus, mă așteptam ca evenimentul de la metrou, de Ziua Europei, să fie ceva mai antrenant. Nu știu exact cum și câtă mână liberă li s-a lăsat statelor ca să se organizeze în stațiile de metrou desemnate, dar e cert că evenimentul a ieșit la fel de neunitar precum e uniunea. Franța, de exemplu, s-a mobilizat binișor, a ocupat holul central dintre peroanele de la Piața Romană și a găzduit chiar și un sirtakis ca să-și demonstreze toleranța.

La Universitate, însă, trebuia să ieși din metrou ca să-i vezi, în pasaj, pe greci și pe lituanieni. Danemarca ocupase intrarea de la Unirii 1, în timp ce la Unirii 2 UK s-a întrebuințat maxim punând câteva afișe și un polițist cu un megafon și un cal de lemn. Amuzantă prezență și mesaj, dar din păcate prea subtil pentru majoritatea românilor care n-au călcat prin metroul Londonez ca să știe de celebrul „mind the gap”.

politist-uk

Polițistul englez și calul său – la Unirea Sqare 🙂

 

Pe la Aurel Vlaicu s-a băut bere irlandeză, tot la ieșirea din metrou, iar la Timpuri Noi … tot așa, câteva poze din Cehia, imediat după turnicheți. Poate data viitoare se face mai mult în interiorul stațiilor, ca să le fie oamenilor la îndemână, iar țările cu pricina își fac și ele materiale de prezentare în limba română, că tot era deranjat un domn din al doilea clip de faptul că în UE avem 28 de limbi 😛

Revenind la scopul meu acolo, trebuie să admit că nici eu, dacă m-ar opri cineva pe stradă să mă întrebe ce i-am întrebat eu pe oameni, n-aș fi vrut să mă las filmată, dar când e sarcină de serviciu nu te mai gândești la ce ai vrea tu să ți se întâmple 😉

Așa că am făcut clipurile de mai jos cu … materialul clientului.

 

Așa cum observasem și cu alte ocazii, cei trecuți de o anumită vârstă (cam peste 40) au fost deschiși și – cu mici excepții – s-au lăsat și filmați. Au avut și răspunsuri de bun simț. Tinerii s-au remarcat prin atitudini sictirite sau hlizeli. Condiția generală a tânărului (ne)intelectual român: dezamăgit, scârbit, neinteresat de subiect.

Probabil asta va fi și prezența la vot, populația trecută de 40 de ani care crede că se mai poate schimba ceva în mod tradițional, punând o ștampilă. Surprinzătoare și nu prea vestea că liderii informali ai mișcării „Uniți salvăm” îndeamnă lumea să boicoteze alegerile. Taman când ziceam că uite, se mobilizează o categorie apatică din populație – aia importantă și de viitor, în care șade economia țării – și pune mâna pe situație. Se pare că nu, și că au în vedere alte forme de guvernare. Le aștept cu interes. Până se decid ei ne vor guverna în continuare ăștia aleși pe găleți și sacoșe, fiii, nevestele și amantele lor.

Eu îmi explic cumva diferența asta de atitudine și de așteptări la aceste două categorii de populație. Și anume prin faptul că noi ăștia trecuți de 40 am trăit și alte vremuri, unii mai știu vremea când votul chiar era o mascaradă și nu conta ce bagi în urnă pentru că tot conducătorul iubit ieșea cu 99%. Apoi ăi mai bătrâni au învățat în ăștia 20 de ani să dea așteptările de la americani, pe alea de la UE. Au înțeles că nu poți aștepta nimic bun de la ai noștri, dacă nu sunt presați de niște porți străine. Așa că acum cred că e important și pe cine trimiți să te reprezinte acolo, la înalta poartă.

Tinerii, pe de altă parte, s-au trezit în lumea asta în care directivele vin de la UE, iar progresul înregistrat în ultimii ani datorită acestei apartenențe la UE este luat de-a gata. Pentru ei e natural să fie așa, ba chiar mai bine. În plus, tineretul este, totuși, acea categorie defavorizată în UE, lovită de șomaj și lipsă de perspective. E normal să fie dezamăgiți, dar parcă e prea devreme să înceapă cu dezamăgirile.

Nu știu care e soluția, dar cel puțin până când nu se inventează o altă metodă de a desemna niște reprezentanți, tot votul ne rămâne singura modalitate de exprimare cetățenească. Chiar dacă e universal și nouă ăstora mai educați nu ne place asta.

politist-uk2

Englezii iau totul, românii stau și se uită 🙂

 

După câteva ore de cerșit răspunsuri prin metrou am dat peste personajele astea trei, care mi-au dat sarea și piperul întregii acțiuni. Românul naționalist versus un cuplu globalizare-diversitate cu care am discutat mai mult decât ați avea voi răbdare să urmăriți înregistrarea 🙂 Așa că am făcut o selecție.

Etichete: , , , , , , , ,

2 comentarii la “Cine și de ce merge la vot prin România” Subscribe

  1. Glass and Iron 13/05/2014 at 14:50 #

    Fetiţî … suntem manger, I mean Staub и sin esperanza …
    Oricum, de departe, „daca mergem toti la vot se aleg cei care trebuie” este o declaratie de antologie.

  2. Fluieratorul 13/05/2014 at 23:49 #

    Ion facea calculatoare, si acum face linguri, si nici macar pe alea, de fapt, ca le luam (tot) de la chinezi. Da’ nu stiu cit e de vina UE acum ca Ion a fost cam prostoi ciolovec in ultimul sfert de secol.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Life’s a bitch, prison bitch

irina-jianu-6-560x419

Irina Jianu, condamnată în lotul „Trofeul calității” alături și pentru Adrian Năstase, ispășește șase ani de pușcărie în închisoarea construită chiar de firma ei, în 2006, la Bacău

Dacă-ți iubești copilul

adam si eva

Dacă s-ar face un referendum pentru introducerea în Constituție a dreptului de a fi tras de curent, probabil mi-ar fi greu s-o conving pe mama să nu meargă să voteze. Dar pentru ăsta din 6-7 octombrie nu a trebuit să-i explic că dragostea are forme atât de diverse, încât nu e treaba omului s-o înghesuie într-un tipar alb-negru

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?