Biserica cere spor de catedrală?

Biserica dă impresia că se trezește acum în postura de a nu putea să-și sfințească cum se cuvine sediile tot mai luxoase construite într-o țară tot mai săracă. Așa că apelează la mijloace moderne de zugrăvit pentru operațiuni sfinte de miruit.

Înțeleg că s-au făcut valuri în ultimele zile pe tema unui trafalet cu care Preafericitul ar fi miruit nu știu ce clădire. Iar răspunsul Patriarhiei a fost că nu e trafalet, e tijă telescopică, mirenilor neduși la biserică care sunteți! Ia, puneți mâna pe manualul de religie și mai învățați înainte să faceți mișto pe Facebook.

În plus, motivează Patriarhia, e normal să folosești tija telescopică de vreme ce edificiile ce se cer sfințite sunt tot mai înalte.

„Din raţiuni practice, pentru sfințirea pereților edificiilor mai înalte, miruitorul este unul extensibil, fiind confecţionat dintr-o tijă telescopică de aproximativ 2,5-3 metri lungime, având la partea superioară un burete care se îmbibă în untdelemnul sfințit, pentru a face semnul Sfintei Cruci pe zidul sau peretele clădirii.” (sursa basilica.ro)

Păcat că rațiunile astea practice nu s-au luat în calcul și când s-au proiectat bisericile tot mai înalte din ultima vreme. Altfel, biserica dă impresia că se trezește acum, parcă jenată, în postura de a nu putea să-și sfințească cum se cuvine sediile tot mai luxoase construite într-o țară tot mai săracă. Așa că apelează la mijloace moderne de zugrăvit pentru operațiuni sfinte de miruit.

Nici nu îndrăznesc să mă gândesc oare ce va face Preafericitul la sfințirea Catedralei neamului? Îi va trebui o macara.

Cred că e doar o chestiune de timp până când biserica va cere – de la stat evident – spor de înălțime și periculozitate, pentru că e silită să-și desfășoare activitatea în sedii tot mai înalte, greu de încălzit și costisitor de curățat. Sau poate-și face Facultatea de Teologie secție de alpinism utilitar pentru întreținerea vitraliilor de la viitoarele biserici care zgârie norii.

 

Etichete: , , , , , , ,

26 comentarii la “Biserica cere spor de catedrală?” Subscribe

  1. Cristi 21/06/2014 at 09:59 #

    @Dollo draga, te rog nu confunda ‘robii rromi’ cu sclavii din Americi. de unde provine ‘haurul’ pretins de ‘rromi? ‘ROBIIi’ tigani erau platiti in AUR curat de ‘manastirile unde erau ‘robiti”.. pai si mie mi-ar conveni sa fiu ‘rob’ platit cu echivalentul a 5000 euro lunar. in monezi de ‘haur’.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

Cum e PSD-ul în Germania

metin-hakverdi2

Ce promite în campanie un parlamentar german de origine turcă, votat de peste 40% dintre alegători: impozitarea multinaționalelor, creșterea impozitelor pentru bogați, subvenții pentru femei și săraci

Ce caută englezii în Grecia

karaoke

În timp ce milioane de estici se dau peste cap să emigreze în vest ca să facă bani, englezi, germani sau canadieni vin în Grecia ca să trăiască decent, în căutarea unui stil de viață care nu le mai e accesibil în propriile țări.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.