Vacanță de vară în cimitir

Se citește „Cimitirul” lui Adrian Teleșpan, până la 30 august, când ne întâlnim ca să ne numărăm orgasmele avute pe marginea cărții ;)

C lubul de carte ia o vacanță activă în luna august. Vă anunț pe această cale să nu vă țineți respirația de nerăbdare, ăia care studiați intens ca să participați la clubul de luna viitoare, în care ar fi trebuit să citim și să discutăm despre Jurnalul lui Alice Voinescu. În unanimitate de dorințe, noi astea care ne-am întâlnit aseară am decis să sărim peste această capodoperă a literaturii de budoar și să citim ceva mai cuminte, de vară.

Așadar, cine vrea să citească cu noi Cimitirul lui Teleșpan este invitat/ă să o facă până la 30 august, când ne vom întâlni din nou.  Cartea nu era pe lista celor votate, însă se pare că unora le-am făcut poftă cu cronica mea, așa că s-a făcut o excepție.

În plus, trei dintre noi am început deja să citim Jurnalul doamnei Voinescu, și nu ne-a dat pe spate. Dimpotrivă. Persoana care l-a propus poate să stea liniștită, singură, la soare, și să citească alene considerațiunile intelectuale ale doamnei, și eventual poate vine la un club să ne facă și nouă un rezumat. Chestie pe care cred că ar fi trebuit s-o facă și cei care s-au îngrijit de apariția jurnalului fluviu în chestiune.

Așadar, ca să recapitulăm înainte de vacanță:

– se citește Cimitirul, până la 30 august, când ne întâlnim ca să ne numărăm orgasmele avute pe marginea cărții 😉 ar fi utilă și participarea unui bărbat, că tot abundă cartea în organe masculine, dar dacă nu se găsește niciunul ne-om descurca și cu vreun dildo.

– din septembrie citim cărțile votate în continuare, adică:

  • Lebedele sălbatice. Trei fiice ale Chinei – Jung Chang
  • Octombrie – South of the Border, West of the Sun – Haruki Murakami
  • Noiembrie – The prisoner of heaven – Carlo Ruiz Zafon

Spor la … orice aveți voi de gând să faceți în vacanță!

Etichete: , ,

10 comentarii la “Vacanță de vară în cimitir” Subscribe

  1. VASILIU MIRCEA PAUL 25/07/2014 at 12:59 #

    ”…Jurnalul doamnei Voinescu, și nu ne-a dat pe spate. Dimpotrivă.”

    Voi reveni cu comentarii (acid-dezgustate) cînd sfîrșiți lectura.

    Abia aștept (în brifte să ne tăiem, în bîte să ne izbim, au în ștrimfi să ne mirosim)

    • Dollo 25/07/2014 at 14:13 #

      Nu știu dacă o voi termina, depinde foarte mult de cât de tare mă va plictisi în continuare volumul 1.

      • VASILIU MIRCEA PAUL 25/07/2014 at 15:03 #

        Ba nu ! Citiți-o toată, e o felie de istorie, mai ales că-i privită prin ochii PRIMEI FEMEI DOCTOR ÎN FILOSOFIE (din România, evident) care bisericește ca ultima babă, dialoghează zilnic cu soțul mort și-l roagă ”să aranjeze ceva” pe lumea cealaltă pentru niște vii, ș.a.m.d. Veți înțelege astfel ce fel de ”elite” am avut atunci cînd ne-au încălecat mîrlanii (ziși comuniști). Nu degeaba prin anii ´50 părinții mei (și prietenii lor, TOȚI foști bucureșteni), își băteau joc de bucureștenii franțuziți (”Vai dragă, cum o fi vremea la Paris ?”). Și Matty Aslan a emis, ceva mai tîrziu, un banc GENIAL (desenat): o pițipoancă ușor trecută, la piață, salută un țăran holbat de uimire cu BONJOUR BADE !

  2. Bogdan 25/07/2014 at 13:01 #

    Am citit si eu cartea tot la recomandarea ta si am ramas cu sentimente contradictorii. Sa ma ofer, sa nu ma ofer? 🙂

    • Dollo 25/07/2014 at 14:12 #

      Avem nevoie de un Bogdan la clubul de carte 🙂

      • Bogdan 28/07/2014 at 09:24 #

        Bun, atunci ne vedem acolo intr-o luna 🙂

  3. IoanaS 25/07/2014 at 19:31 #

    Eu la jurnal sigur nu veneam, ca din start mi-am dat seama ca e o treaba imposibila.
    Deci pazea, ca trec la citit 🙂

  4. zamfi 26/07/2014 at 05:56 #

    Io zic sa invitam si autorul

  5. adobrero 29/07/2014 at 10:19 #

    Eu citesc acum in paralel si Alice Voinescu si Telespan. Agonie si extaz!!!!!! 🙂

  6. ady 06/08/2014 at 12:12 #

    Dc ati vazut aseara pe peron la metrou la Aurel Vlaicu o individa care incerca sa nu moara de ras in timp ce citea dintr-un e-reader, eram eu citind „cimitirul”. 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani

Politehnica Bucuresti, Falcultatea de Electronica si Telecomunicatii - Generatia 1960 - numai vise

Au absolvit în 1960 Politehnica. Erau 150. Mai târziu unii au emigrat și au ridicat cu creierele lor celebra Silicon Valley din California. Cei care au avut cu adevărat vână de aventurieri au rămas aici, în România. Acum mai sunt vreo 50.

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?