C lubul de carte ia o vacanță activă în luna august. Vă anunț pe această cale să nu vă țineți respirația de nerăbdare, ăia care studiați intens ca să participați la clubul de luna viitoare, în care ar fi trebuit să citim și să discutăm despre Jurnalul lui Alice Voinescu. În unanimitate de dorințe, noi astea care ne-am întâlnit aseară am decis să sărim peste această capodoperă a literaturii de budoar și să citim ceva mai cuminte, de vară.
Așadar, cine vrea să citească cu noi Cimitirul lui Teleșpan este invitat/ă să o facă până la 30 august, când ne vom întâlni din nou. Cartea nu era pe lista celor votate, însă se pare că unora le-am făcut poftă cu cronica mea, așa că s-a făcut o excepție.
În plus, trei dintre noi am început deja să citim Jurnalul doamnei Voinescu, și nu ne-a dat pe spate. Dimpotrivă. Persoana care l-a propus poate să stea liniștită, singură, la soare, și să citească alene considerațiunile intelectuale ale doamnei, și eventual poate vine la un club să ne facă și nouă un rezumat. Chestie pe care cred că ar fi trebuit s-o facă și cei care s-au îngrijit de apariția jurnalului fluviu în chestiune.
Așadar, ca să recapitulăm înainte de vacanță:
– se citește Cimitirul, până la 30 august, când ne întâlnim ca să ne numărăm orgasmele avute pe marginea cărții 😉 ar fi utilă și participarea unui bărbat, că tot abundă cartea în organe masculine, dar dacă nu se găsește niciunul ne-om descurca și cu vreun dildo.
– din septembrie citim cărțile votate în continuare, adică:
- Lebedele sălbatice. Trei fiice ale Chinei – Jung Chang
- Octombrie – South of the Border, West of the Sun – Haruki Murakami
- Noiembrie – The prisoner of heaven – Carlo Ruiz Zafon
Spor la … orice aveți voi de gând să faceți în vacanță!
”…Jurnalul doamnei Voinescu, și nu ne-a dat pe spate. Dimpotrivă.”
Voi reveni cu comentarii (acid-dezgustate) cînd sfîrșiți lectura.
Abia aștept (în brifte să ne tăiem, în bîte să ne izbim, au în ștrimfi să ne mirosim)
Nu știu dacă o voi termina, depinde foarte mult de cât de tare mă va plictisi în continuare volumul 1.
Ba nu ! Citiți-o toată, e o felie de istorie, mai ales că-i privită prin ochii PRIMEI FEMEI DOCTOR ÎN FILOSOFIE (din România, evident) care bisericește ca ultima babă, dialoghează zilnic cu soțul mort și-l roagă ”să aranjeze ceva” pe lumea cealaltă pentru niște vii, ș.a.m.d. Veți înțelege astfel ce fel de ”elite” am avut atunci cînd ne-au încălecat mîrlanii (ziși comuniști). Nu degeaba prin anii ´50 părinții mei (și prietenii lor, TOȚI foști bucureșteni), își băteau joc de bucureștenii franțuziți (”Vai dragă, cum o fi vremea la Paris ?”). Și Matty Aslan a emis, ceva mai tîrziu, un banc GENIAL (desenat): o pițipoancă ușor trecută, la piață, salută un țăran holbat de uimire cu BONJOUR BADE !
Am citit si eu cartea tot la recomandarea ta si am ramas cu sentimente contradictorii. Sa ma ofer, sa nu ma ofer? 🙂
Avem nevoie de un Bogdan la clubul de carte 🙂
Bun, atunci ne vedem acolo intr-o luna 🙂
Eu la jurnal sigur nu veneam, ca din start mi-am dat seama ca e o treaba imposibila.
Deci pazea, ca trec la citit 🙂
Io zic sa invitam si autorul
Eu citesc acum in paralel si Alice Voinescu si Telespan. Agonie si extaz!!!!!! 🙂
Dc ati vazut aseara pe peron la metrou la Aurel Vlaicu o individa care incerca sa nu moara de ras in timp ce citea dintr-un e-reader, eram eu citind „cimitirul”. 🙂