Vacanță de vară în cimitir

Se citește „Cimitirul” lui Adrian Teleșpan, până la 30 august, când ne întâlnim ca să ne numărăm orgasmele avute pe marginea cărții ;)

C lubul de carte ia o vacanță activă în luna august. Vă anunț pe această cale să nu vă țineți respirația de nerăbdare, ăia care studiați intens ca să participați la clubul de luna viitoare, în care ar fi trebuit să citim și să discutăm despre Jurnalul lui Alice Voinescu. În unanimitate de dorințe, noi astea care ne-am întâlnit aseară am decis să sărim peste această capodoperă a literaturii de budoar și să citim ceva mai cuminte, de vară.

Așadar, cine vrea să citească cu noi Cimitirul lui Teleșpan este invitat/ă să o facă până la 30 august, când ne vom întâlni din nou.  Cartea nu era pe lista celor votate, însă se pare că unora le-am făcut poftă cu cronica mea, așa că s-a făcut o excepție.

În plus, trei dintre noi am început deja să citim Jurnalul doamnei Voinescu, și nu ne-a dat pe spate. Dimpotrivă. Persoana care l-a propus poate să stea liniștită, singură, la soare, și să citească alene considerațiunile intelectuale ale doamnei, și eventual poate vine la un club să ne facă și nouă un rezumat. Chestie pe care cred că ar fi trebuit s-o facă și cei care s-au îngrijit de apariția jurnalului fluviu în chestiune.

Așadar, ca să recapitulăm înainte de vacanță:

– se citește Cimitirul, până la 30 august, când ne întâlnim ca să ne numărăm orgasmele avute pe marginea cărții 😉 ar fi utilă și participarea unui bărbat, că tot abundă cartea în organe masculine, dar dacă nu se găsește niciunul ne-om descurca și cu vreun dildo.

– din septembrie citim cărțile votate în continuare, adică:

  • Lebedele sălbatice. Trei fiice ale Chinei – Jung Chang
  • Octombrie – South of the Border, West of the Sun – Haruki Murakami
  • Noiembrie – The prisoner of heaven – Carlo Ruiz Zafon

Spor la … orice aveți voi de gând să faceți în vacanță!

Etichete: , ,

10 comentarii la “Vacanță de vară în cimitir” Subscribe

  1. VASILIU MIRCEA PAUL 25/07/2014 at 12:59 #

    ”…Jurnalul doamnei Voinescu, și nu ne-a dat pe spate. Dimpotrivă.”

    Voi reveni cu comentarii (acid-dezgustate) cînd sfîrșiți lectura.

    Abia aștept (în brifte să ne tăiem, în bîte să ne izbim, au în ștrimfi să ne mirosim)

    • Dollo 25/07/2014 at 14:13 #

      Nu știu dacă o voi termina, depinde foarte mult de cât de tare mă va plictisi în continuare volumul 1.

      • VASILIU MIRCEA PAUL 25/07/2014 at 15:03 #

        Ba nu ! Citiți-o toată, e o felie de istorie, mai ales că-i privită prin ochii PRIMEI FEMEI DOCTOR ÎN FILOSOFIE (din România, evident) care bisericește ca ultima babă, dialoghează zilnic cu soțul mort și-l roagă ”să aranjeze ceva” pe lumea cealaltă pentru niște vii, ș.a.m.d. Veți înțelege astfel ce fel de ”elite” am avut atunci cînd ne-au încălecat mîrlanii (ziși comuniști). Nu degeaba prin anii ´50 părinții mei (și prietenii lor, TOȚI foști bucureșteni), își băteau joc de bucureștenii franțuziți (”Vai dragă, cum o fi vremea la Paris ?”). Și Matty Aslan a emis, ceva mai tîrziu, un banc GENIAL (desenat): o pițipoancă ușor trecută, la piață, salută un țăran holbat de uimire cu BONJOUR BADE !

  2. Bogdan 25/07/2014 at 13:01 #

    Am citit si eu cartea tot la recomandarea ta si am ramas cu sentimente contradictorii. Sa ma ofer, sa nu ma ofer? 🙂

    • Dollo 25/07/2014 at 14:12 #

      Avem nevoie de un Bogdan la clubul de carte 🙂

      • Bogdan 28/07/2014 at 09:24 #

        Bun, atunci ne vedem acolo intr-o luna 🙂

  3. IoanaS 25/07/2014 at 19:31 #

    Eu la jurnal sigur nu veneam, ca din start mi-am dat seama ca e o treaba imposibila.
    Deci pazea, ca trec la citit 🙂

  4. zamfi 26/07/2014 at 05:56 #

    Io zic sa invitam si autorul

  5. adobrero 29/07/2014 at 10:19 #

    Eu citesc acum in paralel si Alice Voinescu si Telespan. Agonie si extaz!!!!!! 🙂

  6. ady 06/08/2014 at 12:12 #

    Dc ati vazut aseara pe peron la metrou la Aurel Vlaicu o individa care incerca sa nu moara de ras in timp ce citea dintr-un e-reader, eram eu citind „cimitirul”. 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Cum și-a arogat PSD un cinema de 3 milioane de euro din bani publici

poza-cinema-gloria-pro

Cinema Gloria, inaugurat și folosit doar de PSD deocamdată, nu are autorizație de securitate la incendii. ISU susține că nu poate amenda nici PSD, nici primăria, din cauza unor chichițe legislative. Totuși a amendat în același timp un cinematograf autorizat, închiriat de USR pentru un eveniment public.

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.