Câțiva oameni din Drumul Taberei s-au opus drujbelor care le tăiau copacii de lângă bloc. N-au fost mulți, dar au fost suficienți ca să oprească defrișările haotice făcute pentru lucrările la noua linie de metrou, și să forțeze o regândire a proiectului. Secretul lor este unul banal și la îndemâna oricui: au protestat, în loc să stea cu mâinile în sân și să exclame fatalist: „ce putere avem noi?!” Autoritățile au fost surprinse că sunt luate la întrebări și li se pun la îndoială deciziile. La fel de surprinși au fost și protestatarii, că au ieșit victorioși din încercarea asta. Organizația CeRe i-a consiliat și i-a ghidat prin hățișul birocratic al inițiativei cetățenești.
Dacă v-a plăcut povestea asta e bine să știți că în week-end-ul ce vine organizația care i-a ajutat pe oamenii din Drumul Taberei să se organizeze are nevoie și ea de ajutor. Ca să-i ajute pe alți oameni precum cetățenii care au luptat pentru copacii din grădina blocului lor. E vorba în principal de (re)dezvoltarea acestei abilități aparent uitată în oameni, de a face valuri, ori de câte ori sunt deranjați de ceva. Lucrurile se mișcă dacă faci valuri. Ăsta e motto-ul competiției de înot la care participă și CeRe, ca să strângă bani pentru … alte valuri de cartier.
V-am mai povestit de ei de câteva ori, ba cu copacii din Drumul taberei, ba cu adopția de consilieri generali, ba cu campaniile de 2%. Acum e vorba de Swimathon, unde mi-au propus să le fiu „endorser”. Când am auzit m-am cam panicat. Eu abia mă susțin pe mine. Nu sunt sigură nici de cât de largi la pungă sunt oamenii care mă citesc pe mine, ca să-i rog să meargă la Swimathon și să doneze de la 5 la 50 de lei, cât îi lasă punga. CeRe are nevoie de 5000 de euro pentru alte comunități de cartier pe care speră să le coaguleze. Dar mă gândesc să vă zic măcar, poate vreți să participați, ca înotători, dacă nu ca finanțatori, sau doar să mergeți pe 12 iulie la bazin și să-i susțineți de pe margine.
Anul ăsta, 40 de echipe de înotători vor face ture de bazin pentru câte o cauză comunitară pe care au ales s-o susțină. Oamenii vor înota pentru copii cu autism, pentru policlinici sociale, pentru sterilizarea pisicilor maidaneze sau pentru un mediu mai sănătos. În total sunt 30 de cauze care au adunat în jurul bazinului Lia Manoliu oameni celebri sau anonimi. CeRe va fi, de exemplu, susținută de familia Alexandru – tatăl Cosmin și cei doi fii (foto) – care vor înota pentru ca organizația CeRe să poată crește numărul liderilor de cartier. Adică acei oameni care pot coagula oamenii în jurul lor pentru cauzele mici, dar importante pentru orice comunitate.
„În ultimii patru ani, am lucrat cu cetățeni din patru cartiere: Favorit (Drumul Taberei); Callatis (Prelungirea Ghencea); Lacul Tei și Pantelimon, cetățeni care se întâlnesc regulat, care discută, analizează probleme cartierului și care conving autoritățile să găsească soluții pentru cartiere. În cartierele odată apatice ale Bucureștiului putem vedea, mulțumită cetățenilor cu care lucrăm:
– îmbunătățiri în Parcul Circului (repunerea în funcțiune a pompei care alimentează lacul, reabilitarea scărilor, noi coșuri de gunoi etc)
– reamenajarea drumului pe care copiii îl parcurg către școala 279 din Prelungirea Ghencea
– amenajarea unei parcari și a unui părculeț în Prelungirea Ghencea
– reducerea de la 2.300.000 euro alocați din bugetul local al sectorului 6 unui grup statuar la 157.000 euro – și multe alte victorii concrete” – explică CeRE în proiectul cu care concurează la Swimathon.
Competiția este organizată de Fundația Comunitară București și are loc pe 12 iulie, la Bazinul Olimpic Lia Manoliu. Swimathon București se află la a două ediție. Anul trecut suma totală strânsă la eveniment a fost de peste 94.000 lei pentru 20 de proiecte, de la mai mult de 550 donatori individuali, iar donația medie a fost de 80 de lei.
Cum se vor petrece lucrurile:
Swimathon este o platformă de atragere de fonduri pentru cauze din comunitatea locală. Este un mecanism prin care comunitatea se întâlneşte, interacționează şi se implică să strângă fonduri pentru proiectele pe care le consideră relevante.
În trei paşi:
1. Organizaţiile sau grupurile de iniţiativă înscriu cauze din comunitatea locală
2. Companiile şi înotătorii aleg cauza pentru care se implică
3. Susţinătorii donează o sumă de bani pentru fiecare lungime de bazin înotată de favoriţii lor
Înotători individuali sau echipe de ştafetă înoată, timp de 50 de minute, cât mai multe lungimi de bazin pentru cauza pe care o susţin. Pe parcursul zilei, vor fi trei sau patru serii de înot de câte 50 de minute fiecare, în funcţie de numărul de înotători înscrişi. Evenimentul va fi deschis publicului, iar participanţii îşi invită susţinătorii să îi încurajeze în direct în competiţie. Încă vă mai puteți înscrie atât ca susținători, cât și ca înotători, dacă vă ține … costumul de baie 
Dollo, în urmă cu puțină vreme am dat peste un articol de-al tău și iată-mă iar și iar. Apreciez energia de aici și ceea ce se vrea a se insufla bucureșteanului, românului, omului: responsabilizare, implicare etc. Da, e necesar ca omul să facă tot ce ține de el ca lucrurile să se miște și din capetele monstrului să se taie. Dar ce ne facem cu o namilă gen… din multele, un exemplu, comunismul, care s-a năpustit și a digerat milioane de oameni din nu știu câte țări și care încă digeră? Ce ne facem cu namilele care sunt și care vor veni însetate de putere și control? Pot cei puțini să mobilizeze pe cei mulți? În așa fel încât să fie atinsă cauza adâncă și nu doar capetele ei? Ce ne facem cu monstrul, din moment ce în fiecare dintre noi se află o bucată sau alta din monstru?
Și acum, o întrebare mai aproape de locul ăsta Dollo, apropo de șabloane, etichetări ș.a.m.d., tu alegi imaginile din dreptul numelor celor care îți oferă câte un feedback pe aici? De ce ai nevoie de ele? Tu alegi câmpul obligatoriu pentru adresa de e-mail? Dacă da, de ce ai nevoie de el? Dacă protestez, o să zici că e site-ul tău și faci ce vrei cu el sau o să schimbi? 🙂
Ina, face fiecare ce crede.
Cu privire la imagini și email, așa e modelul oferit de wordpress pentru comentarii. Emailul e necesar dacă vrei să te abonezi la comentarii sau la postări. Nu te obligă nimeni să-l dai pe ăla real. Nici nu te verifică, încă 😉
Imaginile nu le aleg eu, ci sunt distribuite aleator, de program cred, acolo unde oamenii nu au propriile fotografii asignate profilului de wordpress sau de email.
Sper că ți-am răspuns la nedumeriri, că sunt și eu un pic nedumerită de ce te deranjează că trebuie să completezi niște date minime pentru a comenta?
Am oftat :-). Da. Și generalul SRI face cum crede… Cu credințele ne călcăm în picioare…
Am văzut faza cu e-mail-ul la multe bloguri, cine oferă modelele astea, știe de ce… :-). Și vorba din popor știe și ea ce zice: azi furăm un ou, mâine un bou :-). Poate mâine-poimâine avem: ori te controlez, ori te lași de internet… și poate asta în cel mai bun caz… Oricum, neoficial se știe ce… De ce e capabil omul, ne-a arătat istoria, și nu ne-a arătat totul… În fine, faza asta cu e-mail-ul obligatoriu pare hilară, ca și cum n-aș vorbi cu nimeni până nu-mi dă o adresă și îi mai iau un pic din timp să-mi dea una falsă… Ar fi suficient un așa-zis nume. Deși de ce să fie musai? Important e feedback-ul. Cine vrea să se aboneze, o face oricum. În rest, ori bagi, cât încă mai poți :-), o adresă închipuită (deși poate nimerești una care chiar există, LOL), ori te lași păgubaș și nu mai dai cu feedback-ul.
Cât despre faza cu imaginile, poate să fie și o chestie cu intenție comică, și una tristă, deprimantă etc. Și aici se poate imagina o sală de clasă la școală (sau oricare alta sală), în care fiecare elev care vorbește trebuie să poarte o etichetă pe frunte: zâmbărețul, plictisitul, vorbărețul, obositul, nervosul etc. La un anumit nivel sunt pur și simplu niște imagini. La un altul – „aparent miza e nesemnificativă” (așa cum ziceai în „se tratează cu drujba”) – se contribuie la învârtirea unui mecanism prezent în țară și în lume…
Dar modelele îs modelele… :-).
Îți mersi pentru răspuns! și pentru munca făcută aici, să o pot eu răsfoi :-). „Depindem” unii de alții :-P.
Cred că ai imaginație bogată 🙂
Nu așa-i la ăștia cu scrisu’?! 😛
Până una-alta, chiar dacă-s cititor mai nou pe-aici, mă alătur celor care te felicită pentru cifra rotundă – m-a furat gândul la berea aia și n-am mai apucat să-ți zic 😉 – și la cât mai multe valuri care să miște țara asta înspre ceva mai bun!
Și apropo de ou, pe nesimțite, încetul cu încetul, puțin câte puțin, de bună voie ne lăsăm furați. O mică atitudine de colo, o alta de dincolo, până ajungem să dăm din umeri, să nu ne mai punem întrebări etc. Dintr-un punct, nu e mare brânză cu e-mail-ul. Din altul e. Și nu e de mirare când vezi că zeci de șomeri merg la un curs oferit de stat și zic: a, e doar un pix, a, e doar un caiet, a, e doar un halat etc., mi le pot cumpăra eu, deși au fost destinate fonduri pentru toatea astea, fonduri care ajung în buzunarele organizatorilor; a, e doar o călătorie de o oră pe zi pe care oricum mi-o decontează statul, e ok să stau 2 ore la curs, deși „profu'” e plătit pentru 8 din banii statului, e ok să vin nu știu câte luni, deși se poate într-o lună, e ok să fie cantitea pe hârtie, că doar și așa e pe gratis… Da, deșteptule, e pe gratis, din buzunarul tău și al altuia care a contribuit și contribuie prin munca depusă… Vai, ce chițibușar! Îți bați capul cu mărunțișuri! 🙂 Copiii știu de ce…
*cantitea = cantitatea
Din articol se deduce ca organizatia strange bani doar din donatii, asa ca arunc si eu o idee, ca nu costa nimic.
O alta sursa de venituri ar fi din vanzari:
– produse cu logo-ul organizatiei CeRe sau diverse chestii care sa genereze venituri pentru organizatiile/grupurile de initiativa participante;
– spectatorilor/competitorilor nu li se face foame/sete? Organizarea unui bufet (cafea, prajituri si sandwich-uri, gratar?!, bauturi, etc.) implica ceva munca din partea membrilor organizatiei, dar eu cred ca merita efortul.