A nul trecut prin septembrie, preotul Penitenciarului Bacău era arestat sub acuzația că ar fi capul unei rețele care introducea telefoane mobile în închisoare, pentru deținuți, contra unor sume de bani. Omul lui Dumnezeu a fost prins în flagrant cu patru telefoane mobile sub sutană, unde niciun gardian nu cuteza să-l controleze, și cu 800 de lei primiți de la rudele deținuților, ca să le paseze acestora telefoanele la spovedanie. „Felix Bănilă, prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, afirmă că în vizor sunt şi mai multe neveste şi concubine ale deţinuţilor, care sunt acuzate de complicitate. Preotul Octavian Balan este acuzat de luare de mită şi de introducere de bunuri interzise în penitenciar. Vor fi audiaţi mai mulţi agenţi din închisoarea băcăuană, a declarat Felix Bănilă.” (sursa) În același timp cu preotul a mai fost arestat și un agent al închisorii, descoperit complice.
La nici un an distanță de acele evenimente aflu întâmplător că preotul cu pricina e liber (sub control judiciar) și că s-ar fi dus de bunăvoie la penitenciarul la care păstorea moralitatea pierdută a deținuților, ca să-și dea demisia din funcția în care era din 2003 și pentru care era plătit lunar de la bugetul național, ca orice preot care se respectă. Că asta e rațiunea pentru care avem preoți în închisori, școli și alte instituții ale statului, ca să ne învețe să nu furăm, să nu mințim, să nu precurvim, chestii din astea morale pentru care ei au competențe sporite. Conform legilor lumești preotul Bălan nu poate fi dat afară până când justiția nu-l găsește vinovat. Ceea ce e în lucru, momentan.
Conform legilor bisericești, însă, preotului nu i s-a găsit vreo vină. Sursa mea susține că Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, care-i este superioară preotului traficant de telefoane mobile, nu-i găsește nicio vină prelatului, dimpotrivă. Zice că preotul ar fi făcut un act creștinesc, ajutând deținuții să ia legătura cu familiile. Un fel de concurență milostivă la Nokia, connecting people, nicidecum trafic cu o marfă prohibită, pentru care a luat mită, încălcând numeroase legi ale țării care până una alta îi dădea salariul.
Bălan nu slujește nicăieri deocamdată, dar merge la o mănăstire și ține un canon care se pare că ar fi echivalentul unei pedepse în sânul bisericii, deși oficial biserica nu i-a condamnat niciun moment fapta. Există câteva posibilități:
– fie biserica îl pedepsește, totuși, pe preot, în felul ei, dar nu vrea să recunoască și public că omul ei a zbârcit-o grav la capitolul moralitate și deci să-l excludă din rândurile preoților;
– fie îl pune să se căiască pentru că a ținut banii din traficul cu telefoanele mobile numai pentru el, și nu i-a împărțit cu biserica;
– sau îl urechează că a fost neglijent și s-a lăsat prins.
Oricum ar fi, spre deosebire de agentul de penitenciar arestat odată cu preotul (care și-a pierdut și postul și locul în sistem, prin decizie proprie, nu a așteptat să se pronunțe justiția), Bălan pare că nu se simte cu pata pe sutană, deci nu și-a pierdut niciun moment calitatea „sfântă”. Va avea probabil, la un moment dat, din nou o biserică în care poate le va oferi sprijin duhovnicesc bătrânelor înșelate de deținuți prin metoda accidentul. Traficul cu telefoane mobile este cel mai mare flagel din sistemul nostru penitenciar (mai mare decât traficul cu droguri) și el nu are nicidecum ca motivație nevoia deținutului de a fi în contact cu familia. Pentru că toți deținuții au dreptul să folosească telefoanele fixe din secțiile în care sunt încarcerați, ori de câte ori și atâta timp cât au bani pe cartele.
Epilogul amuzant al poveștii e că penitenciarul respectiv are un nou preot, dar care înainte era agent de pază. E probabil primul preot agent recunoscut, îi va fi greu cu dubla subordonare 😉
Ca să răspund și la întrebarea din titlu, aș zice că nimic. Biserica se vede în imposibilitatea de a sancționa exemplar abaterile generate de tentațiile moderne, cum ar fi ochiul dracului, telefoanele mobile, limuzinele… în lipsa unei metodologii actualizate de lucru 😀
In mod normal cazu nu trebuia sa se opreasca la
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului ci trebuia sa ajunga la Sectorul social-filantropic al Patriarhiei BOR
Daca se compara regulamentul popilor de la inchisori cu regulamentul popilor de la armata, se vede d departe ca armata e mai prevaztoare:
1.
http://www.dreptonline.ro/legislatie/ordin_1072C_2013_regulament_asistenta_religioasa_persoane_private_libertate_administratie_nationala_penitenciare.php
2.
http://lege5.ro/Gratuit/gm4dqmrygm/ordinul-nr-2-2014-pentru-aprobarea-regulamentului-privind-asistenta-religioasa-in-armata-romaniei
Art. 21. – (1) Preoţilor militari li se pot acorda decoraţii, medalii, titluri de onoare, ordine militare, ranguri şi distincţii bisericeşti, recompense morale şi materiale potrivit reglementărilor militare şi bisericeşti şi în conformitate cu prevederile art. 19 din Legea nr. 195/2000.
(2) Pentru abateri de la disciplină, neîndeplinirea atribuţiilor funcţionale sau încălcarea regulilor de convieţuire socială, preoţii militari pot fi sancţionaţi disciplinar, conform prezentului regulament şi/sau regulamentelor ecleziastice, potrivit canoanelor şi legiuirilor bisericeşti, de către comandanţii/şefii unităţilor militare în care sunt încadraţi, inspectorul general şi şef al Secţiei asistenţă religioasă sau autoritatea eclesiastică în a cărei jurisdicţie se află, după caz.
(3) Orice abatere disciplinară a preoţilor militari este adusă la cunoştinţa inspectorului general şi şef al Secţiei asistenţă religioasă de către comandanţii/şefii unităţilor militare în care aceştia îşi desfăşoară activitatea. În cazul în care abaterea are conotaţii penale şi face obiectul unor sancţiuni canonice, ea este adusă şi la cunoştinţa autorităţii ecleziastice în a cărei sferă de competenţă canonică se găseşte cel în cauză, prin Sectorul social-filantropic al Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române.
Art. 22. – (1) Sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate de către comandanţii/şefii unităţilor militare în care sunt încadraţi preoţii militari şi inspectorul general şi şef al Secţiei asistenţă religioasă sunt:
a) avertisment;
b) mustrare scrisă;
c) reducerea soldei funcţiei de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%;
d) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
(2) Aplicarea sancţiunilor disciplinare prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d) se face după executarea unei cercetări prealabile efectuate de către o comisie stabilită de către comandantul/şeful unităţii militare din care fac parte, în mod obligatoriu, un reprezentant al Secţiei asistenţă religioasă şi reprezentantul autorităţii eclesiastice locale în a cărei jurisdicţie canonică este preotul militar cercetat; comisia se alcătuieşte din 5 membri.
(3) Aplicarea sancţiunilor disciplinare preoţilor militari se face cu respectarea prevederilor art. 251 alin. (2) – (4) şi ale art. 252 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în părţile care corespund.
Art. 23. – (1) Pentru cercetarea şi aplicarea sancţiunilor de către autoritatea eclesiastică competentă, inspectorul general şi şef al Secţiei asistenţă religioasă întocmeşte şi transmite un referat.
(2) Referatul cuprinde prezentarea detaliată a cazului şi se transmite prin Sectorul social-filantropic al Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române sau conducătorilor cultelor legal constituite şi reprezentate în Ministerul Apărării Naţionale, după caz.
Nemtii au o vorba:
„Vertrauen ist gut, Kontrolle ist besser!”
Increderea e buna, controlul e mai bun!
Nu exista detectoare de metale la intrarea in inchisoare?
există, dar se pare că pe popă nu îl controlau, că era om sfânt
Pai, sa puna mana BOR sa actualizeze indreptarul de spovedanie (pe care daca nu l-ati citit, vi-l recomand, e o lectura savuroasa). Sa vina cu pacatele alea mai aproape de sec. 21 ca m-am saturat sa tot gresesc pentru ca ma tund si port pantaloni. Sa declare orice crestin la spovedanie telefonu’, tableta si tigara electronica! 🙂
ina
18/07/2014 [11:47]
Poza cu bătrâna e haioasă.
Nu știu ce caută „prelatului” în contextul ortodocșilor.
În rest, una zicem (scriem), alta facem, de la cel mai mare la cel mai mic. La mulți români parcă strălucește și mai tare fațada asta, că-s în țară, că-s peste hotare. Se strâng în „bisericuțe” și „șușotesc” mai rău ca babele pe șanț… Se bat în piept cu pumnii sau cu literele pentru „necazul poporului”, când tot propriul interes și-l urmează… Când au prins o formă de putere, îs tentați să facă pe stăpânii… Nu mai e surprinzător cum țara asta bogată e în paragină și răvășită de atâta vraiște și dezbinare la puținele milioane de români de pe bucata asta de pământ, cand în alte țări cu sute de milioane de oameni se ajunge totuși la o coerență… „Mănunchiuri” și „bisericuțe” și „bârfe” și bla-bla-bla – cam așa în toate palierele și domeniile, oricât de „culte”… mai peste tot vorbe goale fără aplicare în viața personală… „morminte văruite”.