C ea mai bună jumătate de felie de pepene mâncată vreodată în viaţa mea a fost ieri după amiază, la poarta palatului Topkapi din Istanbul, unde petrecusem câteva ore caniculare şi obositoare. Aşa dulce, zemos, numa bun de rece şi răcorior nu-mi aduc aminte să fi sfârâit nimic altceva vreodată, în fiecare celulă din corpul meu încins de arşiţa Bosforului.
Nenea ăsta din poză mânuia un iatagan cu priceperea moştenită de la strămoşii lui ienicerii şi spahii. Ţinea în echilibru în aer ditamai harbuzul (karpuz pe limba lor), ca pe o căpăţână de valah obraznic, retezată. Îl rotea pe toate părţile, în timp ce tăia din el feliile cu precizie şi rapiditate, apoi le alinia roşii pe o tavă mare de aluminiu. Le lua la rând secţionându-le miezul roşu în mici piramide egale, pe care le culca cuminţi, în tăviţe mici din plastic, şi le înmâna turiştilor lipotimizaţi de prea numeroasele obiective turistice ale Stanbulului. Apoi câte o furculiţă de unică folosinţă la fiecare şi gata serviciul complet.
O maşinărie germană n-ar fi reuşit să scoată atâtea felii egale de câte 5 lire fiecare (aproximativ 2,5 euro), dntr-un pepene cu dimensiune variabilă, stabilită de Alah. Şi aici şi acasă, cam atât ar fi costat un pepene întreg. Dar faptul că ţi-a oferit felia asta de viaţă cu zahăr exact atunci când aveai mai multă nevoie de ea a făcut ca aceste 5 lire să fie foarte plăcut cheltuite. Un câştig şi pentru turistul sătul de apa plată, pe care oricum o filtrase până atunci ori prin pori, ori prin vezică, şi pentru numeroşii comercianţi de pepeni din Turcia.
E un exemplu pe care ai noştri dăbuleni nu sunt capabili să-l înveţe. Preferă să arunce la gunoi, an de an, recolte întregi de pepeni, şi să se plângă la TV că nu vor intermediarii să li-i cumpere nici aproape pe degeaba. Dar nu s-ar gândi nici ţăranii să-şi facă asociaţie de producători şi să-i exporte, nici intermediarii să iasă din zona lor de confort din pieţe, şi să ducă marfa feliată acolo unde e clientul mai transpirat. Ar da şi de lucru unor oameni, ar vinde şi pepenii.
Desigur că nu se compară valul turiştilor din Turcia cu cei câţiva ameţiţi care nimeresc în România, dar sunt sigură că un nene din ăsta cu un căruţ cu pepeni feliaţi, amplasat la o gură de metrou, ar reuşi să vândă rapid o grămăjoară de pepeni care altfel s-ar strica ori pe loc, ori în pieţe.
Zic şi eu aşa, că poate n-ar fi stricat să ne opunem mai puţin turcilor în istorie. Am fi învăţat şi niscai comerţ şi cum se fac autostrăzile 😉 Desigur, păstrându-ne sfânta credinţă creştină, că nu mi-ar fi plăcut să mă plimb azi p-aci purtând basma neagră pe ochi şi haine cernite, precum femeile turceşti.
Eu nu inteleg cum pot fi pepenii in Bucuresti 1.2-1.5 lei/kg iar pe DN1 0.75 lei/kg. Banuiesc ca la Dabuleni sunt 0.2 lei. In conditiile in care nu e inghesuiala la cumparat pepeni, toti au exact acelasi pret. Niciunul nu vinde cu 10 bani mai ieftin ca sa scape de „herghelie”. Banuiesc ca nu se ocupa consiliul concurentei de maruntisuri de astea, dar ceva nu e in regula acolo.
Cum adică NU înțelegeți ? Dar e FOARTE simplu: la piață trebuie plătit pentru că vinzi – mai întîi partea legală către administrație; apoi ȘPĂGILE: la milițienii (ziși polițiști) care ”patrulează” spre ”binele” tuturor; la SANEPID, sau ANSV, sau cum mama dracului i-o mai zice (renumită pentru corupție încă din anii 1960); și la orice ”organ” de stat căruia i se năzărește să-și facă bani de țigări.
Cel puțin ANSV-ul l-ar desființa urgent pe turcul din poză: că n-are mănuși; dacă are, nu sînt schimbate destul de des, sau nu-s ”omologate”; nu spală tava perfect; cuțitul nu-i destul de inoxidabil, etc., etc., etc…
În ce țară trăiți totuși ?
diferenta de pret apare si din faptul ca vanzatorii din satele de pe DN 1 se aprovizioneaza din angrourile ilfovene cu produse turcesti introduse in regim de contrabanda pe sub nasul vamesilor si inspectorilor directiilor agricole.
He, he, in Roma in ’98 taiau italienii cu tot atita pricepere felia, iar eu o savuram cu aceeasi placere, in acelasi context, la San Pietro. 2000 de lire italiene felia mare, 1000 de lire felia mica. Si cum mie Granita nu-mi place si apa nici atit, pepenele a fost principala mea sursa de racoare interioara in Roma…
Da’ noi, romanii, nu sintem turci. Din pacate. Si din fericire.
acum vind felia cu 1-2 euro.
in Roma sunt destule fantani la care apa este mai buna decat cea plata si mai rece decat cea din orasele noastre de la munte!
saptamana trecuta am spus si eu unui nene din piata ca in timp ce el vinde pepenele la 1,75 lei, la Kaufland e 0,75 lei/kg! nu m-a crezut!
un alt element de comparatie autohton, referitor la vanzatorii din piete: daca cei de la kaufland platesc impozite si salarii, cei din piete si cei din pietele de sambata si duminica nu prea platesc.
asa da, 2,5 euro felia, in piata la bucuresti e un leu kg, buna afacere pentru otomanul respectiv, plus ca nu vad sa aiba vreun frigider, lada frigorifica, ceva.
Nenea cu iataganul care stie sa vinda asa bine nu e producator. Cheltuieli: cumparat iatagan, antrenament, platit harbuji, platit taxa sa poata sa vanda.
La fel si cu dabulenii, ei sunt producatori. La noi nu o sa vezi artizat din asta decat pe litoral (am vazut cu porumbi acolo), pt ca oamenii la metrou la Berceni nu sunt dispusi sa dea pretul de 5ori mai mare, dar si pt ca jandarmii patruleaza si se iau de cei care incearca sa vanda o leguma sanatoasa dar tolereaza pe cei ce vand o tigara canceroasa/ tel. furat.
Daca s-ar putea asa ceva vinde in Bucuresti, vei gasi si alte mii de nimicuri peste tot… care mai de care mai kitch-oase.
Ce solutie ar putea gasi dabulenii nostri? sa se grupeze intr-o asociatie care sa vanda numai pepeni locali in perioada de vara, catre toate hypermarketurile din tara (desi am o banuiala ca acel comision care il adauga Hyper-urile e hyper mare). Acum insa micii producatori se descurca, livrand si pepeni bagati in cosurile de legume saptamanale.
sa-mi explice si mie cineva care e diferenta dintre ce face nenea asta si romanii care vand floricele/porumb fiert/diverse fructe de padure (sau nu) in preajma diverselor obiective turistice din tara noastra personala. ca eu nu vad vreuna (sau una prea mare). nenea asta nu vindea „la o gura de metrou” din istanbul. vindea intr-o zona intens turistica.
majoritatea opiniilor pe care le-am auzit despre ai nostri sunt de tipul „cat dau pe un porumb la astia, imi cumpar x din piata/cat dau pe un pahar cu fructe cum x kile de la piata/soare/caldura/lipse de igiena/n-are manusi/” etc-uri de genul asta, iar nenea turcul pare a se bucura de apreciere.
iarta-ma dollo, sunt un pic inflamata din cauza comparatiei asteia net in defavoarea noastra. am o colega care tocane toata ziua pe tema „ce naspa sunt romanii/romanii- ce lapte si miere curge prin alte parti si ce minunati sunt strainii”. nu vorbeste cu mine, ci cu altcineva, dar sta in spatele meu. incerc sa i-o mai tai, dar ma scoate de ciufuta si carcotasa. sunt asa de iritata pe tema ca mai am un pic si incep sa dezvolt tendinte ultra-nationaliste. 🙂
ps. pana la urma am gasit vin verde. inca nu l-am baut. 🙂
eu am plecat si in alte parti.
Nu sunt romanii mai nasparlii, si nici nu curge lapte si miere prin alte parti. Doar ca in alte parti nu au de ales, regulile sunt asa de stricte ca oamenii (inclusiv romanii) pun mana la treaba si se descurca.
Vin verde? unde/ce/cat?
De la Lidl Crangasi. Au fost vreo 2 saptamani iberice. N-am gasit in mijlocul perioadei, ci dupa, probabil adus din alte magazine.
Ps. E un soi de vin portughez despre care a vorbit Dollo. La pretul ala (sub 20 de lei) probabil a vazut struguri in poze, dar ma fandosesc si eu.
🙂
Daca cei din Dabuleni ar invata sa gandeasca antreprenorial si sa conlucreze ar putea apela la un specialist care sa-i invete cum se pot face demersuri pentru protectia de origine, sa vedeti atunci cum vor putea vinde si noi ne vom inghesui sa cumparam, Pepeni de Dabuleni chiar si cu 2-3 lei felia ! Pana atunci vom servi pepeni turcesti, grecesti si cine mai stie de pe unde pe post de pepeni de Dabuleni. Minte sa fie, caci nu de capete ducem lipsa ! C-asa-i in tenis !