D e câteva zile, de când colind străzile Istanbulului, am dezvoltat o obsesie pentru pisici. De vină e şi dorul de Toshiba, evident, dar şi dragostea turcilor pentru animale. Străzile lor sunt pline de farfurii, castroane, cutii cu apă şi mâncare uscată pentru câini şi pisici. Câinii sunt mai rari, toţi au cercel în ureche, sunt uneori şi de rasă – dar pare că trăiesc pe străzi. Pisicile, însă, flanchează aproape fiecare uşă, treaptă sau pervaz, fie că e o zonă rezidenţială de lux sau una mai rău famată. De toate vârstele, culorile şi dimensiunile, mai jigărite sau mai îngrijite, în general cam atletice, ca să nu zic slabe, se vede că trăiesc în libertate, deci cutreieră în voie uriaşul Stanbul. Pare că pisicile sunt numitorul comun al tuturor raselor, religiilor, statusurilor sociale sau economice care s-au adunat aici, pe malurile Bosforului. O babilonie, din punct de vedere al comerţului, circulaţiei, distracţiei, dar o uniune în dragostea sau măcar toleranţa faţă de animale. Iar asta spune mai multe despre oamenii care trăiesc aici decât alte prejudecăţi pe care le avem toţi despre diferite popoare. Başca faptul că deşi locuiesc în Taksim – un fel de Ferentari la puterea a doua – n-am văzut o coadă de şobolan pe străzi, ceea ce mi s-a întâmplat în Bucureşti, în timp ce mâncam la terasa de la Caru cu bere, de exemplu 😉 Dar hai mai bine să ne uităm la pozele cu pisici pe care le tot fac eu de patru zile:
11 comentarii la “Pisicile din Istanbul” Subscribe
Lasă un comentariu
Articole
-
Cine are bătrâni să-i țină… departe de magazinele Vodafone 16/05/2022
-
Economie de leucoplast și de hârtie la ginecologie 13/05/2022
-
Cum a fost prima iarnă în noua casă (VIII) 11/05/2022
-
Lizoanca, sentimentul românesc al impunității 11/04/2022
-
Țara în care nu se face „curățenie de primăvară” 05/04/2022
-
Povești rusești de păcălit popoare 25/03/2022
-
Cu ce cărți petrecem sfârșitul pandemiei 22/02/2022
-
Când termini casa, vine moartea 15/02/2022
-
Cine are bătrâni să-i țină… departe de magazinele Vodafone 16/05/2022
-
Cum a fost prima iarnă în noua casă (VIII) 11/05/2022
-
Economie de leucoplast și de hârtie la ginecologie 13/05/2022
-
Dollo: Da, oferta aia e în continuare pe site, activă b...
-
Ela: Am făcut și eu un upgrade telefonic imens, trec...
-
Dollo: Hipocrat nu e chiar un no name, sunt destul de vec...
-
Dollo: Vom face și noi un sistem de ventilație, momenta...
-
Dollo: Mulțumim .)...
-
Dollo: Din experiențele noastre, de obicei nu prea, dar ...
-
Dollo: O să ajungem și acolo, dar așteptăm întâi s...
-
Stefan Brăgărea: Dnă Benezic Soția mea a pățit ceva asemănăt...
Ce citim luna asta

Clubul de carte se ține online, miercuri, 25 mai 2022, ora 21.00. Discutăm „Epoca întunecării”, de Catherine Nixey. Dacă vreți să participați intrați pe link-ul ăsta de google meet: https://meet.google.com/dnd-vjoj-mnb
Cu un click pe poza cărții găsiți ce cărți citim la clubul de carte în 2022
InstaDollo

Ce mai zice Dollo pe Fb
Buton pentru like-uri în euro
Cauți ceva în arhivă?
Cine e Dollo
Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”
recomand si documentarul Kedi (2016)
https://www.imdb.com/title/tt4420704/?ref_=nv_sr_1