D e câteva zile, de când colind străzile Istanbulului, am dezvoltat o obsesie pentru pisici. De vină e şi dorul de Toshiba, evident, dar şi dragostea turcilor pentru animale. Străzile lor sunt pline de farfurii, castroane, cutii cu apă şi mâncare uscată pentru câini şi pisici. Câinii sunt mai rari, toţi au cercel în ureche, sunt uneori şi de rasă – dar pare că trăiesc pe străzi. Pisicile, însă, flanchează aproape fiecare uşă, treaptă sau pervaz, fie că e o zonă rezidenţială de lux sau una mai rău famată. De toate vârstele, culorile şi dimensiunile, mai jigărite sau mai îngrijite, în general cam atletice, ca să nu zic slabe, se vede că trăiesc în libertate, deci cutreieră în voie uriaşul Stanbul.
Pare că pisicile sunt numitorul comun al tuturor raselor, religiilor, statusurilor sociale sau economice care s-au adunat aici, pe malurile Bosforului. O babilonie, din punct de vedere al comerţului, circulaţiei, distracţiei, dar o uniune în dragostea sau măcar toleranţa faţă de animale. Iar asta spune mai multe despre oamenii care trăiesc aici decât alte prejudecăţi pe care le avem toţi despre diferite popoare. Başca faptul că deşi locuiesc în Taksim – un fel de Ferentari la puterea a doua – n-am văzut o coadă de şobolan pe străzi, ceea ce mi s-a întâmplat în Bucureşti, în timp ce mâncam la terasa de la Caru cu bere, de exemplu 😉 Dar hai mai bine să ne uităm la pozele cu pisici pe care le tot fac eu de patru zile:
11 Responses to “Pisicile din Istanbul” Subscribe
Leave a Reply
Articles
-
Drepturile sunt doar pentru oamenii care ne plac
11/08/2026
-
De ce credem toate tâmpeniile…
10/08/2026
-
Când mama se transformă în copilul care-ai fost
03/08/2026
-
Cum am ajuns să-mi repar mașina cu ranga
24/07/2026
-
Prețuri de supermarket, comparativ în România, Franța și Germania
26/06/2026
-
Cea mai interesantă biserică făcută de un ateu
24/06/2026
-
Când relele lumii te ajung și-n paradis
15/06/2026
-
Ce cărți citim până în 2027, pe vremea asta
08/06/2026
-
Când mama se transformă în copilul care-ai fost
03/08/2026
-
Drepturile sunt doar pentru oamenii care ne plac
11/08/2026
-
Cum am ajuns să-mi repar mașina cu ranga
24/07/2026
-
De ce credem toate tâmpeniile…
10/08/2026
-
VASILIU MIRCEA PAUL: Arnold J. Toynbee Studiu asupra istoriei Sinte...
-
Florin: Ehe, drumul justiției este lung. Eu am pomenit ca...
-
Dollo: Da, bine de știut și asta cu cazurile de tutelă...
-
Ady: ”Drepturile sunt doar pentru oamenii care ne pla...
-
Ady: şi în procesele care au ca obiect tutela, mai al...
-
Iulian: Propun o carte cum n-ați mai citit niciodată. Su...
-
Florin: Eu nu cred că este necesară o nouă lege. Sunt d...
-
Dollo: Las că nici prin generațiile mai vechi nu se exc...
„Puteți prelua maximum 500 de caractere din articolele de pe blog dacă precizați sursa și dacă inserați link către articol. Pentru mai mult vă rog să accesați butonul de like-uri în euro, amplasat mai jos pe coloană”
Dollo, blogerizdă fără arginți
Ce citim luna asta

La clubul de carte din 6 septembrie 2026, ora 21.00, discutăm „Ultimul nud” de Ellis Avery. Clubul se ține prin video-conferință. Dacă ați citit cărțile și vreți să participați, găsiți link-ul de conectare dând click pe poza cărții. Tot acolo găsiți și ce cărți citim la clubul de carte în 2026-2027
Buton pentru like-uri în euro
Cauți ceva în arhivă?
Cine e Dollo
Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”



































recomand si documentarul Kedi (2016)
https://www.imdb.com/title/tt4420704/?ref_=nv_sr_1