Obosit, Eminescu se mulțumi cu niște salam și brânză topită

Întâmplare cu Garda financiară și visul unei bancnote de 500 de lei, într-un restaurant din București, România, 2014.

U n domn solid, cu dinți lipsă și figură de recuperator, însoțit de un coleg, a descins într-o zi într-un restaurant din Capitală. O căuta pe patroană.

– Cine să-i zic că o caută? întreabă ospătarul.

– Eminescu!, zice domnul cu față de recuperator.

– …?… se miră mut ospătarul.

– Zi-i că din partea lu’ Eminescu, știe ea…

Patroana vine din spate, dă cu ochii de Eminescu, da’ nu-i cade drag. Știe că legea prevede un singur control de la garda financiară pe lună, iar Eminescu cel făr de dinți nu are la el dovada că se află în misiune de control în respectiva cârciumă.

– Venim de pe teren și ne e și nouă foame!, lasă Eminescu aplombu’ mai moale, când o vede pe patroană deloc vrăjită de farmecu-i fiscal.

– N-am decât niște salam și brânză topită, vine și patroana la jumătatea distanței, cât să nu-l supere pe Eminescu în contul lunii viitoare, când ar putea veni odihnit și cu delegație.

– Bun și ăla, vă mulțumim.

Eminescu și colegul înfulecă niște senvișuri cu salam și brânză topită și pleacă spre noi misiuni de eradicare a comerțului nefiscalizat din țărișoară.

Întâmplare din București, capitala României, 2014

 

 

Etichete: , , , , ,

8 comentarii la “Obosit, Eminescu se mulțumi cu niște salam și brânză topită” Subscribe

  1. spufi 18/09/2014 at 06:57 #

    ei da! nu te cred 🙂

    • Dollo 18/09/2014 at 08:42 #

      Vezi ce poezie ai lăsat acasă? 😉

    • Kata 18/09/2014 at 09:03 #

      Așa e, nu se ezistă așa ceva in Rromânica! E nește minciuni! Băeții din partea lu Eminescu e cei mai drepți și mai cinstiți! Trăiască lupta de clasă!

  2. valentin 18/09/2014 at 09:47 #

    ‘reati ai dracu’ cu salamu’ vostru… nu se mai satura lipitorile… fmm
    sorry nu m-am pututu abtine.

  3. VASILIU MIRCEA PAUL 18/09/2014 at 10:09 #

    La doi pași de mine (în orașul de provincie în care locuiesc) se află piața (alimentară) centrală. Pe aleea de intrare șede, din cînd în cînd, un tip amărît care vinde flori din grădina proprie. În picioare, cu un buchet în mîini și încă vreo două-trei alături, cu o expresie umilă, face și el un ban din șansa nesperată de a locui într-una din puținele case normale („casă pe pămînt”) scăpate de furia demolatoare a ”iepocii de aur” (Remember ?: ”Sus în deal e-o casă\\Mîine va fi rasă\\În grădina lui Ion\\Mîine vom turna beton”).

    Cum i-am cumpărat (rar) ”productele” și am intrat de multe ori în vorbă cu el, la un moment dat i-am spus: „Vă întreb ceva – nu-i nevoie să rostiți nimic, ci doar clipiți – vă belesc de bani milițienii („Poliția Locală”) ? Răspunsul pleoapelor a fost cît se poate de clar – DA.

    Acuma stau și mă întreb: cît de ticălos poți să fii pentru a ciupi și un astfel de om ?

    Ei bine, cine cunoaște obiceiurile miliției comuniste și Legea 333\2003 (a lu´ Năstase) nu-și mai pune asemenea întrebări.

    De fapt nici eu – a fost doar o figură de stil.

  4. neagrigore 18/09/2014 at 12:32 #

    Pă vremea cînd lucram în baruri, unul din inspectori şi-a făcut ziua copilului lui, cred că avea 12 ani, că nu puteam să le dau alcool. Puştiul avea gusturi faine la muzică şi am sporovăit despre albumele care ne plac, mă simţeam un pic stingher ştiind că taică-su era un nesimţit.

  5. Frobenius 18/09/2014 at 14:52 #

    Povestea este de-a dreptul „soft”. Realitatea e mult mai jegoasa.

  6. Dan 26/09/2014 at 00:13 #

    Parca nu mai Garda de ceva timp, acum se cheama Antifrauda. Si nu mai sunt atat de ‘nesimtiti’, ei lucreaza pe comision din amenda, nu la ‘negru’.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Din câte încercări reușește un nevăzător să intre la metrou

florin georgescu metrou2

Din cel puțin două, la fel ca noi ăștia care nu nimerim să băgăm cartela cum trebuie în noii turnicheți. Asta de când s-a lansat aplicația gratuită Tandem acces, care le permite nevăzătorilor să folosească metroul ca toată lumea

Dacă Traian ar fi vrut să cucerească Dacia în 2013…

turnulete

… l-ar fi oprit jandarmii să urce la cetatea Sarmizegetusa Regia, pe motiv că e închisă între decembrie și februarie, și astfel geneza poporului român ar fi așteptat primăvara

Dubița albă din Vitan, monumentul neputinței poliției și Primăriei sectorului 3

Celebra dubiță abandonată în fața Poștei Vitan

O dubiță zace de câteva luni încurcând traficul din Vitan. Poliția locală știe, dar nu are platformă de ridicat, Poliția rutieră o filmează și-l amendează pe proprietar, Primăria Capitalei zice să apelăm la țiganii care fură fier vechi, să fure și mașina abandonată.