În fața mea, la masă, vorbește o avocată din Olanda, care face muncă voluntară pentru o organizație de drepturile omului din Amsterdam. Cea mai veche organizație, de 40 de ani există în Olanda, dar abia în ultimii ani au început să dea de greu. Enumeră problemele cu care se confruntă Olanda: accesul greoi la justiție, discriminarea imigranților, restrângerea libertăților fundamentale sub pretextul luptei antiterorism. Avocatul poporului de la ei tocmai și-a dat demisia în semn de protest pentru condițiile proaste din închisori, spunând că se simte neputincios în fața acestei situații. Mă întreabă dacă în România ar fi interesantă această știre.
Mă uit la ea și nu-mi vine să cred că vorbește despre Olanda. Înaintea ei, o avocată din Belgia se plângea de supraaglomerarea închisorilor, condiții proaste de detenție, că deținuți cu boli psihice nu primesc tratament, de violențele polițiștilor sau noua legislație împotriva terorismului care restrânge drepturile omului.
Tipa din Spania vorbește și ea despre o nouă taxă care s-a introdus în Spania și care limitează accesul la justiție pentru clasa mijlocie. Amintește despre violențele polițiștilor împotriva oamenilor care au ieșit în stradă ca să protesteze în cazul diverselor abuzuri. Acum derulează o campanie împotriva dorinței parlamentarilor și bisericii de a interzice avortul. Irlandezii, în schimb, se luptă să legalizeze și avortul și căsătoriile gay.
Tipul din Suedia confirmă că și la ei există discriminarea imigranților și violențe ale polițiștilor, chestii cu care nu prea s-au întâlnit până acum câțiva ani. O avocată din Croația face un portret al țării în care lucrează: societate patriarhală, oamenii nu sunt interesați de drepturile lor, numai minoritățile sunt mai active și vocale, e dificil să-i faci pe oameni să priceapă că le sunt încălcate drepturile, când acest concept e destul de vag.
Vine și pune capac reprezentanta unei organizații din Marea Britanie, care spune că Partidul conservator are de gând să scoată țara din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care accesul la justiția internă e oricum prohibitiv de scump, iar sub pretextul luptei împotriva terorismului oamenii au ajuns practic să urască noțiunile de drepturile omului la fel cum îi urăsc pe imigranți.
Sunt de câteva zile la Londra și nu aud decât despre cum statele astea vest europene, la care ne raportăm noi întotdeauna ca la niște modele „cu apă caldă”, au în ultimii ani fix aceleași apucături ca noi ăștia mai începători într-ale democrației: tendința de a restrânge libertățile fundamentale sub pretextul securității, al protecției împotriva terorismului. Dar în timp ce noi avem scuza că abia ne-am descoperit drepturile, după căderea comunismului, și abia învățăm să luptăm pentru ele, ei nu au nicio scuză. Ce naiba au făcut în timp ce noi eram sub dictatură? De ce n-au fost atenți?
„Am avut încredere în stat și nu ne-am pus niciodată problema că ne poate trage pe sfoară”, îmi explica aseară tipul din Suedia. Aceeași expresie o folosește și tipa din UK. Se pare că și statele lor s-au comportat precum șmecherul din Filantropica lui Nae Caranfil: ai clipit, te-a făcut la buzunare! Se vorbește la masă despre momentul în care vesticii au ajuns să realizeze că aveau niște drepturi care încep să le fie restrânse: 11 septembrie 2001. Chiar dacă numai unele (Spania, Olanda, Norvegia, Belgia, Franța și UK) au avut parte de atentate teroriste, frica e folosită în toate celelalte state pentru a motiva necesitatea anulării unor libertății. Frica de teroriști și, de ce nu, frica de imigranții care le iau locurile de muncă. Abia acum, când își pierd din drepturi, unii încep să se întrebe cum ar trebui să procedeze ca să și le revendice. Totuși, mult dorita „masă critică” nu e atinsă nicăieri. Încă.
Ne găsim practic într-un punct comun, deși avem trecuturi diferite. Toate organizațiile de drepturile omului prezente la masă recunosc aceiași inamici: statul cu tendințe de control excesiv și cetățeanul letargic care se lasă prostit, de frică. Olandeza îmi povestește despre manualele din școlile lor publice, în care sunt discriminați copiii marocani și mamele lor, dați ca exemplu de viitori infractori. Îi zic că nu pot să cred că așa ceva se întâmplă în vestul Europei, pentru că noi ne raportăm la ei în tot ce facem. „Da, voi vă doriți ce am avut noi acum câțiva ani, dar nici noi nu mai avem acea stare de fapt”.
Ce ne rămâne de făcut, atunci? Ungurii sunt disperați că Orban le calcă în picioare orice idee de libertate, societate civilă sau independență media. UE nu reacționează, iar America e mai departe decât Rusia. Grecul, care enumerase și el belelele din țara lui însorită (imigrația masivă din afara UE, discriminarea refugiaților, durata procedurilor judiciare, puterea excesivă a bisericii ortodoxe), propune o abordare proactivă, dar care să nu le mai vorbească oamenilor despre noțiuni abstracte precum „drepturi și libertăți fundamentale”, ci despre o alegere pe care trebuie s-o facă: libertate sau securitate? O alegere pe care nu o poți face când ți-e frică. Deci mesajul ONG-istic trebuie să combată frica, pe care o sădesc alții în mentalul colectiv și care sub pretextul securității ne îngrădesc rând pe rând toate libertățile. O misiune pentru care se pare că niciunul dintre ONG-urile de la masă nu e pregătit. Vesticii abia se dezmeticesc din lunga democrație în care au trăit fericiți după al doilea război mondial. Noi esticii abia am început să simțim adierea democrației că iar ne bate în ceafă crivățul dictaturii.
Ei au luat până acum drepturile de-a gata, ca ceva ce li se cuvenea, noi abia le descoperim.
Deocamdată ne-am întâlnit ca să vedem cum putem îmbunătăți platforma lansată acum patru luni – www.liberties.eu – și al cărei merit este faptul că ne-a făcut să înțelegem că avem aceleași probleme, chiar dacă trăim în țări diferite. Așa că, dacă vreți să aflați ce se mai întâmplă și prin alte părți ale Europei, în materie de drepturi civile, puteți să citiți acolo – e tradusă în 12 limbi, inclusiv română.
În drum spre cină am trecut pe lângă Parlamentul britanic, de unde ziariștii transmiteau în direct votul prin care UK a decis să bombardeze teroriștii care-și spun „statul islamic”. Olandeza și irlandezul au râs și au exclamat la unison: ok, să plecăm naibii mai repede din Londra, că primele ținte ale teroriștilor vor fi astea aglomerate.
Azi ne vom supune toți, de bună voie, măsurilor considerate excesive, pe care englezii le-au impus pe aeroporturile lor. Fără să ne mai întrebe cineva alegem securitatea în fața libertății. De frica morții. Avem niște drepturi de apărat, așa că vrem să mai trăim 😉
„Chiar dacă numai Spania și UK au avut parte de atentate teroriste”
Dollo, corecteaza te rog. Adauga pe lista Olanda(asasinarea lui Theo van Gogh, atacul de la Arnhem), Franta (asasinarea pe strada a unor elevi), Belgia (asasinarea unor trecatori langa o sinagoga), Norvegia (Breivik).
In plus au fost si grupari interceptate la timp, inainte de a declansa atacuri teroriste in UK, Olanda, Spania, Germania.
Ai dreptate, mersi. Corectez. Chiar îmi povestise olandeza de două asasinate, dar mi-a iești din cap…
plus soldatii americani impuscati intr-un autobuz la aeroportul din Frankfurt de un radical musulman
Corect, mi-am adus si eu aminte de ei, in plus a fost un atac armat la o scoala in Winnenden comis de un elev.
In plus si in Italia a fost un atac terorist la o scoala in Brindisi. Poti sa mai adaugi in lista Dollo, Bulgaria(teroristul de la aeroportul din Burgas) si Rusia(atacul de la scoala si de la teatru). Cred ca mai sunt si alte tari din Europa in care au avut loc atacuri teroriste, asa ca argumentul „chiar daca numai…” nu mai e valid.
In Rusia a fost un atac cu bomba cu vreo 2 luni inaintea olimpiadei de iarna, intr-o gara.
Link-ul nu merge, presupun ca e incomplet si de-aia face asa – http://screencast.com/t/JhVzFeiFF
Dar se poate copia si accesa in alta fereastra.
Am ajuns în punctul în care nu mă interesează dacă statul mă urmărește sau nu, cam așa cum nu o mai interesa nici pe tipa din V for Vendetta când a ieșit din închisoarea imaginară.
Cu toate astea nu sunt de acord cu supravegherea. Aș fi de acord dacă aș ști că autoritățile sunt competente, dar deocamdată toate agențiile astea care ne spionează fac treabă de mântuială. Nu pot avea încredere în niște oameni care înregistează istoricul navigării pe net a lui badea Gheo, dar nu-i monitorizează pe cei care de câteva zeci de ani pornesc cruciade moderne (în special arabi, adică).
Dacă UE n-ar fi dat vize, rezidențe și cetățenii la kil, n-am fi fost astăzi aici, cu discriminare, cu probleme de securitate la adresa băștinașilor, etc.
În concluzie, nu mă deranjează supravegherea atâta timp cât sunt supravegheați doar cei cu risc mare de a face tâmpenii. Analize și grafice de risc avem, hai să le folosim și să nu mai spionăm pe toată lumea. Dacă asta înseamnă discriminare, mi se fâlfâie. Arabii cumsecade vor înțelege că ne place viața, că doar și lor le place să trăiască.
Din partea mea statul sa fie sanatos si sa ma pupe-n ***!(salut sasesc popularizat de Dollo 😉 )
Atat doar sa nu vina cu tampenii de genul sa ma inregistrez cu buletinul daca ma conectez la reteaua wi-fi gratis a vre-unui magazin, sau ca hotelierii sa fie obligati sa raporteze la politie toti clientii care se cazeaza la hotelul lor(lege propusa de purtatoarea de talanga(metaforic), Elena Udrea, la un moment dat). Si daca ma spioneaza, totusi sa nu-mi trimita nota de plata pentru convorbirile telefonice inregistrate, cum au facut nemtii cu unii :)) .
Nu ma deranjeaza ca statul imi spioneaza traficul de internet(cu mandat judecatoresc, legal, daca e cazul), ca o fac oricum americanii, NSA, Google, Facebook, etc, dar macar ei sa nu vina cu chestii de merketing dupa aia;). Si apropo, am auzit un zvon cum ca cei din Romania asculta conforbirile telefonice a tuturora, fara mandat, daca „prind ceva” cer mandat dupa aia, si asteapta victima sa le cada iar in plasa. Asta e trisare, daca se adevereste, respectivii responsabili ar trebui sa faca inchisoare. Si apropo, nu va spovediti la popa, daca nu vreti sa va apara chestiile respective in vreun dosar. Credeti ca BOR e sustinuta degeaba asa puternic de stat?
Cine merge la spovedanie își merită soarta.
Cei care renunta la libertatea esentiala pentru a obține un pic de siguranta temporara nu merita nici libertate, nici siguranta. (Benjamin Franklin)
„statele astea vest europene, la care ne raportăm noi întotdeauna ca la niște modele „cu apă caldă”, au în ultimii ani fix aceleași apucături ca noi ăștia mai începători într-ale democrației: tendința de a restrânge libertățile fundamentale sub pretextul securității, al protecției împotriva terorismului”
Au apucăturile în ultimii ani şi nu le-au avut înainte fiindcă modelul de societate s-a schimbat (nu la 11 septembrie 2001, s-a schimbat de prin 1995-1996, de când cu bula Dot-Comurilor).
Adică: modelul de societate tipică vesticilor, spre care aspirau fugarii din Est, era tot un fel de socialism. Angajament pe viaţă la o companie, sindicatele erau mai puternice decât partidele şi armata naţională, acces la tehnologie nu aveau decât armata, corporaţiile şi universităţile (un particular nu putea să aibă reactor nuclear sau computer mainframe), televizorul era centrul vieţii familiei fiindcă nu existau alte surse de informaţii. Relaţiile sociale şi familiale erau conservatoare. Poate că în Vest David Bowie nu trăia ca Dorel de la lopată. Dar el era David Bowie. Marea majoritate a unor „Davy de la lopată” vestici erau la fel de conservatori, băutori şi grosolani ca Dorelul nostru.
Nu era nevoie de opresiune din partea Statului fiindcă odată ce era prins în plasa relaţiilor sociale şi familiale tradiţionale, fiecare se oprima singur, cu mult spor.
Odată ce în epoca modernă lucrurile s-au mişcat spre miniaturizarea şi ieftinirea tehnologiei, publicul s-a mişcat şi el: computerul mainframe din 1988 nu mai face două parale faţă de un simplu smartphone. Camerele Betacam, mici uzine cărate cu greu de fiecare cameraman de la posturile de Stat, pică în faţa unei camere DV de 600 de lei. În anii ’80 numai personajele de seriale aveau Ferrari 308, azi îl bate la fund un hot-hatchback.
Sirienii au construit un TAB controlat de un Playstation. La preţ de Logan. Columbienii construiesc (în garaje) submarine pentru transportul drogurilor. Doi studenţi au ridicat o cameră digitală la graniţa spaţiului cosmic. David Hahn, un golănel de 17 ani, şi-a construit un reactor nuclear în curte, cu thorium şi americium-241 recuperate din piese aruncate la gunoi. Un tip îşi face reclamă pe Youtube cu laserul construit de el într-o carcasă de lanternă… capabil să dea o gaură prin lemn.
Dacă autorităţile văd că „omul fără putere” dintr-o dată a căpătat puterea demnă de James Bond (în vremurile lui de glorie, nimeni nu credea că un astfel de personaj poate să existe în realitate), reacţionează furios, fiindcă baza puterii lor e ameninţată.
Nu am nici o problema cu supravegherea pe net a activitatii mele, pentru ca nu am nimic de ascuns. Ca fac cumparaturi pe ebay? Ca ma uit la filme prin streamlining? Unde mi-am facut vacanta? Cu cine fac chat in timpul liber? Sa fim seriosi, who cares about this, si cum poate fi folosita informatia asta (Google oricum o foloseste, si fb, cind imi face, pe baza ei, oferte publicitare). In schimb, ma incinta sa stiu ca, in caz de accident, prin GPSul de pe telefon pot fi gasita (nu in Romania, desigur, unde a luat 6 ore sa fie gasit un avion picat din cer).
Ca mi se inregistreaza masina pe autostrada si cu ce viteza circul? Ce transferuri bancare fac? Iarasi, mi se rupe de toate astea. Insa, cind a trebuit sa zbor Leeds-Brussels, si doua avioane consecutive pe ruta asta au fost anulate, din motiv de pericol de securitate, m-am simtit protejata. Am preferat sa astept ore in sir sa fiu redistribuita pentru un alt zbor (Leeds-Amsterdam), decit gindul ca puteam sa fi explodat in aer. si familia mea sa primeasca condoleante smerite de la diversi politicieni in cautare de capital electoral.
Asa ca nu ma deranjeaza controalele de securitate prelungite, nu ma deranjeaza ca serviciile de securitate gasesc ca eu navighez internetul in cautare de modele de tricotat, si nici sa imi pot scana fiecare miscare. Sint, de altfel, destul de sigura ca nu au suficiente resurse sa ne monitorizeze pe toti, ci doar pe cei care, dupa niste modele (probabil matematice- asa-numitele big data analysis), aparem cu o probabilitate mare de risc.
Ca sa raspund intrebarii tale, cred ca oamenii aleg siguranta fata de libertate. Siguranta e ceva tangibiil, libertatea e cam vaga si nu prea are valoare cind explodezi in aer impuscat de separatistii din Donetk. Iar cita vreme am acces la net (chiar daca va fi vorba sa imi dau numarul de buletin pentru asta) si pot posta opinii fara sa imi vina politia la usa, inca ma simt libera.
De altfel, mor de ris la gindul ca atitia oameni cad in capcana google/yahoo cu „dati-ne numarul de telefon ca masura extra de securitate cind va logati”. Oamenii cred ca is foarte destepti si isi protejeaza contul de hackeri, cind in fapt, nu fac altceva decit sa contribuie benevol informatii (numarul de telefon) da bazele de data pe care, most likely, google, fb si yahoo oricum le impart cu NSA & co.
„nu am nimic de ascuns. Ca fac cumparaturi pe ebay? Ca ma uit la filme prin streamlining? Unde mi-am facut vacanta? Cu cine fac chat in timpul liber? Sa fim seriosi, who cares about this, si cum poate fi folosita informatia asta”
E foarte posibil ca siguranţa să însemne altceva decât crezi atunci când e vorba de a avea acces la net şi a nu avea figuri dubioase în uniformă la uşă la 3 dimineaţa.
https://lacrimaseca.files.wordpress.com/2012/08/afganistan-ayer-y-hoy.jpg
„Sint, de altfel, destul de sigura ca nu au suficiente resurse sa ne monitorizeze pe toti, ci doar pe cei care, dupa niste modele (probabil matematice- asa-numitele big data analysis), aparem cu o probabilitate mare de risc.”
Si eu am fost destul de sigur de chestia asta pana acum cativa ani, cand mi-am dat seama ca noi nu producem atatea date stocabile cata capacitate de stocare proaspata iese pe portile fabricilor de harddiskuri. Nu e nevoie sa ne „urmareasca” pe toti, e suficient sa ne „inregistreze”. Daca e cazul sa ne urmareasca, au istoricul disponibil.
Am citit comentariile celorlalti, si imi dau seama ca am si uitat o parte din aceste atentate. Va multumesc pt reamintire, memoria imi e selectiva.
Cum ai si remarcat, avocatii pt drepturile omului din tarile vestice au identificat si izolat multe probleme. Nu sunt insa critice/blocante aceste probleme! cum am putea gasi in Romania (judecatori corupti, lipsus in legislatie incat un dosar poate jongla 6 ani intre cateva tribunale, timp in care acuzatul si-a trecut averea de milioane euro pe numele altora, ramanand la final cu.. ceva sute de mii euro pe numele propriu etc etc), etc. Asta m-a facut sa citesc mai bine ce drepturi am, sa le invat si sa le expun celor din jur; situatiile intalnite sunt in primul rand datorita abuzului/neglijentei unor persoane, si lipsa de educatie/informatie a celorlalti. Ca puscariile sunt pline, asta si pt ca sunt conditii suficient de umane incat unii prefera sa isi petreaca iarna acolo decat cu nevasta/pe strazi :), ia sa ii puna la munca+ amenzi drastice, sa vezi cum se schimba parerea lor…
Faptul ca avocatii drepturilor omului se mobilizeaza si ca lupta ne arata ca nu exista sistem perfect, si ca noi idealizam iarba din curtea olandezilor. Si mai stim teoria englezeasca: keep simple and stupid nu se aplica si la securitatea generala.
Zilele trecute presa belgiana au declarat ca au oprit o cantitate de substante explozive in aeroport. Cursa suspendata. Uite in moment cand m-am simtit mai in siguranta. Trec zilnic prin porti de securitate la munca, si pe langa demonstranti, si politisti armati, incat ajung sa glumesc ca e zona de razbel, dar razboinicii sunt cu zambete pe buze,iar razboinicul luminii au fost eliminat din peisaj.
Cat despre problema securitatii pe internet, asta imi suna a paranoia. Ca si Xanaxdoo, + sunt (au)it-ista, pot sa zic ca datele obtinute de la navigatul pe google/chat-uitul meu sunt apa de ploaie; trebuie sa fie un scenariu cu adevarat paranoic sa vrea cineva sa imi fure identitatea (tocmai mie???) si sa stea sa imi viruseze mie calculatorul (ca tot stau fara antivirus) sa isi ia indentitatea mea (siiiigur e vreun musulman extremist ce o vrea, pe a mea, o blonda cu moaca de rusoaica) si sa isi faca un credit ce sa nu il plateasca… bon, revenind serioasa, daca cineva vrea sa fraudeze sistemul, sunt metode mai simple si rapide decat sa urmareasca netul: pasapoarte false inca se fac, certificate de nastere false se fac, si de aici restul e legal; daca vrea sa vada ce fac cu banii, e suficient sa sune pe careva binevoitor ce lucreaza in banca si ii da datele fara risc; iar la tel. vorbesc 20min pe luna maxim, ca imi dau intalnire live in parc cu prietenii. Iar politia/banca poate sa ma verifice, nu am nimic de ascuns; daca am, nu o fac pe net unde stiu ca raman urme.
Ce ma enerveaza insa la google: mi-a evaluat un profil de cumparator, si imi tot afiseaza reclame cu chilotii care i-am studiat zilele trecute, fix cand vine seful la calcualtor la mine.
Daca privim prin prisma cazului Tolontan cu amenintarea publicarii unor stenograme cu convorbirile acestuia cu diverse surse se poate pune problema incalcarii unor drepturi si a unei amenintari undergraund la adresa functionarilor statului, deoarece cu astfel de oameni a vorbit reporterul – surse pe care nu e obligat sa le dezvaluie. Desigur el poate sesiza CSM sa ancheteze in ce masura s-au respectat prevederile din Constitutie si din Codul de procedura penala cu privire la inregistrari.
Sa presupunem ca Tolontan a vorbit si cu oameni urmariti (interceptati cu mandat). Ceea ce nu privea obiectul mandatului de urmarire trebuia indepartat din stenograme prin grija procurorului.
Sau poate ca tocmai Tolontan era cel urmarit cu mandat!
Daca CSM constata ca nu au fost madate pe numele lui Tolo sau ale tovarasilor sai de vorba este clar ca problema se muta la servicii si atunci devine o problema a comisiilor din parlament si a csat.
In rest, nu am o problema sa merg pe o strada la capatul careia e o placuta pe care SCRIE ca e supravegheata video sau sa mi se ANUNTE la intrarea intr-o institutie ca mi se vor scana bagajele si ca voi fi nevoit sa ma descalt din cauza modului in care e construita talpa ghetei ori sa ma buzunaresc dupa totii banutii!
Doamne, eu am râs la filmul ăsta, pardon, la articolul ăsta, e plină lumea de (b)oi, ce teroriști, ebola și _ule și mături?!