Ce-i trebuie omului ca să fie

Câteva zile pe plajele pustii din Bulgaria, mâncare bună și ieftină, un pic de soare, mare și... ce-și mai dorește fiecare ;)

P entru că marea din Turcia nu a fost chiar pe gustul meu (prea animată) am mai dat o fugă, cu ultimele puteri financiare și solare până la bulgari, unde v-am mai povestit că m-am simțit bine și anul trecut.

me2

Anul ăsta a fost chiar mai bine, pentru că am mai descoperit câteva locuri bune de ascuns între dune, plus că mâncarea a rămas una dintre cele mai plăcute surprize de pe litoralul bulgăresc: ieftină și delicioasă. Unii dintre voi mi-au scris înainte de concediile din vara asta ca să-mi ceară detalii despre Shabla, după ce au citit reportajul de anul trecut. Nu mi-au mai scris după aia ca să-mi spună dacă le-a plăcut, dar îndrăznesc să sper că postarea de acum le va da motive și celor care n-au ajuns încă pe acolo s-o facă în anii următori. Nu e grabă, însă, pentru că față de anul trecut am descoperit că acolo nu s-a schimbat nimic. Mă rog, se schimbau bordurile în sat, dar Shabla parcă trăiește într-o bulă a timpului. Emană liniște, un pic de blazare și pare părăsită.

scoici

Am stat, așadar, la Shabla, la nici 30 de km de Vama Veche. De fapt în Tuzla Shabla, adică chiar pe plajă (6 km distanță de satul Shabla), la Hotel Navi. Aceleași condiții de anul trecut, cu 10 leva mai ieftin datorită perioadei de final de sezon (45 de leva pe noapte adică 20 de euro, camera dublă, mic dejun, internet, apă caldă, curat). Plaja e lungă, neamenajată, dar curată (există coșuri de gunoi), nici anul trecut când era sezon n-am văzut-o plină de turiști. Cred că în general cine vrea antren și alte distracții pe plajă are la dispoziție numeroasele stațiuni all inclusiv de mai la sud.

leagan

Pentru că vremea nu a fost prietenoasă în primele trei zile am făcut o excursie până dincolo de Varna, la plaja Long Beach, 130 de km distanță de Shabla. Lungă, într-adevăr. Nu-i vezi capetele. În zonă se varsă în mare râul Kamchia și există un soi de deltă, de fapt mai degrabă o rezervație naturală. E cam greu de dibuit, pentru că indicatoarele din drumul național nu te ajută prea bine. În localitatea Kamchia există un vaporaș care (cred) că te plimbă pe râu până la vărsarea în mare. Noi nu am ales această cale, ci am vrut să vedem doar plaja. Așa că alți 10-15 km mai la sud găsiți Long Beach și satul pescăresc Shkorpilovtsi, despărțite de un deal împădurit. Ca și la Shabla aici plajele sunt neamenajate, ba chiar pontonul imens de beton care taie marea în două e încuiat pentru oameni și lăsat la dispoziția pescărușilor. Totuși există facilități de cazare nenumărate la căsuțe sau chiar la hoteluri mai răsărite. Nu știu prețuri, dar nu cred să fie mult mai scump decât Shabla, după aparențe.

ponton copac long-beach3 long-beach

scoici2De mâncare, anul ăsta am avut surpriza plăcută să găsesc la un restaurant în sat la Shabla ceva ce în România nu am mâncat decât la mama acasă. Căpățână de miel dezosată. Cu 6 leva am mâncat o farfurie plină cu cărniță, limbă și creieraș de miel, fierte și alese de pe craniul mielului. Dacă ar fi avut și usturoi cu hrean ar fi fost masa pe care mama o face an de an, după Paște. Delicios.

scoici3 lavata2 capatana-oaie

Pe plajă, însă, am ales să mâncăm în fiecare seară la Lavața, o terasă pusă în buza mării (pe faleză) la care aproape orice am comandat a fost excelent: de la scoici preparate în diverse feluri, salate de roșii cu brânză sau ardei copți, până la pește sau nelipsita pâine cu usturoi. Cele mai bune, de departe, au fost midiile a la Shabla, cu usturoi, unt și pătrunjel. Ceva ce nu veți găsi nici la Dalboka, nici la master chef. Deliciile culinare erau completate, seară de seară, de o priveliște încântătoare, a lunii pline care lumina gălbuie, marea neagră.

Prețurile nu depășeau niciodată 6-7 leva pe un fel principal de mâncare, adică maxim 3-4 euro. O salată costă 2-3 leva, o bere sau o apă costă la fel 1-1,5 leva. Practic singura chestie care costă mai mult și nu merită, în Bulgaria, este vigneta aia de 3 euro pe săptămână. Dar de dragul plajelor astea fabuloase ne-am obișnuit și cu asta.

Și pentru că după postarea cu mâncarea din Turcia, cineva s-a arătat îngrijorat pentru silueta mea…

me after

Etichete: , , , , , , , ,

8 comentarii la “Ce-i trebuie omului ca să fie” Subscribe

  1. Ileana 13/09/2014 at 22:58 #

    „Deliciile culinare erau completate, seară de seară, de o priveliște încântătoare, a lunii pline care lumina gălbuie, marea neagră.”
    Mai draga, s-a inverzit Sadoveanu :d

  2. VASILIU MIRCEA PAUL 14/09/2014 at 10:43 #

    ”Maestrul”-mașter Sadoveanu să rămînă verde-cadavru în fundul gropii, fiindcă

    „ Mihail Sadoveanu este într-adevăr un mare prozator român, care a influențat decisiv chiar limbajul literar al povestirilor noastre. Succesul literar a fost dublat de un arivism atroce, …caz patologic de arghirofilie. Pus pe căpătuiala cu orice preț, Mihail Sadoveanu a fost un mare hoț de case. Casele adunate de Mihail Sadoveanu nu au fost construite de acesta, el a luat de-a gata, cu ajutor politic, bunul altora. Cel mai cunoscut caz este al casei de la Neamț (vezi Nada Florilor), ridicată de fostul mitropolit al Basarabiei – Visarion PUIU. Alte exemple remarcabile sînt casele din Iași care au aparținut familiei Kogălniceanu – una în Copou și alta pe Str. Lăpușneanu, pe care Sadoveanu le-a luat cu japca, prin proptele politice comuniste.] [Credeţi sau nu, dar unul dintre cei mai mari ucigaşi de dropii a fost celebrul scriitor şi membru marcant al Academiei Române, Mihail Sadoveanu, care, în scrierile sale (de incontestabilă valoare literară, de altfel), nu se sfieşte să povestească cu lux de amănunte despre numărul mare de dropii doborâte de el în timpul expediţiilor de vânătoare din stepa dobrogeană.”

    Și nu numai atît – dar un forum nu permite lăbărțări argumentative tip romane-fluviu (Neamul Șoimăreștilor & alte escrocherii).

    • Caro de Miro 25/12/2014 at 18:27 #

      Cu tot respectul, domnule Vasiliu, dar nu era nicidecum vorba despre Sadoveanu :), si nicidecum despre dropiile Domniei-sale
      Sadoveanu face parte din literatura obligatorie a anilor de studiu dinainte de 1989, si nimeni nu-i resimte lipsa in manuale.
      Nici macar de Neamul Soimarestilor nu ne e dor, : copiii si nepotii nostri au acum cu totul alte perspective literare
      Pe de alta parte, nu vad de ce generatiile de dinaintea anului mentionat slaveste un autor care nici in top 10.000 scriitori demni de a fi cititi nu figureaza.

  3. Frobenius 14/09/2014 at 12:16 #

    Hmmm… asa da, „all inclusive” 🙂
    Frumos!

  4. Motanul 14/09/2014 at 22:16 #

    Hmm, din poze se vede ca ai slabit :).
    Imi faceam griji pentru pantofii aia de dans. 😉

  5. o femeie 17/09/2014 at 10:06 #

    pozele sunt dementiale! Acum visez si eu, cum sa mai lucrez 🙂
    Sa va fie de bine iesirea.

  6. valentin 18/09/2014 at 09:49 #

    brava! frumos de tot!

  7. Caro de Miro 25/12/2014 at 12:09 #

    Un loc „innobilat ” de aparenta lipsa de modernitate , asemanator oarecum plajelor din zonele mai putin populate ale Floridei ( cu ierburi napadind nisipul, fara constructii comerciale si muzica cu de-a sila ) e si Kranevo.
    L-am descoperit in urma cu 7 ani, in incercarea de-a scapa de capcana regimului „all inclusive” bulgaresc, rascolind satele de pe coasta ,in zona Albena, coborand din soseaua litorala ,urmarind cursul unui mic rau ce se varsa in mare.
    Am revenit cativa ani la rand,de fiecare data cu teama ca padurea ce coboara pasnic pana la malul marii se va fi retras strategic din calea omului, sau raul pe care l-am traverat cu piciorul chiar pe plaja s-a colmatat.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Turism nemţesc în Transilvania: “Adevărata Românie poate fi descoperită numai la sat”

Casutele de vacanta ale lui Jonas din Valea Verde

„Pupă-mă-n fund şi rămâi sănătos!”, salutul medieval inedit al sighisorenilor, a provocat, in epoca, indignarea Vienei, iar azi le smulge zambetele turistilor straini

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Cum stăm cu moralitatea, noi ăștia educați în comunism

pionieri

Dacă e adevărat că predarea religiei în școli are rol de moralizare a maselor, atunci noi decrețeii, pionierii, șoimii patriei, de unde am învățat onoarea și moralitatea?

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Cum a distrus Oprescu o investiție de 14 milioane de euro, deturnând 5 milioane

oprescu_telegondola

Pentru o datorie de 5 milioane de euro a RATB către Metrorex, Primăria Capitalei preferă să arunce la coș o investiție de 14 milioane de euro, parte a unui proiect mai amplu, de 35 de milioane de euro, făcut din credite externe.

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.