Ce mai citim iarna asta?

Aștept propuneri pentru următoarele lecturi de la clubul de carte.

clubul de carteȘase luni au trecut ca gândul și odată cu ele ne-am învrednicit să citim (acuși-acuși) și cele șase cărți pe care le-am votat astă vară pentru clubul de carte. Cel puțin ăi mai perseverenți dintre noi 😉 Ca bilanț al ultimelor șase luni aș zice că „Fiicele Chinei” mi-au rămas cel mai mult la inimă, dar și „Jacob se hotărăște să iubească” a fost bun. Ca să nu mai zic de Cimitirul lui Teleșpan, a treia carte despre cimitire citită în cei trei ani de club de carte 😀

Urmează să ne vedem sâmbătă, 15 noiembrie, ca să dezbatem ultima carte din seria asta – Prizonierul cerului, de Carlos Ruiz Zafon – și apoi intrăm în anul al patrulea de club. În pregătire lansez azi invitația pentru cine se simte capabil să propună ce cărți vrea să citim în următoarele luni, adică din decembrie încolo. Gândiți-vă că vine iarna, frig, gura sobei (cine n-are calorifer), vreme nasoală, mâncare multă, dar și beutură, sărbători, rezoluții de an nou, sfârșituri și începuturi … deci lecturile ar trebui să compenseze neajunsurile astea.

Vă aștept propunerile prin comentarii la acest post, în următoarele două săptămâni, după care votăm care pe care. Ca de obicei, propunerile sunt la liber, votul e numai pentru membrii clubului, adică acei oameni care vin la club. Pentru că tot m-au întrebat diverși în ultima vreme, participarea nu presupune vreo condiție obligatorie, în afara faptului de a citi respectiva carte din lună, dar e o condiție de bun simț să vii la club dacă vrei să ai drept de vot și decizie asupra lecturilor celorlalți.

Deci, recapitulare: oricine poate propune cărți, numai membrii clubului votează, rezultatul se publică pe blog și citește cine vrea, vine la club cine poate și uite așa mai traversăm o iarnă. Puteți propune cărți pe care le-ați citit sau pe care vreți să le citiți. Apoi urmăriți rubrica „ce citim luna asta” de pe coloana din dreapta a blogului și veți ști care e cartea „curentă” și eventual locul de întâlnire pentru fiecare club.

Etichete: , ,

14 comentarii la “Ce mai citim iarna asta?” Subscribe

  1. Roxana 31/10/2014 at 18:35 #

    Oscar si Tanti Roz de E. Schmitt. Cum devii membru al clubului? Roxana

    • Dollo 31/10/2014 at 18:45 #

      Citind cărțile de la club și venind să le discuți cu noi

  2. Dalia 25/12/2014 at 10:33 #

    Abia le-am terminat si merg bine cu sezonul rece:

    „Cartea rasului si a uitarii” Milan Kundera
    „Casa somnului” Johnatan Coe
    „Iarna vrajbei noastre” Steinbeck
    Piero Chiara ” Paltonul de astrahan” si ‘Un ghimpe in inima”

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale