Ce mai citim iarna asta?

Aștept propuneri pentru următoarele lecturi de la clubul de carte.

clubul de carteȘase luni au trecut ca gândul și odată cu ele ne-am învrednicit să citim (acuși-acuși) și cele șase cărți pe care le-am votat astă vară pentru clubul de carte. Cel puțin ăi mai perseverenți dintre noi 😉 Ca bilanț al ultimelor șase luni aș zice că „Fiicele Chinei” mi-au rămas cel mai mult la inimă, dar și „Jacob se hotărăște să iubească” a fost bun. Ca să nu mai zic de Cimitirul lui Teleșpan, a treia carte despre cimitire citită în cei trei ani de club de carte 😀

Urmează să ne vedem sâmbătă, 15 noiembrie, ca să dezbatem ultima carte din seria asta – Prizonierul cerului, de Carlos Ruiz Zafon – și apoi intrăm în anul al patrulea de club. În pregătire lansez azi invitația pentru cine se simte capabil să propună ce cărți vrea să citim în următoarele luni, adică din decembrie încolo. Gândiți-vă că vine iarna, frig, gura sobei (cine n-are calorifer), vreme nasoală, mâncare multă, dar și beutură, sărbători, rezoluții de an nou, sfârșituri și începuturi … deci lecturile ar trebui să compenseze neajunsurile astea.

Vă aștept propunerile prin comentarii la acest post, în următoarele două săptămâni, după care votăm care pe care. Ca de obicei, propunerile sunt la liber, votul e numai pentru membrii clubului, adică acei oameni care vin la club. Pentru că tot m-au întrebat diverși în ultima vreme, participarea nu presupune vreo condiție obligatorie, în afara faptului de a citi respectiva carte din lună, dar e o condiție de bun simț să vii la club dacă vrei să ai drept de vot și decizie asupra lecturilor celorlalți.

Deci, recapitulare: oricine poate propune cărți, numai membrii clubului votează, rezultatul se publică pe blog și citește cine vrea, vine la club cine poate și uite așa mai traversăm o iarnă. Puteți propune cărți pe care le-ați citit sau pe care vreți să le citiți. Apoi urmăriți rubrica „ce citim luna asta” de pe coloana din dreapta a blogului și veți ști care e cartea „curentă” și eventual locul de întâlnire pentru fiecare club.

Etichete: , ,

14 comentarii la “Ce mai citim iarna asta?” Subscribe

  1. Roxana 31/10/2014 at 18:35 #

    Oscar si Tanti Roz de E. Schmitt. Cum devii membru al clubului? Roxana

    • Dollo 31/10/2014 at 18:45 #

      Citind cărțile de la club și venind să le discuți cu noi

  2. Dalia 25/12/2014 at 10:33 #

    Abia le-am terminat si merg bine cu sezonul rece:

    „Cartea rasului si a uitarii” Milan Kundera
    „Casa somnului” Johnatan Coe
    „Iarna vrajbei noastre” Steinbeck
    Piero Chiara ” Paltonul de astrahan” si ‘Un ghimpe in inima”

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

În așteptarea telefonului de la Angela Merkel

tausance-bun

Ce mai face echipa care l-a ajutat pe Iohannis să strângă un milion de like-uri pe Facebook și să ajungă președinte

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.