O prietenă mi-a spus alarmată la începutul anului școlar că vrea să-și scoată copilul de la ora de religie, pentru că nu i se pare normal ca și la liceu puștiul să piardă timpul cu bazaconii, când ar trebui să se concentreze pe ce-i va trebui în curând la alegerea meseriei sau a facultății. A acceptat că pentru școala generală nu era așa o mare pierdere de timp, dar să bată copilul mătănii aiurea încă patru ani de liceu nu era de acord.
Am sfătuit-o să depună cerere scrisă la directorul liceului și să-mi zică și mie, de curiozitate, rezultatul. Mărturisesc că mă așteptam să iasă ceva discuții, pentru că tot aud că părinții ar fi descurajați, vezi doamne, de școli, să-și scoată copii de la orele de religie, pe motiv că nu există alternative sau personal care să supravegheze copiii în timpul ăsta. O cheltuială în plus pentru școală, deci. Prin urmare mulți se lasă păgubași înainte de a încerca.
Curios lucru, în cazul de față nu au fost probleme. Ba chiar totul a decurs foarte lin, cum nici mama puștiului nu se aștepta probabil. Directoarea liceului din București a primit cererea cu naturalețe și i-a comunicat mamei ce variante are copilul: în ziua în care are ora de religie prima, poate veni la a doua oră, iar în cealaltă zi, când ora de religie e între celelalte ore, ori stă la bibliotecă, ori stă în clasă, dacă nu-l deranjează, dar nu ia parte la lecții. Din ce am înțeles din aceeași sursă există cazul unei clase întregi care a refuzat să facă ora de religie. (copilul a avut ore de religie puse în diverse părți ale zilei din cauza nedefinitivării orarului, dar acum că s-a bătut în cuie nu are decât o oră pe săptămână, a doua oră din zi)
Prin urmare iată că se poate. Soluția a stat întotdeauna în mâna părinților, așa cum am mai scris și cu alte ocazii. Până la urmă ei sunt responsabili de ceea ce li se întâmplă copiilor lor. Desigur că măgăria includerii orei de religie în trunchiul comun a fost încă una din numeroasele ilegalități pe care clasa politică le face de 23 de ani pe mână cu Biserica, dar nici noi n-am făcut mai mult decât să ne lamentăm pe la colțuri. Faptul că părinții iau în sfârșit atitudine e un semn bun și va duce, probabil, cu timpul, la îndreptarea situației.
Ar fi de aflat acum, de la Ministerul Educației care este numărul de elevi retrași de la religie, deși nu sunt convinsă că e un fenomen de masă la nivel național, încă. Dar poate că la un moment dat retragerile astea, dacă devin masive, vor dicta o regândire a politicii educaționale. Același lucru se poate întâmpla și cu alte materii, de ce nu? Asta se cheamă schimbare de jos în sus și ar trebui să ne arate că încă suntem puternici, atâta timp cât știm să ne revendicăm drepturile. Și să scriem o cerere 😉
Apropos, pentru doritori, ăsta ar fi modelul de cerere notificare, dacă aveți copii pe care nu vreți să-i sperie popa la școală că păcătuiesc dacă se joacă cu copii de alte religii. (am înțeles că e notificare, nu cerere, pentru că nu trebuie să ți se aprobe, ci doar să anunți conducerea școlii de opțiunea ta. În condițiile în care e vorba, complet aiurea, de opt out, în loc să fi fost făcută invers, posibilitatea părinților care voiau religie să opt in… )
Doamna Director,
Subsemnata ________________ domiciliata în________________, str. ________________, părinte al elevului ________________din clasa ________________ la Liceul ________________, doresc ca acesta să nu urmeze orele de religie.
Cererea mea se întemeiază pe următoarele prevederi legale:
- Legea nr. 1 din 10 ianuarie 2011 – Legea Educaţiei Naţionale:
Art. 18.(1) Planurile-cadru ale învătământului primar, gimnazial, liceal si profesional includ religia ca disciplină scolară, parte a trunchiului comun.
Elevilor apartinând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constitutional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părintilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situatia scolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează si pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat conditiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.
- Decizia 72/1995 a Curţii Constituţionale:
privind constituţionalitatea unor prevederi ale Legii învăţământului, afirmă că Religia nu trebuie înţeleasă ca disciplină obligatorie, obligativitatea constând numai în introducerea acestei discipline în planurile de învăţământ, religia şi confesiunea rămânând să fie alese sau nu.
Cu mulţumiri anticipate,
Semnătura, Data
Doamnei Director a Liceul ________________
Ce dracu de popor e asta ?!??
http://www.ziare.com/scoala/elevi/ora-de-religie-cati-elevi-vor-sa-participe-in-continuare-la-curs-1351576
Era si normal procentul asta, va spun situatia de la fi-mio din clasa, de fapt dilema generala a parintilor, expusa coerent de-o tiganca analfabeta dar isteata:
“Si duamna vatatuare, daca nu fac cerere, ce faceti cu puradelul meu, mi-l trimiteti acasa de la ora 10, cand nu-i niminea acolo?”
Pe scurt, neasigurandu-se o alternativala orele de ortodoxie, BOR castigase din start.
Dar la anul va fi probabil altfel, fiindca se fac presiuni pentru a ni se oferi alternative de cursuri de etica.
Si, in final, ca in tot ce este legat de BOR, este vorba de BANI.
Ii doare p-aia la basca-abundentei de ce crede enoriasul, tiner sau batran.
Ca daca le-ar pasa, n-ar fi transformat credinta in afacere.
La vedere.
Hai sa fim seriosi.
Majoritatea speram intr-o viata de apoi.
Chiar daca judecata logica ne spune ca poola-popii nemurire.
Majoritatea, cand dam de dreacu, zicem:
Doamneajuta! sau Fereascasfantu!
Majoritatea ciocnim oo de Paste si cautam supt brad de Craciun.
Majoritatea ne bucuram de chiolhanuri cu tematica-scuza religioasa.
Dar cam la asta se reduce credinta alora 86%.
Inclusiv a barbosilor cu harul cumparat la taraba BOR.
Daca esti slab de la natura, daca esti c-un picior in groapa, daca esti disperat si speri intr-un ajutor din neant, nu-i ortodoxie, te duci spre orice alt misticism. Vrajitoarea Omida sau in-secta Moon.
Nu-i una, ie alta.
Un copil normal nu va fi marcat de povesti. Decat pe moment, cat ie la varsta berzei si-a mosului.
Fie ele-povestile despre Iisus sau Hobbiti.
Mos Craciun sau Super-Mann.
Problema deranjului astuia sunt BANII DE LA BUGETUL INVATAMANTULUI!
Caci profii de Religie sunt platiti de acolo.
In loc sa platim altceva, asta in situatia in care invatamantul are o lipsa uriasa de fonduri si o lista si mai uriasa de lucruri de rezolvat, pentru care nu sunt fonduri.
La asta se reduce tot circul. Pe ce ma bazez? :))))
Am mai scriso in alte parti: Niciunul din comentatorii pro-religie nu-i dezinteresat, daca stii sa-l cauti cu Goagal.:))))
Mda…doar ca majoritatea este un singular….
Ma tavalesc de ras cand dau de intelighenti d-astia, care, in lipsa de argumente pentru un atac, o dau in gramatica. Intru in colaps cand nici nu stiu ce sa atace.
Daniele, ia sa te ascultam petine, ca le stii, si sa reformulam:
„Majoritatea speram intr-o viata de apoi.”= gresit ca acord?!?
„Majoritatea sper intr-o viata de apoi.”- CORECT?!?
Daca tot intentionai sa te iei de ceva, puteai sa ataci exprimarea, cel putin colocviala.
Intr-a cincea duamna (nu de religie!) t-a zis ca predicatul se acorda cu subiectul.
K.O.-Rect!
Dar, dupe aia, ti-a mai povestit cum devine de se leaga acordul dupe INTELES.
Numai că p-asta l-ai uitat.
Sau ti-a intrat pe-o ureche si ti-a iesit p-ailalta. Important e sa retii rugaciunile.
Fa una, poate Mnezio iti baga-n dovleac fortat arta de a scrie dupe lejile limbii.
Si ale bunul-simt.
Parerea mea.