Ce citim până la (primă)vară

Ne vom întâlni pe 10 ianuarie 2015 ca să dezbatem ce a înțeles fiecare din cartea lui Orhan Pamuk.
  • A new life – Orhan Pamuk  – ianuarie 2015
  • Dora Bruder – Patrick Modiano – februarie 2015
  • Henderson, regele ploii – Saul Bellow – martie 2015
  • Pilot de război – Antoine de Saint Exupery – aprilie 2015
  • … Să ucizi o pasăre cântătoare – Harper Lee – mai 2015
  • Unchiul Rudolf – Paul Bailey – iunie 2015
Astea sunt cărțile pe care le-ați votat, tovarăși și tovărășici de la clubul de carte. Cea mai votată a fost a lui Pamuk, pentru care la ultima întâlnire s-a și cerut un răgaz mai mare de citire, știut fiind stilul „facil” al autorului 😉
Încheiem, așadar, anul cu o pauză de carte, cum îi șade bine cititorului de cursă lungă. Luna decembrie e rezervată sărbătorilor, vacanței, lenei și altor activități decadente din serie. Ne vom întâlni pe 10 ianuarie 2015 ca să dezbatem ce a înțeles fiecare din cartea lui Orhan Pamuk. Vor fi bineveniți și cei care nu au înțeles. După cum și cei care nu reușesc să o citească pe toată până atunci, dar care țin să participe. Introducem, cu această ocazie, mult promisa regulă: cine nu citește, plătește vinul.
Restul cărților vor fi citite în ordine alfabetică, așa cum le-am înșirat eu mai sus, până intrăm în vară. Între timp e liber să mai citiți și altceva, ca să nu sărăcească editurile din cauza noastră.
Spor la lectură!

Etichete: , , ,

5 comentarii la “Ce citim până la (primă)vară” Subscribe

  1. Adi 29/11/2014 at 01:25 #

    Yay! Abia astept. 🙂

  2. Adi 29/11/2014 at 12:41 #

    „A new life” o citim in versiunea englezeasca?

    • ady 29/11/2014 at 13:46 #

      stiu ca lumea stramba din nas la auzul expresiei „biblioteca publica”, dar toate cartile de tura asta se gasesc la biblioteca metropolitana, in multe din filiale.
      de asemenea, toate filialele pe care le frecventez eu, dar si altele pe care le-am verificat, 2-3 zile pe saptamana au program pana la 7 pm. asa ca si un corporatist care nu vrea musai statuie in fata sediului principal poate ajunge.
      eu personal o voi imprumuta de la biblioteca. sunt inca la inceputul aventurii cititului in engleza si nu ma incumet la cartea asta.

      • Adi 29/11/2014 at 16:01 #

        Eu te inteleg, dar in era internetului mai repede faci rost de carte de pe net decat sa te duci fizic pana la biblioteca pe vremea asta. :))

        • ady 29/11/2014 at 18:02 #

          pe net n-am gasit-o in romana. 🙂 poate doar cu bani si pana acum dl pamuk nu m-a inspirat suficient de tare incat sa-mi dau banii p-o carte d-a lui.
          biblioteca e o chestie buna cand vrei sa testezi un autor/o carte si sa vezi daca merita sa dai banii. (si n-o gasesti pe net, sa nu fiu ipocrita 🙂 ) presupun ca nu toti avem atatia bani incat sa putem cumpara toate cartile pe care am dori sa le citim.
          credeam ca de gaudeamusul asta am un buget decent. pana am gasit vreo doua edituri pe care nu le mai vazusem la targuri si m-a luat cu lesin.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.