Ce citim până la (primă)vară

Ne vom întâlni pe 10 ianuarie 2015 ca să dezbatem ce a înțeles fiecare din cartea lui Orhan Pamuk.
  • A new life – Orhan Pamuk  – ianuarie 2015
  • Dora Bruder – Patrick Modiano – februarie 2015
  • Henderson, regele ploii – Saul Bellow – martie 2015
  • Pilot de război – Antoine de Saint Exupery – aprilie 2015
  • … Să ucizi o pasăre cântătoare – Harper Lee – mai 2015
  • Unchiul Rudolf – Paul Bailey – iunie 2015
Astea sunt cărțile pe care le-ați votat, tovarăși și tovărășici de la clubul de carte. Cea mai votată a fost a lui Pamuk, pentru care la ultima întâlnire s-a și cerut un răgaz mai mare de citire, știut fiind stilul „facil” al autorului 😉
Încheiem, așadar, anul cu o pauză de carte, cum îi șade bine cititorului de cursă lungă. Luna decembrie e rezervată sărbătorilor, vacanței, lenei și altor activități decadente din serie. Ne vom întâlni pe 10 ianuarie 2015 ca să dezbatem ce a înțeles fiecare din cartea lui Orhan Pamuk. Vor fi bineveniți și cei care nu au înțeles. După cum și cei care nu reușesc să o citească pe toată până atunci, dar care țin să participe. Introducem, cu această ocazie, mult promisa regulă: cine nu citește, plătește vinul.
Restul cărților vor fi citite în ordine alfabetică, așa cum le-am înșirat eu mai sus, până intrăm în vară. Între timp e liber să mai citiți și altceva, ca să nu sărăcească editurile din cauza noastră.
Spor la lectură!

Etichete: , , ,

5 comentarii la “Ce citim până la (primă)vară” Subscribe

  1. Adi 29/11/2014 at 01:25 #

    Yay! Abia astept. 🙂

  2. Adi 29/11/2014 at 12:41 #

    „A new life” o citim in versiunea englezeasca?

    • ady 29/11/2014 at 13:46 #

      stiu ca lumea stramba din nas la auzul expresiei „biblioteca publica”, dar toate cartile de tura asta se gasesc la biblioteca metropolitana, in multe din filiale.
      de asemenea, toate filialele pe care le frecventez eu, dar si altele pe care le-am verificat, 2-3 zile pe saptamana au program pana la 7 pm. asa ca si un corporatist care nu vrea musai statuie in fata sediului principal poate ajunge.
      eu personal o voi imprumuta de la biblioteca. sunt inca la inceputul aventurii cititului in engleza si nu ma incumet la cartea asta.

      • Adi 29/11/2014 at 16:01 #

        Eu te inteleg, dar in era internetului mai repede faci rost de carte de pe net decat sa te duci fizic pana la biblioteca pe vremea asta. :))

        • ady 29/11/2014 at 18:02 #

          pe net n-am gasit-o in romana. 🙂 poate doar cu bani si pana acum dl pamuk nu m-a inspirat suficient de tare incat sa-mi dau banii p-o carte d-a lui.
          biblioteca e o chestie buna cand vrei sa testezi un autor/o carte si sa vezi daca merita sa dai banii. (si n-o gasesti pe net, sa nu fiu ipocrita 🙂 ) presupun ca nu toti avem atatia bani incat sa putem cumpara toate cartile pe care am dori sa le citim.
          credeam ca de gaudeamusul asta am un buget decent. pana am gasit vreo doua edituri pe care nu le mai vazusem la targuri si m-a luat cu lesin.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Povești de la capătul lumii

vapor expeditie antarctica

Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.

Când religia contrazice nevoile societății – eșecul german

biserica catolica

Biserica are monopol pe protecția socială în anumite zone din Germania, așa cum vrea și România să facă. Nemții își dau seama, după 50 de ani, că au greșit.

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.