Puterea informației și informația puterii

Dezvăluirile lui Vanghelie: după ce te face ani de zile la buzunare, acum își desface parpalacul și-ți arată intrumentul cu care te-a fraierit.

S uedia este primul stat european care a implementat o lege a informațiilor publice. În 1766 a prevăzut în Constituție dreptul cetățenilor de a afla ce face guvernul. Restul Europei a urmat-o abia două secole mai târziu. Finlanda și Franța prin anii 50-70, apoi după 80-90 și chiar 2000 restul. Am aflat asta abia azi, dintr-o prezentare făcută de o ziaristă din Germania, în fața mai multor ziariști strânși la Belgrad. Brigite m-a mai uimit o dată când ne-a spus că Germania, la care mă uitam ca la Dumnezeu, a implementat o astfel de lege abia în 2005, patru ani după ce noi, Românica, o aveam deja pe a noastră.

Până atunci funcționarii nemți țineau de informații ca de argintăria bunicii, după cum s-a exprimat ziarista cu pricina. Ba chiar și politicienii de la Bruxelles aveau în urmă cu câțiva ani atitudini similare. Îi sunai și se rățoiau la tine că nu ai dreptul să afli o astfel de informație, așa că trebuia să le ții o lecție juridică, cu toată deferența necesară, ca să-i faci să-și întrebe consilierii și abia apoi să accepte că trebuie să-ți dea informațiile respective, ne-a povestit Brigite.

Vă spun asta pentru că primul meu gând, după ce am văzut prezentarea nemțoaicei, a zburat în țară, unde, aflasem de pe Facebook, lumea era extaziată de celebrul primar Vanghelie, care odată dat afară din PSD a început să verse la TV o mulțime de secrete care aparent musteau necunoscute în ghena partidului.

Mărturisesc că aveam ceva mai multe pretenții de la niște oameni pe care-i urmăresc pe FB, și poate de aia sunt așa dezamăgită când îi văd extaziați de bârfele împroșcate de Vanghelie pe ecrane. OK, admit că omulețul este amuzant, colorat, picaresc, dar mi se pare trist că o țară întreagă de „analiști” a ajuns să se uite în gura lui și să-l trateze ca pe un erou – înțeleg că omul „demască mafia din PSD” – uitând că el însuși a fost ani de zile o rotiță importantă din mafia asta (cel puțin de la Năstase încoace), ba aș putea să jur că va continua să fie și de acum încolo. Pentru că bunele obiceiuri nu dispar cu pierderea carnetului de partid și pentru că odată ce ai reușit să scapi nepedepsit, neanchetat, neîntrebat măcar de sănătate timp de 12 ani, de când răspunzi de unul dintre cele mai prost administrate sectoare ale Capitalei, înseamnă că ești un om suficient de puternic ca să reziști în continuare.

Mi se pare nu numai păgubos, dar chiar prostesc să ne extaziem în fața „dezvăluirilor” lui Vanghelie. Sunt niște chestii oricum intuite de mulți, spuse la supărare, de unul care a fost dat afară dintr-un club, în care acum scuipă, și despre a cărui probitate morală ar trebui să fim deja edificați. De ce nu a fost viteaz în timp ce era în partid? De ce nu e la fel de transparent și cu biznisurile proprii?

Vanghelie este unul dintre cei mai opaci primari din câți am cunoscut eu în anii de presă în care am scris despre primării. Conduce de ani de zile poate singura primărie din țara asta de la care niciodată nu am primit vreun răspuns datorat conform legii informațiilor publice. Pur și simplu sectorul și primăria lui Vanghelie sunt precum Coreea de Nord pe mapamond: niște pete negre din punctul de vedere al informațiilor publice.

Nu știe nimeni ce buget au, pe ce-l cheltuiesc, ce probleme au oamenii din sectorul ăla și cum pot să și le rezolve. Tot ce se întâmplă acolo se învârte în jurul persoanei fizice Marian Vanghelie, care dispune întotdeauna  cum dorește de sectorul ăla: de la pomenile electorale la vanghelioane.

Faptul că vine acum și „dezvăluie” ca o țață pizmașă, despre fostele ei surate, în timp ce informațiile legate de activitatea lui în fruntea unei instituții de stat rămân învăluite în mister, și că nimeni nu-l întreabă asta, ne demonstrează că încă mai avem de parcurs 200 de ani de democrație până când vom înțelege să facem diferența între puterea informației și informațiile pe care alege puterea să ni le dea, atunci când îi pică ei bine.

Altfel, situația cu dezvăluirile lui Vanghelie acum e ca și când după ce te face ani de zile la buzunare, acum își desface parpalacul și-ți arată intrumentul cu care te-a fraierit. Singura reacție normală ar fi să nu-i dai satisfacția să te uiți la el, dar încă nu suntem România aia normală….

Etichete: , , , , , , ,

8 comentarii la “Puterea informației și informația puterii” Subscribe

  1. VASILIU MIRCEA PAUL 29/11/2014 at 06:43 #

    Se spune că bărbații nu văd copacii din cauza pădurii, iar femeile nu văd pădurea de copaci. Cum majoritatea analiștilor sînt bărbați, iată că Dollo spulberă zicerea în cauză.

    • VASILIU MIRCEA PAUL 29/11/2014 at 06:56 #

      Avînd oroare de subînțelesuri cu tentă laudativă (românii sînt atît de suspicioși) voi mai menționa un nume: Ioana Ene Dogioiu. Practic numai pentru articolele ei accesez ziare.com, altfel poreclit (pe bună dreptate) ZOAIE.com.

    • VASILIU MIRCEA PAUL 29/11/2014 at 13:43 #

      Un mascul feroce, laș total, dă minusuri. Ce bun e anonimatu´ lu´ internetu´ !

  2. florina 29/11/2014 at 11:31 #

    Cand iti citesc articolele ma simt inteligenta 🙂
    Ma regasesc in majoritatea opiniilor tale exprimate

  3. o femeie 01/12/2014 at 19:01 #

    Cand am citit dezvaluirile lui Vanghelie m-am simtit ca la gradinita: „Tanti mama lui Nelutuuu, dar Nelutu uite ce mi-a facut….”. Zau asa. Ca era prostul partidului o stie toata tara, cand era bine l-au tinut, acum partidul a gasit sa dea vina fix pe prost. Ca parca prost e de acum, din ultimile saptamani, uita cate prostii a facut in ultimii 10 ani.
    O sa ramana in partid Ion Iliescu cu Ponta.

    Pentru mine cel mai prezentabil om al partidului aluia era Geoana. Acum Geoana si Vanghelie au plecat de manuta. Geoana a declarat ceva?

  4. Béranger 05/12/2014 at 12:02 #

    „Germania, la care mă uitam ca la Dumnezeu” — ca cucul în țeavă, vrei să zici.

    În fine, cum toți dumnezeii sunt la fel de iluzorii…

    Da’ cu Vanghelie ce avuși? Ți-a cășunat fix pe el, din toate jigodiile de partid? Ești nașpa.

    • Dollo 06/12/2014 at 00:24 #

      Am și eu simpatiile mele, ca tot omu

Trackbacks/Pingbacks

  1. Puterea informației și informația puterii | România curată - 02/12/2014

    […] sursa: dollo.ro […]

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.

Respect pentru sfânta prostie națională

prostie

Senatorii Ficățel și Miki Șpagă vor să ne oblige să le arătăm respect, printr-o lege care ne va măsura sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și … tricolor

Turism nemţesc în Transilvania: “Adevărata Românie poate fi descoperită numai la sat”

Casutele de vacanta ale lui Jonas din Valea Verde

„Pupă-mă-n fund şi rămâi sănătos!”, salutul medieval inedit al sighisorenilor, a provocat, in epoca, indignarea Vienei, iar azi le smulge zambetele turistilor straini

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉