Patru stele de Botoșani

Chiuveta se înfundă când te speli pe dinți, becurile lipsesc din aplice, Internetul merge, dar numai la recepție. Patronul nu se implică, vine doar să colecteze banii.
albini

Honey di albini la micul dejun

Hotelul e de patru stele, interioarele renovate, dotări pe care le găsești în orice hotel de rang similar din marile orașe ale țării, mobilier nou, atitudine politicos-servilă din partea personalului. Când rezervi camera, telefonic, ești întrebat dacă vrei la 3 stele sau la 4. Diferența, zice recepția, e că la 4 ți se dau papuci(i) și halat, ai mai multe obiecte de igienă la baie, cafetieră și Internet oaierles. Cu numai 10 euro în plus.

În realitate, sărăcia obiectelor de igienă din baie (un săpun și un șamponel) e întrecută numai de lipsa cu desăvârșire a mult invocaților papuci, chiuveta se înfundă când te speli pe dinți, iar cada de duș… când faci duș.

Cafetieră există, dar nu ai ce face cu ea, în lipsa cafelei însăși, uscătorul de păr din baie există și el, dar nu funcționează. În rest e bine.

Prima sincopă: nu merge Internetul exact atunci când îți crapă buza, că-ți cere șeful ceva din București și nu poți să-i răspunzi. E marți spre seară. Suni la recepție.

Ți se spune să vii tu cu laptopul la parter în hol, că acolo merge.

Zici că la prețul de 4 stele al camerei ai vrea să-ți meargă Internetul în vârful patului.

Revii cu un telefon peste câteva minute și vreo zece încercări nereușite de conect. Duduia de la recepție se îndură greu, dar zice că va trimite pe cineva să vadă de ce nu merge.

Peste câteva minute vine în cameră un nene de 60 plus, îmbrăcat în halat de meseriaș, cu un modem în mână. „De la tehnic.” Îl bagă în priză și zice să încerci să te conectezi. Tot nu merge. Îl chemi pe domnul cu halat de meseriaș să se uite pe ecran, ca să se convingă.

Zice că e cam întuneric în cameră și dă să aprindă o lumină. Constată că aplica principală din cameră nu are bec. Dă să deșurubeze unul de la cele două veioze din lateralele patului. Unul e prea fierbinte, celălalt se sparge în mâinile lui. În cameră se face și mai întuneric.

Meseriașul se plânge că îi cere mereu bani de becuri administratoarei hotelului – care e „soția lu domnu Flutur, fostul primar, care e vărul lui domnu Flutur, de la Suceava” – și degeaba. „Și încă aicea e bine, să vedeți la 3 stele…!”.

Faci conversație cu meseriașul de la tehnic, până va suna tipul de la IT – care se presupune că lucrează la rețea. Inviți omul să ia loc în intimitatea obscură a camerei de patru stele luminată de un singur bec de veioză, și întrebi, de curiozitate, cine e patronul stabilimentului. Zice că „domnul Prisecariu, care e patron și la mall-ul din localitate, și la ăla din Iași, Cum, nu-l știți?”. Nu. „Dar oricum el nu vine pe aicea decât să colecteze banii, nu se implică…!”.

Timpul trece greu, șeful își roade unghiile la București așteptându-te să apari online. De plictiseală, în intima cameră de hotel de 4 stele din Botoșani se trece la perversiuni. Meseriașul are ideea năstrușnică de a lega laptopul prin cablu direct la priza de Internet din cameră. Dar world wide-ul se încăpățânează să fie inabordabil.

Într-un târziu sună tipul de la IT care rezolvă treaba expeditiv: „ce fel de windows aveți? Vedeți, de asta nu merge! Aveți niște setări aiurea pe laptop. Internetul merge în hotel, aveți dumneavoastră o problemă”. Exact când să întrebi, totuși, cum se poate rezolva problema, telefonul mobil al meseriașului (pe care sunase IT-istul) moare de baterie epuizată. Meseriașul dă să-l sune din nou de pe telefonul din cameră, dar de la recepție i se taie scurt: „IT-istul a zis că are doamna o problemă cu computerul, deci nu are rost să-l mai deranjăm”.

Meseriașul părăsește camera aproape cu părere de rău, dar promite că va căuta în aceeași seară măcar un bec pentru aplica aia.

Ca să nu mori prost te duci, totuși, la recepție, cu laptop cu tot, unde constați că Internetul merge chiar și pe laptopul tău ăla cu setări presupuse aiurea. Recepționera avusese, așadar, dreptate de la bun început, doar tu te-ai încăpățânat să ceri semnal de Internet chiar și la etajul 5.  Îi zici că normal ar fi ca tipul de la IT să rezolve situația, că 4 stele, că alea alea…

Recepționera răspunde cu țâfnă că nu se poate, că omul „e acasă cu aia mică” și nu poate să vină să-ți dea ție Internet când vrei. Bila albă a serii vine de la bietul meseriaș, care s-a străduit și ți-a adus un bec pentru aplică. Nu știu cum o fi convins-o pe administratoare.

După două zile, la plecare, se rezolvă și misterul ăsta. Un al meseriaș umbla cu o pară de duș în mâini pe la recepție. Întreba pe cineva la telefon: „pot să pun para de la dușul din camera x, în camera y? Că s-a stricat…”.

Internetul s-a reparat a doua zi după amiază, și a reușit să ajungă chiar și în camerele de 4 stele de la etajul 5. Nicio scuză nu a fost folosită pe timpul șederii la Hotel Rapsodia din Botoșani, pentru disconfortul creat oaspeților. Probabil scuzele se epuizaseră la 3 stele.

Etichete: , , , , ,

13 comentarii la “Patru stele de Botoșani” Subscribe

  1. Stelian 21/11/2014 at 22:32 #

    Super!
    Am ris cum n-am ris de mult!
    Scuze, imi dau seama ce nervi a avut domnia ta!
    Poate cu o reclamatie la protectia consumatorului mai recuperezi din bani.

  2. Om bun 22/11/2014 at 10:55 #

    Ce telenovela dom’le

  3. vaporu 22/11/2014 at 17:01 #

    E musai sa le faci reclamatie sa le mai taie din stele ca au aproape de maxim si prmisiunile sunt desarte, NU-i lasa. E i pe asta mizeaza.

  4. cristi 22/11/2014 at 19:46 #

    vad ca ai acces liber in puscarii si te cazezi in hoteluri de ‘4 stele’ iarta mi curiozitatea bolnava (recunosc) carui trust media apartii?

    • Dollo 23/11/2014 at 11:08 #

      niciunuia. oricum nu există o legătură între hotel și pușcărie. cel puțin în ceea ce mă privește.

  5. C 22/11/2014 at 21:03 #

    Fa reclamatie – dureaza 5-10 minute si controlul care urmeaza ii face sa isi schimbe atitudinea. Fara, fii sigura ca tot asa o sa fie si la anu.

  6. pavel 22/11/2014 at 23:54 #

    Toate informatiile de mai sus trebuie sa apara pe tripadvisor. si daca nu corecteaza problemele o sa poata in curanda sa inchida taraba linistiti ca oricum nu mai cumpara nimeni de la ei.

    • Dollo 23/11/2014 at 11:10 #

      nu păreau accidente, ci mai degrabă o stare de fapt perpetuată și favorizată de loc, de situație, de oameni… merge și așa

  7. Andreea 23/11/2014 at 01:20 #

    Ha,ha, articol marca Dollo!! am ras, multumesc! in ziua de azi, profit de orice ocazie in care pot rade:))…

    … Peste câteva minute vine în cameră un nene de 60 plus, îmbrăcat în halat de meseriaș, cu un modem în mână. „De la tehnic.” :))))

  8. valentin 23/11/2014 at 10:13 #

    deci semnalu’ nu urca nii pe scari nici cu lftu’…
    si sefu’, sefu’ ce-a zis pana la urma…?

    • Dollo 23/11/2014 at 11:10 #

      șefu meu a fost satisfăcut, în cele din urmă, de la parter, happy end cum s-ar zice

  9. o femeie 24/11/2014 at 14:22 #

    you made my day! :))) am ras cu lacrimi, dar nu e rasul meu ca imi dau seama ca se plateste.
    Reclamatie. Si la receptie, si nu mai stiu unde. Da, nu e hotel de 3 stele, pot sa stearga una, eventual sa o duca in camere sa le lumineze.

  10. Razvan Pascal 30/11/2014 at 20:38 #

    Off topic: Dollo cand mai vii prin Botosani poate ai fi interesata sa te vezi cu o parte din bloggeri locali, la o cafea/bere 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

Dacă Traian ar fi vrut să cucerească Dacia în 2013…

turnulete

… l-ar fi oprit jandarmii să urce la cetatea Sarmizegetusa Regia, pe motiv că e închisă între decembrie și februarie, și astfel geneza poporului român ar fi așteptat primăvara

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.