D espre puricei v-am mai povestit acum trei ani, pentru că face parte din moștenirea culinară a familiei mele. Zilele astea am repetat figura, după ce făcusem cu mama un drum prin frig și zăpadă până la piață și înapoi. Cum nu e mare filosofie, și cu siguranță aveți toți ingredientele la îndemână zilele astea, m-am gândit să vă amintesc „rețeta” ca să purcedeți cu bateriile încărcate la dat zăpada din fața casei sau măcar de pe mașină 😉
Aveți nevoie, așadar, de niște resturi de friptură – carne, cârnați, jumări, dar musai să fie cu grăsime lăsată din procesul de fabricare – și de o mămăligă. De preferat făcută cu o zi înainte. Dacă nu aveți mămăligă rece, faceți una proaspătă, dar măcar să fie cât mai vârtoasă.
Încălziți friptura mărunțită într-o tigaie și când e caldă adăugați mămăliga și amestecați totul. Când mămăliga dă semne că s-a păstruns de grăsime și a încorporat toate bucățelele de friptură și/sau cârnat, luați tigaia de pe foc și asezonați cu niscai boia picantă (pentru că anul ăsta nouă nu ne-au ieșit cârnații picanți, era nevoie de așa ceva, dar dacă ați făcut deja friptura picantă nu e nevoie să exagerați).
Separat, tocați niște varză acră, stropiți cu un pic de ulei și un praf de boia iute și gata masa. Purcedeți să faceți puriceii cu mâna direct din tigaie. Adică luați între degete câte un cocoloș de mămăligă cu friptură și … dați-i drumul pe gât. Partea după care se dădea în vânt mama când era mică era coaja care se prindea de fundul tigăii, dar în cazul nostru n-am lăsat suficient de mult compoziția pe foc ca să prindă crusta. Voi faceți cum vreți. Nouă ne era foame 😉
Ce a rămas după două guri înfometate arăta cam așa:
Varza acră vă ia greața, dar nu strică nici un vin roșu alături.
Poftă bună!
Mancare de suflet pentru un „mamaligar” 😀
Eu sunt un mare fan al tortului de mamaliga cu diverse carnuri, branza, cascaval si ou.
Simt cu se formeaza colesterolul in sangele meu doar cand ma uit la fotografii :))