Las’ să știm și noi câți bani au alții

Cum funcționează nou serviciu privat virtual al ANAF și de ce cred unii că e bine ca statul să ne supravegheze conturile bancare tuturor, chiar dacă nu suntem suspecți de ceva.

O televiziune de știri a întrebat zilele trecute oamenii pe stradă ce părere au despre intenția Guvernului de a obliga toate băncile să trimită lunar la ANAF situația circulației banilor în conturile tuturor persoanelor fizice și juridice din România. Evident, prea puțini dintre cei întrebați au răspuns cu „nu mi se pare normal”. Orbiți de ideea că așa vor vedea și ei câți bani au alții în cont – bogații vezi bine – majoritatea celor întrebați s-au declarat satisfăcuți de idee.

„Las’ să știm și noi câți bani au alții!”, a sumarizat cu năduf o gospodină întreaga plajă de curiozități cetățenești cu privire la cât de grase sunt caprele vecinilor.

Probabil cei care gândesc că e bună ideea finanțelor, de a combate chipurile evaziunea cu o măsură de supraveghere în masă a populației, au impresia că odată implementat acest Big Brother fiscal o să avem toți acces la conturile altora, cu precădere ale ăstora care apar pe la TV și, de ce nu, chiar la ale vecinilor care afișează inexplicabil un stil de viață decadent, în condițiile în care nu se înghesuie cu tot norodul în fiecare dimineață în tramvaiul 21.

De altfel, ideea că oricine poate avea acces la astfel de informații sensibile nu e chiar departe de adevăr, numai că nu în sensul gândit de naiva gospodină. Pe lângă faptul că ne tratează pe toți ca suspecți din oficiu de evaziune fiscală, intenția guvernanților suferă mult la capitolul proceduri de siguranță a datelor colectate. Se știe doar că băncile vor fi obligate să trimită lunar la ANAF cine cât a pus/scos din cont și de unde are banii, dar nu se spune cine va avea acces la aceste date și astfel nu putem ști și în ce alte scopuri vor fi ele folosite.

Este o măsură similară celor luate în ultimii ani cu privite la comunicațiile electronice în care, sub pretextul combaterii terorismului, eram toți interceptați, supravegheați, înregistrați doar pentru că numeroasele noastre servicii secrete nu puteau, vezi doamne, să țină pasul cu teroriștii. Legile Big Brother și cele privitoare la înregistrarea cartelelor prepay au fost totuși declarate neconstituționale, dar asta nu înseamnă că  mulți nu le consideră nepericuloase, pentru că … „dacă nu ai nimic de ascuns”.

Dar la rolul meu fiscal am acces? Cum funcționează serviciul privat virtual

Problema e că statul însuși are ceva de ascuns de noi. De la modul în care ne cheltuiește banii sau îi alocă pe criterii clientelare până la modul în care (mai mult nu) ne oferă accesul la propriul rol fiscal. De exemplu, în epoca Internetului încă mai atârnăm de bunăvoința unor doamne de la ghișeu atunci când noi, „contribuabilii cinstiți” cu care se laudă ANAF pe site-ul propriu că luptă de zece ani împotriva evaziunii, vrem să aflăm ce datorii avem la stat ca să le plătim la timp și să evităm situația neplăcută în care același ANAF ne-ar bloca conturile, pe care, iată, știe de unde să le ia și cât avem prin ele.

Întâmplarea face că în același timp cu anunțarea măsurii ăsteia abuzive, Ministerul finanțelor a anunțat și extinderea la nivelul țării a sistemul online prin care contribuabilii își pot verifica situația fiscală pe site-ul ANAF. Toate bune și frumoase – mi-am făcut și eu cont adineauri – însă constat că acolo nu găsesc decât un tabel cu cine cât a plătit pentru mine (dintre angajatorii mei din ultimii doi ani) dar tot nu mi se explică de unde vine diferența de bani pe care o am de plătit la finalul anului sub titlul de „regularizări”. Cu alte cuvinte am găsit pe site tot ce conținea plicul cu decizia de impunere primită acasă. Nicio explicație în plus. Or eu exact asta așteptam, să văd de ce mai am de plătit la stat peste 500 de lei, deși eu știu că am făcut tot ce trebuia ca să-mi achit datoriile până acum.

În 2013 am avut aceeași problemă, că m-am dus la ANAF ca să plătesc o sumă (ce-mi fusese comunicată prin poștă, prin decizia de impunere), iar la ghișeu mi s-a spus că e altă sumă, și că nu se știe de unde provine ea, că „așa arată calculatorul”. Prin urmare acum nu știu dacă să am încredere că suma trimisă de ANAF prin poștă, și care se regăsește și în contul meu virtual proaspăt creat, este aceea finală sau nu. Teoretic o pot plăti online, dar dacă nu e finală nu mai bine mă duc tot la ghișeu ca să aflu?

Pasul făcut azi prin extinderea „serviciului privat virtual” este unul categoric uriaș pentru România, dar sistemul mai are mult de lucru la capitolul transparență înainte de a ne spune că supravegherea în masă este o condiție indispensabilă pentru combaterea evaziunii fiscale. Aș zice că în acest caz ar trebui aplicată vechea zicală „show me yours and I’ll show you mine”.

Dar băncile ce părere au?

Nu știu dacă cineva a întrebat și băncile ce părere au despre intenția guvernului și dacă ele or fi de acord sau ba. Pentru că am impresia că această măsură – dacă va fi implementată – le va afecta și lor credibilitatea. Unele mai au așa ceva.

Adică cine lucrează la negru nu-și trece banii prin bancă, cine vrea să fure, nu fură prin bănci (decât dacă e banca însăși :D), cine rulează sume cu multe zerouri are conturi în afara țării, acolo unde secretul bancar este, probabil, o chestiune serioasă. Deci cine mai rămâne să fie supravegheat la conturi în România, până la urmă? Nu cumva tot ăștia fraierii cinstiți cu care ANAF luptă de zece ani împotriva evaziunii? Păi ce ar fi să ne retragem și noi banii din bănci, să vedem, dă guvernul o ordonanță și ca să ne verifice saltelele sau să ne miroasă ciorapii?

Tags: , , , , , ,

12 Responses to “Las’ să știm și noi câți bani au alții” Subscribe

  1. ady 15/12/2014 at 20:10 #

    eu una consider ca informatiile despre veniturile noastre nu sunt informatii publice asa ca, si in cazul extrem de neplacut in care acest „minunat” act normativ apare „pe piata” tot n-ar trebui sa permita oricui sa afle date despre veniturile oricui altcuiva. asa ca tanti gospodina ofuscata ar trebui sa-si vada de serviciu (dc are), copii/nepoti, zacusti si cu ce se mai ocupa ea si sa lase in pace veniturile altora.
    mi se falfaie magistral de veniturile oricui altcuiva (incluzand si membrii familiei), atat timp cat acesti altcineva nu-mi impun mie (intr-o forma sau alta) cheltuieli raportate la propriile lor venituri fara sa gandeasca ca e posibil ca eu sa nu le am (veniturile).
    si ca idee, n-am niciun chef ca anaf sa-mi urmareasca conturile. chiar daca n-am nimic de ascuns. salariul e declarat tot si inca nu m-am apucat sa vand (la negru) prajituri cum mi s-a sugerat. 🙂
    oricum anaf este deja indreptatit sa primeasca de la banci diverse informatii. vezi art. 54 din OG 92/2003 privind codul de procedura fiscala.
    daca anaf chiar are chef sa faca ceva, sa verifice si mai ales sa sanctionate cum unii au casoaie/viloaie/masini bengoase si mai stiu eu ce alte bunuri scumpe si primesc ajutor sociale si alte chestii de genul asta.

  2. Rossi 15/12/2014 at 20:32 #

    Si o instintare a bancii ca datele fiscale sunt personale si transmiterea lor catre terti ( fie si catre stat ) e o incalcare a legii urmand a da banca injudecata daca totusi vor trimite acele date …. acum ca am citit iar despre aceasta minunata initiativa chiar o sa vb cu niste persoane in masura sa ma lamureasca cum sta treaba.

    • ady 20/12/2014 at 10:45 #

      rossi, in baza dispozitiilot art. 113-114 din OUG 99/2006 banca poate si uneori are chiar obligatia sa transmita datele astea personale ale clientilor catre oaresce terti.
      legal, fara probleme, fara sa aiba obligatia sa-l instiinteze pe client, ba chiar in unele cazuri avand obligatia de a nu comunica clientului despre solicitarea pentru datele lui.
      art. 113 alin. 2 lit c din OUG 99/2006 prevede ca pot fi trimise date catre acele institutii care au dreptul sa ceara si sa primeasca date, conform unor prevederi legale speciale. pt ANAF prevederea legala speciala am scris-o mai sus.
      poti sa ma crezi pe cuvant ca stiu ce vorbesc/scriu aici.

  3. Bubuloiu 15/12/2014 at 22:58 #

    In Franta fiscul are acces la toate conturile tale bancare. Si nimeni nu iti cere acceptul. Poate ca scrie undeva cu litere microscopice pe hartiile de conventie bancara cand deschizi contul, dar nu cred ca cineva citeste. Semnezi si pleci, ca oricum viata fara cont bancar nu prea se poate pe aici.

    Platile in numerar sunt legale pana la 3000 de euro.

    • VASILIU MIRCEA PAUL 16/12/2014 at 07:27 #

      O mică nuanță: fiscul are acces (în caz de ceva, adică în baza unei justificări) dar nu i se transmit PERMANENT ȘI INTEGRAL toate mișcările tale bănești. De altfel nu văd cine ar putea gestiona o asemenea bază de date.

      Pe de altă parte Franța, nici acum și în nici un moment al istoriei sale, nu poate fi socotită un model al dezvoltării economice liberale.

      • Bubuloiu 16/12/2014 at 22:14 #

        Nu e vorba ca e Franta tara liberala sau nu.
        Spun doar ca intr-o tara oarecum mai civilizata, macar o parte a populatiei considera plata impozitelor un act de civism si din punctul asta de vedere nu prea e lumea socata de posibilitatea de acces a fiscului la conturile tale bancare. In caz de ancheta fiscala au destule parghii pentru a face controale incrucisate si a te deranja suficient.

        Poate un lucru bun in toata chestia asta ar fi ca un astfel de control extins ar limita evaziunea fiscala si economia gri/neagra, astfel incat nivelul de trai general sa creasca.

        Bani sunt si in Romania, dar concentrati in mana unei minoritati care in mare parte nu poate justifica legal dobandirea lor.

        • Dollo 17/12/2014 at 01:27 #

          Și crezi că minoritatea asta își ține banii în băncile din țară?

  4. Motanul 16/12/2014 at 09:48 #

    Masura asta e ceruta de ponta nu ca sa combata evaziunea ci ca sa ingreuneze activitatea ANAF. 99% dintre conturile din Romania n-au nimic de-a face cu evaziunea fiscala, dar ponta spera ca ANAF-ul sa fie inecat in date si astfel sa aiba cat mai putin timp la dispozitie sa se ocupe de evazionisti. ponta e un mare mafiot!

  5. Andrei 16/12/2014 at 11:57 #

    Mai nou exista si la francezi gestiunea informatizata care poate prelua sarcina verificarilor incrucisate. Daca apar inadvertente esti luat la puricat. Deci o asemenea baza de date nu e chiar imposibil de manuit. 😉

    Din cate stiam, angajatorii trimit fiscului anual un fisier cu salariile angajatilor. Daca nu se potriveste cu ce a declarat separat fiecare in declaratia de venituri, e o problema pe undeva.

    Alt exemplu: daca declari ca nu ai televizor, e ok, nu vei plati taxa tv (redevance audiovisuelle). Insa toate societatile de telefonie/internet (SFR, Orange, Bouygues) sunt intrebate apoi (fara acordul cuiva, evident) daca respectivul cetatean nu are cumva si un abonament TV. Daca are, iarasi e o problema, cineva minte.

    Deci increderea e buna, controlul e si mai bun 😀

    • eva 16/12/2014 at 22:13 #

      In Germania au considerat probabil ilegale si imorale aceste practici, asa ca au decis altceva: toata lumea plateste taxa tv, indiferent daca are sau nu televizor. Problem solved! Pai ce atata risipa de timp sa vezi daca te minte sau nu cetateanul…

  6. Andrei N 17/12/2014 at 12:53 #

    Scopul aplicatiei este sa va usureze accesul la decizii de impunere, inclusiv sa elimine incertitudinea trimiterii acesteia prin posta. Este firesc ca o contestare a valorii stabilite sa se poata face doar printr-o discutie cu un inspector.

  7. o femeie 17/12/2014 at 18:20 #

    Nu cred ca o sa functioneze. Orice om este nevinovat pana la proba contrarie, fara dosar si cerere de la procuratura banca nu va da date. Nu stiu tari care sa se faca
    Apoi se vor opune marii corupti: parlamentari, angajati de la stat, medicii ce au comision de la firmele de farmaceutice, dar si cei ce iau spagi cu statul din contracte/licitatii etc etc.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.

Ce zice FMI de finanțarea găurii negre „biserica”, de la buget?

prefericitul Daniel arata calea

Biserica Ortodoxă Română nu vrea concurență pe piața lumânărilor și a locurilor de veci, dar vrea bani de la buget pentru salarii și catedrale. Oare FMI știe?

Eu sunt lucrător sexual, legea e o curvă

sexworker

Interviu în 3 episoade cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. Azi, începuturile – „Epoca de aur”, când comunismul tolera prostituția, marca era mai tare ca dolarul iar clientul era domn.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.