„Un taxi ieftin la doamna?” – varianta ungurească

Șed pe locul din spate al mașinii, urmărind cu un rânjet suspicios, românesc, kilometrajul taximetristului, ca să văd când o să depășească suma indicată pe bonul primit la aeroport.

N u apuci să ieși bine din terminalul de sosiri al aeroportului Ferenc Liszt din Budapesta, că te și acostează un binevoitor să te ducă unde vrei tu, la un preț rezonabil, chiar personalizat. Un soi de „un taxi ieftin la doamna” cu față ungurească. Deși, cine știe, o fi fost român tipul, dar în engleză toți esticii seamănă 😉

Pentru că știam dinainte că trebuie să caut o anumită firmă (Fă, taxi! am ținut-o eu minte), l-am refuzat energic pe binevoitor și am ieșit pe peronul aeroportului. Încercasem de la București să rezerv un taxi online de la firma asta – are o astfel de facilitate pe site – dar mi-au trimis un email și m-au asigurat că la aeroport vor fi destule taxiuri de-ale lor, așa că nu e nevoie.

bon-taxiÎntr-adevăr, era un chioșc ca de RATB, unde o duduie te întreabă unde vrei să ajungi, îți comandă ea un taxi și îți dă pe loc un preț estimat al cursei. Apoi ești preluat de o „hostesă” care se uită la bon și-ți ține companie până trage taxi-ul tău la peron. Totul durează două-trei minute.

Așa că, iată-mă pe locul din spate al mașinii, urmărind cu un rânjet suspicios, românesc, kilometrajul taximetristului ca să văd când o să depășească suma indicată ca orientativă pe bonul de la aeroport. Puteam să jur că va fi mai mult. Bonul zicea 7.300 de forint, ceasul se oprise inițial la 6.800 când șoferul a constatat că ultima stradă pe care urma să ajungem la hotel era închisă din motive de asfaltare. Cu ocolul de rigoare ceasul s-a oprit fix la 7.300, adică 27 euro.

Ce-i drept de trei ori mai scump decât la București, unde pentru drumul din centru până la Otopeni am plătit 33 de lei – deci nici 10 dolari – dar probabil și hostesele alea și fata de la chioșc trebuie plătite pentru atenția pe care ți-o acordă.

Nu zic că e ideal sistemul lor, de asemenea nu mi se pare ok faptul că e o singură firmă și nu știu dacă are monopol sau nu pe aeroport, dar sentimentul de siguranță pe care ți-l dă cred că face banii.

Cu automatele noastre de comandat taxi din Otopeni se pare că nu se descurcă toată lumea, deci pesemne că „for a stupid american” e mai bine să îți comande cineva un taxi, să-ți vorbească pe limba ta și să-ți zică dinainte și cam cât costă, ca să fii sigur că nu te păcălește șoferul.

Pentru mine experiența asta cu taxi-ul din Budapesta a fost plăcută.

Ca fapt divers, că tot am văzut poza asta ieri pe facebook, cu un taximetrist din Siberia, aci la Budapesta e soare, frumos, călduț și numa bine de plimbat pe jos 😉

taximetrist

UPDATE:

De la taximetristul care ne-a dus înapoi la aeroport (altă firmă, chemat de recepționera de la hotel) am aflat că Fo taxi are monopol la aeroportul din Budapesta, pe rețeta patentată și de Fly taxi de la noi, în urmă cu câțiva ani. Taximetristul a zis că nu e ok, dar pe el nu-l deranjează prea mult, că și firma la care lucrează el are monopol pe toate discotecile din oraș, așa că lucrurile se reglează cumva. În plus, tarifele sunt aceleași, după cum s-a dovedit din cursa de întoarcere.

 

Etichete: , , , , ,

8 comentarii la “„Un taxi ieftin la doamna?” – varianta ungurească” Subscribe

  1. MariusCC 04/12/2014 at 20:05 #

    Seoul:
    Aeroport-hotel (undeva spre centru) ~70Km.
    Au ceva numit limo-bus: 2 hamali (cu manusi albe!) iti iau gemantanele si le baga intr-un autocar, care vine/pleaca dupa un orar fix. Maxim 10 oameni in autocar cind am mers eu. Biletul: 15k Won~ 12Eur.
    Cu taxiul am fost putin stresat in prima faza pentru ca nu stiam orasul si ma asteptam la faze romanesti. Mi-a trecut cind un taximetrist a refuzat cei 200Won monede din suma de 7200Won. N-am dat bacsis la nici un taximetrist.

    Berlin:
    O parcare imensa de unde vin taxiuri non-stop la punctul de unde imbarca pasagerii. Pasagerii stau linistiti la coada, cel mult 5 min. Tarifele sint identice si nu te fura nimeni.

    Deci se poate :D. Cel putin la altii.

  2. Fluieratorul 04/12/2014 at 22:15 #

    Taxi negru englezesc standard, vechi si jerpelit, condus (invariabil) de un indian, agatat in aeroport la Birmingham. Nu ajuta cu bagajul. Cursa Birmingham-Leicester (unde aveam eu treaba), 82 de lire sterline. Pe ceas.
    Invers, taxi Leicester-Birmingham, comandat in hotel (Marriott), VW Sharan alb, nou, privat, sofer englez, amabil, dragut, ajuta cu bagajul. 44 de lire sterline. Tot pe ceas. Acelasi traseu.

    • Béranger 05/12/2014 at 11:59 #

      Chestie de tarif/km (pe milă). Dar la ei nu e scris pe uși, nu?

      YourTaximeter îmi dă ca estimare Birmingham Airport – Leicester £66.80 indiferent de companie. Stilul de tarifare este însă total cretin:
      Minimum cost: £2.
      £2 for the first 234.7 yards. Then £0.20 every 117.3 yards until 821.2 yards. Then £0.20 every 207.1 yards.

      Englezii ăștia au altceva în cap. Probabil paie.

    • Bogdan 08/12/2014 at 16:31 #

      fluieratorule, am locuit doi ani in uk, pot sa te lamuresc un pic. nu ai luat teapa in niciunul din cele 2 cazuri:DDD
      bref, smecheria e urmatoarea: in uk sunt 2 categorii de taxiuri, cele negre „clasice englezesti” cu tarifele mai mari, pe care le poti comanda telefonic, lua din statie sau opri in trafic. categoria 2, cu tarife vizibil mai mici, masini de oameni normali (eu am umblat cu ceva compacte gen sharan, scenic si cu muulte skode octavia si passaturi), dar pe care le poti doar comanda telefonic, nu au statii si nu le poti opri in trafic. comanada telefonica cu cel putin o ora inainte si cu specificvarea destinatiei. tarife, asa cum zici, pe la jumatate fata de cele negre, soferi politicosi, si foarte imporatnt, sambata seara nu erau pline de vomismente, urini si alte dejectii. cine a prins un weeknd in orice oras mare din uk stie despre ce vorbesc:DD. poate de-aia sunt mai saritori soferii la astea din urma, ca nu trebuie sa spele masina intre 2 curse.
      am apreciat ca la hotel se comanda in general din astea ieftine.
      ca raport calitate/pret, recte intre tarif si confort, bate nu numai concurenta neagra si hidoasa ci si transportul public. 2-3 adulti sau 2 adulti + 1-2 strumpfi merg mai confortabil decat intr-un tren suburban, pentru o cursa de 30-40 £ in total, door-to-door. (dai cu 10-20% mai mult decat pe tren).
      Testat de mine personal in edinburgh, newcastle, manchester. neverificat inlondra.
      acuma, am locuit in uk intre 2006 toamna si 2009 inceputul anului; poate s-o fi schimbat ceva intre timp.

  3. Bogdan 04/12/2014 at 23:01 #

    Mai bine luai un Shuttle – si acum 10 ani, si acum e cea mai buna si ieftina varianta – si e tot door-to-ddor

    • Dollo 05/12/2014 at 00:58 #

      poate o încerc la plecare, nu știam de ea

      • Dana 05/12/2014 at 14:53 #

        Fo taxi 🙂

        Data viitoare apeleaza la Taxi 2000, dispecerii si soferii mai rup engleza…sau cel putin o faceau prin 2003

        http://taxi2000.hu/en

  4. o femeie 09/12/2014 at 16:43 #

    Acum ceva ani din Otopeni puteam lua numai Fly taxi, avea monopol, pretul era de 2-3 ori mai mare decat numere gen 9494 sau 9421 sau ce mai apelam eu atunci 🙂
    Ce faceam atunci (de fapt, din Baneasa): mergeam 300-500m mai incolo si luam un taxi din asta, cu 1 leu pe km.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

Palatul lui Becali din București

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.