The move, în tango ;)

De ce sunt bărbații dornici să învețe figuri noi în tango și ce așteaptă femeile de fapt de la ei.

A m dansat de curând cu un începător, la o practică. Dap, a venit momentul ăla în care pot să spun și eu despre alții că sunt începători 😉 Bine, nu e primul și probabil nu va fi nici ultimul, dar ce mi-a plăcut la tipul ăsta a fost simțul umorului. Nu e prea des întâlnit între începători, care sunt cam crispați în primele luni. În plus, asta e, după mine, una dintre principalele calități la un bărbat. Dacă te face să și râzi, te cucerește imediat.

Tipul de care zic mă mai invitase acum câteva săptămâni la dans, dar din prea multă impetuozitate a reușit să-mi bage tocul în piciorul altei dansatoare, așa că tanda noastră s-a finalizat prematur și destul de trist. Fata cealaltă s-a retras pentru tot restul serii. Dar eu cred în a doua șansă, așa că de data asta am făcut mai mult caminar, adică am mers pe ritmul muzicii, ceea ce a fost destul de bine.

Dar la un moment dat a reușit să facă o mișcare care m-a adus într-un gancho, dificilă pentru începători, dar se pare foarte apreciată. Practic femeia își bagă un picior între picioarele bărbatului și-l flexează peste unul dintre picioarele lui (gancho=cârlig). E oarecum sexy, probabil de asta le place multora. Și ca să-l citez pe unul dintre profesorii de tango cu care am avut de-a face, mișcările astea cu băgatul picioarelor între picioare denotă că partenerul vrea sex, sex, sex, în timp ce femeia caută… ați ghicit, dragoste, dragoste… 😀

După atâta caminar, un gancho mi-a smuls un zâmbet surprins, iar începătorul meu s-a simțit încurajat să repete figura. Apoi m-a asigurat cu același umor:

– Și mai am o mișcare, să știi!

La asta am râs de-a binelea, pentru că tocmai văzusem episodul ăla cu „the move” din Seinfeld (The Fusilli Jerry), când mecanicul îi fură mișcarea pe care Jerry o „inventase” în sex, și o încântă pe Elaine cu ea. Jerry află și îl confruntă, iese ditamai drama, George e curios să știe și el cum e mișcarea care l-ar face „să nu mai fie singur niciodată”, Jerry i-o spune, dar când s-o aplice el uită niște elemente așa că nu face decât s-o enerveze pe prietena lui. Cu proxima ocazie își scrie elementele mișcării în palmă, cu pixul, și în cele din urmă îi reușește. Prietena e satisfăcută, dar îl întreabă ce are pe mână și totul se duce dracu. Faza asta figurează și în George Costanza’s Greatest hits, de la minutul 3.47. Din păcate episodul cu „the move” nu se găsește pe youtube.

Cam așa și cu obsesia bărbaților pentru mișcări, figuri „wow” în tango. Dacă pentru fete primul an de tango este despre depășirea unor piedici personale, intime, frustrări și alți demoni pe care știm să ni-i punem singure în cale, pentru bărbați primul an este despre cum să învețe cât mai multe mișcări pe care apoi să le combine armonios în dans și astfel să devină niște mici zei ai ringului. Ambii parteneri pierd astfel din vedere ce e mai important – deși despre asta vorbesc toți profesorii care au trecut și ei probabil prin aceleași prostii în primii lor ani – și anume trăirea dansului, bucuria de a te mișca pe muzică în brațele cuiva.

Atât de simplu, veți spune, și totuși atât de complicat în primul an de cursuri. În ultima vreme am tot aflat de la colegele de dans diversele lor frustrări și am înțeles că de fapt toate le avem, chiar dacă în ochii fiecăreia altele sunt mai frumoase, mai arătoase, mai relaxate, dezinvolte și mai bune dansatoare. Inside toate au aceleași nemulțumiri, doar că știu să nu se lase dominate de ele sau le gestionează mai bine.

Băieții, pe de altă parte, au și ei problemele lor. Că nu dansează la fel de bine ca alții, că de asta nu sunt preferați de anumite fete, că atunci când dansează trebuie să calculeze înainte pe unde să-și conducă partenera astfel încât să nu o lovească de alte perechii, să nu o plictisească cu aceleași mișcări tocite, să fie pe ritmul muzicii și, dacă se poate, s-o facă să-i și placă. În concluzie ei consideră că cea mai bună strategie e să învețe cât mai multe mișcări, ca să le dea gata.

Am senzația că mișcările în tango (sau sex), pentru bărbați sunt desprinse din aceeași familie cu bilele colorate, mașinuțele sau gadget-urile. Cu cât ai mai multe, cu atâta ești mai tare. Văzută din afară chestia asta e spectaculoasă. Dar în dans, ca și în căsnicii sau relații, una e ce se vede din afară și aproape întotdeauna altceva se simte în intimitate.

Chiar dacă și nouă femeilor ne plac mișcările, cel puțin din când în când, iar în dans, ca și în viață, monotonia ucide interesul, cel mai bine ne simțim atunci când dansul decurge fără incidente, dar cu conexiune, ritm și de ce nu, pasiune. La un an de când dansez tango mi-am dat seama că cel mai bine dansez cu acei lideri în brațele cărora mă potrivesc, de parcă acolo fusese locul meu dintotdeauna și l-am regăsit după lungi căutări. Și mamă, ce bine te simți când ești acolo 🙂 Însă sunt foarte puțini liderii ăștia, nici măcar câte degete am la o mână.

Și cel mai pervers e faptul că în afară de dans cu acei lideri nu prea ai nimic în comun. Dar despre asta poate într-o poveste viitoare.

Etichete: , , , , , , , ,

4 comentarii la “The move, în tango ;)” Subscribe

  1. Marius Georgescu 08/12/2014 at 11:44 #

    Dramatic.

  2. mihai 08/12/2014 at 17:59 #

    Saracu’ George. Tuta aia in loc sa aprecieze efortul pe care l-a facut omu’ pentru ea (incununat de succes, in fond!), se plange ca barbatul de langa ea nu poseda suficient sange pentru functionarea simultana a ambelor capete din dotare.

    Vaca proasta, proasta, vaca! (Mo apud creativemonkeyz)

  3. Caro de Miro 25/12/2014 at 18:35 #

    Si totusi….impiedicata fiind si cu doau picioare stangi…cat iti ia sa inveti tango la maturitate ?

    • Sorin's 11/01/2015 at 20:03 #

      Cu doua picioare stangi mi-e teama ca e necesara foarte multa vointa si inca si mai multa rabdare. In rest… s-ar putea sa fii surprinsa daca vei incerca sa verifici singura…

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani

Politehnica Bucuresti, Falcultatea de Electronica si Telecomunicatii - Generatia 1960 - numai vise

Au absolvit în 1960 Politehnica. Erau 150. Mai târziu unii au emigrat și au ridicat cu creierele lor celebra Silicon Valley din California. Cei care au avut cu adevărat vână de aventurieri au rămas aici, în România. Acum mai sunt vreo 50.

Dubița albă din Vitan, monumentul neputinței poliției și Primăriei sectorului 3

Celebra dubiță abandonată în fața Poștei Vitan

O dubiță zace de câteva luni încurcând traficul din Vitan. Poliția locală știe, dar nu are platformă de ridicat, Poliția rutieră o filmează și-l amendează pe proprietar, Primăria Capitalei zice să apelăm la țiganii care fură fier vechi, să fure și mașina abandonată.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.