2015

Ce am făcut în 2014 și ce vreau de la mine în 2015

S -a mai dus un an din seria celor în care viața a fost bună cu mine. La 45 de ani alții nu sunt la fel de norocoși să facă ce le place, să fie sănătoși, să descopere că încă arată bine – grație tango-ului – și că mai pot stârni dorințe, că pot iubi și chiar pot fi iubiți. Per total 2014 a fost genul ăsta de an pentru mine și nu pot decât să trag linie mulțumită.

Pentru că m-am luat cu altele, am fost mai puțin activă anul trecut pe blog, dar asta nu v-a împiedicat pe voi, cei care mă apreciați pentru atât cât pot să vă ofer, să reveniți pe aici ori de câte ori vă veți fi întrebat: oare ce mai zice Dollo?

Am fost curioasă și eu să văd ce am produs anul trecut, că tot avusesem cu mama o conversație despre ce produc eu și cine mă plătește. Am descoperit că am avut și câteva succese de traafic pe blog. Într-o ordine cronologică, din ianuarie 2014 încoace, cam așa au stat lucrurile:
– Am vrut să vizitez Sarmizegetusa și n-am avut loc de Ponta;

– Am început să învăț tango și am și reușit într-o bună măsură se evoluez, ca femeie, din chestia asta. Încă e un ongoing process;

– Am mai aruncat un pic cu pietre în sfânta biserică națională;

– Am văzut cel puțin un film bun, și cel puțin una dintre cele 12 cărți citite pentru clubul de carte mi-a făcut impresie;

– Am aflat întâmplător o poveste frumoasă de dragoste la vârsta a 3-a;

– L-am dat în gât pe Oprescu;

– Am reușit să mă eliberez din sclavia creditului de 7 ani;

– M-am pus bine cu SRI-ul și am aflat cum votează parlamentarii legile;

– Am cunoscut sărăcia extremă a oamenilor din Deltă;

– Am avut parte, pe neașteptate, de o vacanță frumoasă în Turcia, cu multe pisici și niște peisaje superbe din Cappadoccia;

Dacă o mai fi fost câte ceva și am uitat, faptele au rămas acolo, în arhiva blogului, pentru că oricât de bine te-ai ține, de la o vârstă tot mai începi să uiți 😉

Pentru 2015 mi-am pus o dorință la miezul nopții, dar dincolo de ea îmi doresc ca anul ăsta să reușesc să împlinesc ce n-am putut suficient până acum: să călătoresc mai mult și să cunosc oameni interesanți. Și vouă, ca și mie, vă doresc să faceți greșeli în anul care tocmai a început, pentru că – zice un înțelept – asta înseamnă că am încercat să facem lucruri noi sau am încercat să ieșim de pe cărările bătătorite până acum. Și chiar dacă poate părea greșit la început, o încercare nouă nu are cum să strice nimănui.

La mulți ani!

Etichete: , , ,

8 comentarii la “2015” Subscribe

  1. Ramona 01/01/2015 at 19:32 #

    La Multi Ani! Multumim pentru urari! Eu sunt unul dintre oamenii care bate in fiecare zi la poarta blogului, cu siguranta o sa fac la fel si in 2015. Toate bune sa se-adune!

  2. Alina M 01/01/2015 at 23:08 #

    La mulți ani! Eu am venit prima dată pe blogul tău de la Dojo care pusese un link către articolul tău cu compania Mobistar trollată de oamenii din container. Îmi aduc aminte că blogul tău mi se părea foarte plictisitor, dar pentru că nu prea aveam ce citi am tot revenit.

    Probabil că am mai crescut și eu, poate privesc viața mai cu relaxare, nu știu exact, dar cert e că de multă vreme articolele tale au început să îmi pară foarte interesante. Mulțumesc mult, Dollo!

  3. db 02/01/2015 at 12:10 #

    Nimic despre Toshiba…pacat!

  4. valentin 02/01/2015 at 12:12 #

    La Multi Ani!
    toate cele bune si multa fericire…

  5. fan66 02/01/2015 at 16:11 #

    La multi ani!
    Iti apreciez foarte mult blogul, chiar daca nu sunt totdeauna de acord cu opiniile tale

  6. adobrero 03/01/2015 at 14:17 #

    La multi ani! 2014 a fost pentru mine anul in care m-am cunoscut cu clubul de carte. Multumesc.

  7. geo 05/01/2015 at 07:56 #

    La multi ani!

  8. Alex 05/01/2015 at 16:49 #

    La multi ani! cu sanatate si fericire 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Meșterul român: manualul sunt eu! (IV)

turnare placa

În care se face, în sfârșit, fundația casei și se vorbește despre hachițele meșterului român, despre cât de priceput e și cât se cere plătit. La final, un scurt video demonstrativ.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Construcția unei case în România, când nu ai bani, dar ai pretenții (I)

trasare

Arhitectul și proiectul – România geme de Gaudi nedescoperiți; 12 arhitecți în doi ani și al 13-lea care ne-a pus capac; Care e treaba cu proiectul casei – diferența dintre DTAC și PTh

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.