2015

Ce am făcut în 2014 și ce vreau de la mine în 2015

S -a mai dus un an din seria celor în care viața a fost bună cu mine. La 45 de ani alții nu sunt la fel de norocoși să facă ce le place, să fie sănătoși, să descopere că încă arată bine – grație tango-ului – și că mai pot stârni dorințe, că pot iubi și chiar pot fi iubiți. Per total 2014 a fost genul ăsta de an pentru mine și nu pot decât să trag linie mulțumită.

Pentru că m-am luat cu altele, am fost mai puțin activă anul trecut pe blog, dar asta nu v-a împiedicat pe voi, cei care mă apreciați pentru atât cât pot să vă ofer, să reveniți pe aici ori de câte ori vă veți fi întrebat: oare ce mai zice Dollo?

Am fost curioasă și eu să văd ce am produs anul trecut, că tot avusesem cu mama o conversație despre ce produc eu și cine mă plătește. Am descoperit că am avut și câteva succese de traafic pe blog. Într-o ordine cronologică, din ianuarie 2014 încoace, cam așa au stat lucrurile:
– Am vrut să vizitez Sarmizegetusa și n-am avut loc de Ponta;

– Am început să învăț tango și am și reușit într-o bună măsură se evoluez, ca femeie, din chestia asta. Încă e un ongoing process;

– Am mai aruncat un pic cu pietre în sfânta biserică națională;

– Am văzut cel puțin un film bun, și cel puțin una dintre cele 12 cărți citite pentru clubul de carte mi-a făcut impresie;

– Am aflat întâmplător o poveste frumoasă de dragoste la vârsta a 3-a;

– L-am dat în gât pe Oprescu;

– Am reușit să mă eliberez din sclavia creditului de 7 ani;

– M-am pus bine cu SRI-ul și am aflat cum votează parlamentarii legile;

– Am cunoscut sărăcia extremă a oamenilor din Deltă;

– Am avut parte, pe neașteptate, de o vacanță frumoasă în Turcia, cu multe pisici și niște peisaje superbe din Cappadoccia;

Dacă o mai fi fost câte ceva și am uitat, faptele au rămas acolo, în arhiva blogului, pentru că oricât de bine te-ai ține, de la o vârstă tot mai începi să uiți 😉

Pentru 2015 mi-am pus o dorință la miezul nopții, dar dincolo de ea îmi doresc ca anul ăsta să reușesc să împlinesc ce n-am putut suficient până acum: să călătoresc mai mult și să cunosc oameni interesanți. Și vouă, ca și mie, vă doresc să faceți greșeli în anul care tocmai a început, pentru că – zice un înțelept – asta înseamnă că am încercat să facem lucruri noi sau am încercat să ieșim de pe cărările bătătorite până acum. Și chiar dacă poate părea greșit la început, o încercare nouă nu are cum să strice nimănui.

La mulți ani!

Etichete: , , ,

8 comentarii la “2015” Subscribe

  1. Ramona 01/01/2015 at 19:32 #

    La Multi Ani! Multumim pentru urari! Eu sunt unul dintre oamenii care bate in fiecare zi la poarta blogului, cu siguranta o sa fac la fel si in 2015. Toate bune sa se-adune!

  2. Alina M 01/01/2015 at 23:08 #

    La mulți ani! Eu am venit prima dată pe blogul tău de la Dojo care pusese un link către articolul tău cu compania Mobistar trollată de oamenii din container. Îmi aduc aminte că blogul tău mi se părea foarte plictisitor, dar pentru că nu prea aveam ce citi am tot revenit.

    Probabil că am mai crescut și eu, poate privesc viața mai cu relaxare, nu știu exact, dar cert e că de multă vreme articolele tale au început să îmi pară foarte interesante. Mulțumesc mult, Dollo!

  3. db 02/01/2015 at 12:10 #

    Nimic despre Toshiba…pacat!

  4. valentin 02/01/2015 at 12:12 #

    La Multi Ani!
    toate cele bune si multa fericire…

  5. fan66 02/01/2015 at 16:11 #

    La multi ani!
    Iti apreciez foarte mult blogul, chiar daca nu sunt totdeauna de acord cu opiniile tale

  6. adobrero 03/01/2015 at 14:17 #

    La multi ani! 2014 a fost pentru mine anul in care m-am cunoscut cu clubul de carte. Multumesc.

  7. geo 05/01/2015 at 07:56 #

    La multi ani!

  8. Alex 05/01/2015 at 16:49 #

    La multi ani! cu sanatate si fericire 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Perla Harghitei din Călărași (V)

noi

Povestea casei din lemn de la Harghita și minunații unguri de la Ecowoodenhouses care au construit-o

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Moarte chiaburilor din sănătate!

Rares Nechifor, embolizare uterina

Care n-a plecat din țară până acum – ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.