Ce vor bărbații? mă întrebau deunăzi două prietene, exasperate de lipsa de succes pe care o tot înregistrează la regnul masculin, în ciuda faptului că sunt cât se poate de frumușele, tinere și disponibile. Later edit: e vorba de succes la acei bărbați dezirabili, ca să fim mai precise.
Ce vor angajatorii? se întreba retoric o prietenă care caută de câteva luni un job și constată că din păcate e prea calificată pentru multe dintre ofertele de pe piață. Tot ea a făcut și alăturarea dintre cele două căutări, spunându-mi că a ajuns la concluzia că obsesia de a-și găsi un job e similară cu aia de a-și găsi un bărbat, diferența fiind că totuși fără un bărbat mai trăiești, dar fără un loc de muncă nu prea ai cum.
Cele două exemple acoperă două categorii importante de vârstă la femei: cele preocupate să-și găsească un iubit sunt din categoria 20+. Cea cu job-ul este din categoria 40+. Dar obsesiile sunt comune pentru ambele categorii de vârstă. Depinde ce are fiecare, ca să-i rămână să-și dorească ce nu are.
De ce s-au transformat în obsesii și disperări niște dorințe firești, până la urmă pentru oricine? Prietena căutătoare de job crede că părinții noștri nu erau așa de disperați la vremea lor, și că de vină pentru disperările noastre este însăși societatea, care ar avea un interes în a ne ține așa. Din disperarea de a avea cât mai multe și cât mai repede se nasc toate comportamentele compulsive care … motorizează economia, nu? 🙂
Am întrebat-o pe mama dacă ea era disperată, când era tânără, pentru ceva anume. S-a gândit un pic și mi-a spus că nu avea de ce să fie, pentru că pe vremea ei serviciul era garantat. „Nu ne dădea nimeni afară, mamă”. Apoi dorința de a avea un televizor color a avut-o și ea, dar știa că nu se poate mai repede decât avansează lista pe care era trecută la fabrică. La fel și frigiderul cumpărat tot pe listă de la magazinul universal, mașina de spălat sau alte obiecte de uz casnic. „Știam că nu se poate mai repede. Nu aveam nici bani, dar nici relații. Chiar dacă mi-ar fi plăcut și mie să am ce aveau alții, nici nu le vedeam așa expuse ca acuma peste tot. Eram bucuroși cu ce aveam”, zice mama.
Nici după bărbați, zice ea, nu era disperată. Chiar dacă, la fel ca și cu televizorul color, i-ar fi plăcut să aibă unul. Avea colege, însă, care erau disperate și făceau tot ce le sta în puteri ca să-l găsească. Deci asta nu ar fi o noutate. Noutatea democratică ar fi că oferta de femei acum este atât de variată pentru bărbați încât pare că îi favorizează mai mult pe ei decât pe noi. În plus, emanciparea femeii a săpat și ea la temelia familiei tradiționale, dar emancipată așa cum e, tot disperată să aibă un bărbat alături a rămas biata femeie.
Numeric vorbind probabil nu sunt diferențe majore, dar paradoxal, în epoca în care comunicarea virtuală dizolvă distanțe și aduce alături oameni care altfel poate nu s-ar fi întâlnit niciodată, conexiunea reală, sentimentală între doi oameni pare mai dificilă ca oricând. Pare că tocmai această facilă comunicare este de fapt cauza lipsei realei comunicări.
Fata din fața ta poate fi tânără, frumoasă, deșteaptă, devreme acasă, dar când știi că la un click distanță se află zeci, sute de alte fete cel puțin la fel de frumoase și apetisante, te face mai selectiv. Să aștepți sau să cauți ceva mai bun. Să te întrebi întotdeauna dacă nu cumva există ceva și mai bun decât ce ai și asta să te împiedice să alegi una. La asta se adaugă uneori faptul că multe fete continuă să rămână tributare unei educații care nu mai ține pasul cu vremurile și cu cerințele pieței, și asta le transformă mai degrabă în marfă pe stoc deși au toate atributele unor produse căutate.
Desigur și reciproca este valabilă, nici ele nu sunt mai breze când e vorba să aleagă unul, dar șansele ca odată găsit „un băiat bun, de casă” femeia să-i dea drumul din mână sunt aritmetic mai mici. Și așa ajungem la cel puțin un triunghi sau un dreptunghi amoros de genul Ion o iubește pe Maria care îl iubește pe Vasile, care o iubește pe Vetuța. În care toți sunt de fapt deprimați pentru că nu au ce-și doresc, deși n-ar recunoaște ce-și doresc nici măcar dacă le-ar bate la ușă. „Triunghiurile astea or să ne omoare în cele din urmă”, îmi zicea cu năduf o altă prietenă, de 30+, aflată într-o astfel de combinație „mortală”. Bine măcar că din când în când iese câte un sex extraordinar din asta 🙂
Cred că nu există o rețetă universal valabilă pentru a avea succes, nici cu bărbații, nici în carieră. Rezolvarea zace ascunsă în noi înșine, dar este atât de greu de găsit încât unii dintre noi pierdem toată viața disperând după ceva, în loc s-o trăim așa cum ni se oferă. Citisem zilele trecute 20 dintre motivele de îngrijorare ale oamenilor și am găsit că mai mult de jumătate dintre ele au potențial de disperare. Toți avem cel puțin una din 20. Ne ajută mult și contextul în care trăim. Insecuritatea financiară, socială erodează și ea relațiile umane. Instinctele sexuale și reproductive ce mai salvează rasa umană…
Am văzut anul trecut la Belgrad un film foarte bun făcut pe tema asta de un coleg jurnalist grec. Love in the time of crisis. Poate fi închiriat online contra unei sume modice, urmând link-ul. Vi-l recomand. O să recunoașteți probabil multe din realitățile românești în angoasele grecilor.
Eu nu am un răspuns la multele întrebări din jurul acestui subiect, chiar dacă prin multe am trecut și eu. Pe unele mi le-am rezolvat singură, cu altele încă mai lupt, dar pentru că nu-mi propun să rezolv complexitatea economico-socială a problemei, aș aprecia dacă bărbații care citesc acest blog le-ar răspunde măcar fetelor care încă se întreabă, la orice vârstă: ce vor bărbații? Știu că și voi vă întrebați ce vor femeile, dar după cum se vede treaba, e mai arzătoare întrebarea noastră, că noi părem mai dispuse spre compromis decât voi 🙂 Nu vreau răspunsuri generice, ci punctual și concret, ce vreți voi, fiecare, de la o femeie: vreți să fie independentă sau dependentă, să fie îndrăzneață sau timidă, să ia inițiativă sau să aștepte, să spună adevărul sau să vă mintă frumos, ce să facă să vă sară în ochi, dacă voi nu ați remarcat-o …? Poate reușim din acest puzzle să formăm o imagine din care cine vrea să poată trage niște învățăminte. Hai că e pentru o cauză nobilă, niște fete de 20+ au nevoie să vadă luminița de la capătul tunelului 😉
*Poza e de pe Facebook
daca esti nevrotica bine (like sa nu stii ce vrei pe planeta asta, dai semnale contradictorii, etc) si ai un fizic acceptabil dpdv al modelului social in vigoare nu ar trebui sa duci lipsa de pretendenti.
silicoanele sunt un plus.
Ca baiat de 27 de ani care aproape este deprimat, nu mai am mult, ca sunt constient de ani de zile incoace ca toate fetele sunt tarfe iar eu n-am de unde sa aleg una normala si serioasa, spune-le asta prietenelor alea ale tale de 20 + : ca noi barbatii vrem sa nu fie curve. Ma rog, daca sunt, asa vor fi mereu….vreau sa spun, vrem sa nu fie de la inceput… E chiar asa greu ? Cerem prea mult ? Se pare ca da, in Romania…unde toate astea de 20 de ani se fut numai pe bani…. Poti sa scrii si un articol ca raspuns, sa incluzi si ce am zis eu, daca vrei.
Mestere, nu stiu ce fel de femei ai intalnit tu, dar cele 5 pe care le-am bifat eu nu au conditionat sexul de obtinerea de foloase materiale. Ba chiar, doua din ele s-au culcat cu mine pentru ca voiau doar sex. E drept ca am intalnit si una (singura) care nu a vrut deloc sa se cupleze cu mine fiindca nu i-a placut comportamentul meu zgarcit in supermarket…
Eu zic sa mai cauti, vezi intr-un comentariu mai vechi reteta mea.
Totusi, poate ar fi bine sa explicitezi un pic termenii folositi de tine: tarfa, normala, serioasa, curva. Sa stim despre ce vorbim de fapt.
Hmmmm, sa vedem, Dollo … nu m-as aventura sa spun ca stiu ce vor barbatii, dar iti zic ce imi doresc eu de la o partenera. In primul rand, sa fie inteligenta. Nu, nu vorbesc de un IQ care sa-i garanteze intrarea in Mensa, dar pentru numele lui Dumnezeu, trebuie sa fie in stare sa poarte o conversatie decenta si despre altceva decat lucrurile apartinand (aproape) strict universului feminin (shopping, moda, cine cu cine s-a cuplat, etc.). La fel de important e sa aiba simtul umorului, eu unul consider ca fara el nu poti trece prin viata asta fara sa innebunesti. Sa fie onesta.
Sincer, sincer, la un nivel minimal cam astea trei ar fi de baza; fara ele eu nu vad nici un rost. Daca e sa fiu putin mai pretentios (fara sa exagerez, sper) as mai adauga cateva, nu conteaza ordinea, le spun cum imi vin : sa fie empatica, sa fie draguta (nu vorbesc de fotomodel, barbie, etc. – nici eu nu-s rupt din soare), sa nu fie supraponderala, sa fie ingrijita, sa fie feminina (inteleg emanciparea femeii, dar pana la un punct – nu am sa inteleg niciodata, de exemplu, femeile care ridica haltere
sau arunca greutati, etc., mi se par la ani lumina de ideea de femeie).
Ma opresc, fiindca s-ar putea ca si astea sa fie prea multe si sa par vreun infatuat. Retrospectiv vorbind, ma uit in urma si in cele 4 mari si late relatii (cea mai lunga 10 ani, cea mai scurta 6 luni) nu stiu daca vreo partenera le-a avut pe toate :).
De unde pot deduce ca ma multumesc si cu mai putin, dar nu cu orice. Am stat si perioade (relativ) lungi de unul singur, fiindca nu (prea) abdic de la minimul minimorum. Prefer sa fiu singur decat cu una, oarecare.
Mihai, vrei sa iti arat niste poze de pe facebook, sa te convingi ca nu mai avem sanse sa gasim nici macar una decenta, cum ai zis tu, daramite inteigenta ?
alin, vezi ca Facebook nu e atat de neutru pe cat il creditezi. Scopul lui e sa-l folosesti mai mult, asa ca iti va oferi din burta lui ceea ce corespunde convingerilor tale. Asa ca daca tu crezi ca femeile sunt intr-un anume fel (ai un stereotip), Facebook iti va scoate in evidenta acele femei care corespund stereotipului tau!
Bine, fa asa. Uita-te la pozele a 100 de minore. Daca nu vei vedea la fiecare din ele poze cu sanii la vedere, cat mai ostentativ posibil, atunci vino si injura-ma. dar nu o vei face.
Adica, cum ar veni, dumneata esti pedofil? 😀
Minorele de treaba nu-si pun pozele pe internet 😉
Nu sunt pedofil, dar sunt barbat…..si cand vezi asa ceva ce vezi in ziua de azi, aoleu… Tu ce esti ? Nu sunt eu de vina ca e plin de parasute in Romana, in special astea sub 18 ani…eu doar ti-am spus cum sunt….
Minore de treaba ? O sa imi zici ca exista Mos Craciun, unicorni, si tot restul, nu ? :))
Pai, deocamdata eu vad doua probleme:
1) Subiectul discutiei e „ce vor barbatii”, tu te plangi ca nu gasesti femei decente, dar te uiti dupa minore in loc sa cauti in gama 20+. Ceva mi se pare in neregula aici.
2) Te plangi ca „e plin de parasute in Romania”, dar nu esti dispus sa cauti decat in esantionul demografic cu concentratia maxima de parasute (adica, minorele cu poze pe FB). Ceva e in neregula si aici.
Nu-ti voi zice de Mos Craciun si unicorni. Dar femeile decente exista si le place sa faca sex pe gratis. Sunt insurat cu una din ele.
Si astea de 28 de ani sunt fix ca alea de 18, nu-i nicio diferenta. Prostia feminina nu tine cont de varsta in ziua de azi. Chiar vrei sa iti arat dovezi fotografice ca sa te lamuresti ?
Eu inteleg ce zici, dar cu siguranta nici restul nu-s mai breze decat acelea….fiecare se gandeste doar la lucruri materiale, tot caracterul acela il au…..ca nu or fii 99 % ca in esantionul acela, ci doar vreo 90…..tot aia e, nu ?
Pai, nu. Bucurestiul are 3 milioane de locuitori, din care jumatate de sex feminin. Scoatem din calcul babele si minorele, si raman 750 mii de femei de varsta potrivita.
10% din 750 mii inseamna 75000 de femei asa cum iti doresti tu, numai in Bucuresti!
Tinand cont ca tu ai nevoie in realitate de una singura, trebuie doar sa nimeresti una din cele 75000 😉
alin, nu stiu daca FB e chiar cel mai propice loc pentru a cunoaste o femeie asa cum am descris-o; nu zic ca nu e posibil, zic doar ca poate nu te uiti unde trebuie … sau la cine trebuie.
Pai asta imi vine mie greu sa cred, ca mai exista si fete care sa nu fie obsedate de a isi poza corpul, cat mai dezbracate posibil… Nu vreau sa fiu negativist, dar la ce vezi pe acolo….plus ce cunosti din realitate….din toate astea, e aproape imposibil sa pot crede ca mai sunt si altfel…. 🙂
Exista, te asigur, doar ca-s mai rare 🙂
Si, paradoxal, multe dintre astea putine care au mai ramas, se intreaba acelasi lucru dar in sens invers 🙂
Pai fiind putine, ia gandeste-te, eu daca as vrea una din asta, ce sanse am sa o cunosc vreodata ? Una la cateva milioane, probabil, deci extrem de putine….. Problema e faptul ca generatia asta noua, e lipsita total de orice urma de decenta si educatie…