A m ajuns azi la medicul de familie și, printre altele, mi-am „inițiat” și cardul de sănătate pe care-l primisem de câteva luni. Ca tot românul informat după ureche, aveam impresia că odată introdus cardul ăla în aparatul medicului se va deschide ca prin minune un fișier cu toate bolile mele, trecute, prezente și viitoare, toate tratamentele, analizele, opțiunile sau aventurile mele medicale, iar un ochi terorist va sta la pândă ca să-mi fure datele astea. Pentru o informare completă trebuie să menționez că medicul meu, un tip tânăr (de vârsta mea, deci tânăr :P), are deja de ani buni fișele pacienților lui computerizate.
Doctorul m-a privit zâmbind, ca și când i-aș fi cerut să mă joc cu unul dintre animăluțele aliniate pe biroul lui (pentru pacienții minori), și mi-ar fi dat voie spunându-mi „poftim, dar știi că e de pluș, nu?”. Cam așa și cu cardul. Judecând după calmul amuzat cu care a tratat toate mirările mele mi-am dat seama că răspunsese deja la toate întrebările astea, de multe ori în ultimele două luni.
– V-ați gândit la un PIN format din patru cifre?
– Nu…
– Puteți să puneți cum pune toată lumea… anul nașterii.
– Păi nu contează?
– Nu prea, că oricum cardul stă la dumneavoastră, deci nu are cine să-l folosească neautorizat.
Apoi ajungem la informațiile de pe el:
– Și ce treceți pe el?
– Nimic. Asta e o chestie pe care nu o înțeleg pacienții. Pe card nu e nimic. Sau oricum nimic care să conteze.
– Cum așa, de ce s-au scandalizat oamenii ăia că e lucrul dracului, că or să ne fure organele…
– Nici măcar asta cu donarea de organe nu se poate bifa, deși există rubrică.
– De ce nu?
– Doriți să fiți donator de organe în caz că… ?
– Da
– Dacă încercăm să bifăm asta apare mesajul că nu este valabil decât cu declarație notarială.
– Păi de ce mai e nevoie să merg la notar dacă eu declar în fața dumneavoastră că sunt de acord?
– Oricum ar fi inutil și cu declarație și fără. Punem cazul că sunteți victima unui accident și nu sunteți conștientă. Declarația notarială oricum nu o purtați tot timpul la dumneavoastră. Iar cardul, chiar dacă-l purtați nu va ști nimeni ce cod PIN aveți, deci chiar dacă ar avea informațiile astea pe el ar fi inutil. Tot la mâna rudelor ajungem pentru această decizie
– La fel și cu grupa sanguină?
– La fel. Noroc că medicina a evoluat suficient ca să poată fi determinată grupa sanguină în câteva secunde, dar dacă vreți putem să trecem aici grupa sanguină…
– În concluzie la ce e bun cardul?
– Pentru verificarea medicilor care fac măgării. Pentru pacient nu aduce niciun beneficiu. Până acum noi puteam să susținem într-o lună că l-am văzut și pe tata lui Ștefan cel Mare. Că nu putea casa de asigurări să ne verifice câți pacienți am văzut. Decât prin sondaj, aleatoriu… să fi avut numărul de telefon al tatălui lui Ștefan cel Mare… practic imposibil. De acum, dacă nu introducem cardul tatălui lui Ștefan cel Mare în aparat, el nu apare în sistem, deci casa nu ne mai crede că l-am văzut și consultat.
Am introdus, totuși, ceva pe cardul de sănătate: numele a două persoane de contact „în caz de ceva” și numerele lor de telefon. Dificilă alegere pentru mine… Și oricum, dacă nu știe nimeni PIN-ul cardului cum ajunge la numerele acelor persoane ca să le anunțe că… ceva?
Pentru o investiție de 40 de milioane de euro cardul de sănătate e cam ca o autostradă care nu duce nicăieri. Bine măcar că nu trebuie să plătim și taxa de autostradă. Medicul de familie m-a asigurat că „nici bani nu conține cardul, că m-a întrebat o pacientă: ce facem acum, domnul doctor, de fiecare dată când venim la dumnavoastră trebuie să punem niște bani pe card și scoateți dumneavoastră puțin câte puțin din ei?”.
„card scris invers e drac” e valabil doar pt lb.romana. de ex. in italiana card = carta care scris invers nu inseamna demon. deci, este o pura coincidenta.