Leviathan, varianta necenzurată

Vă recomand să vedeți Leviathanul pentru că prea mulți dintre noi îl trăim zi de zi. Între „voința lui Dumnezeu” și „în limitele legii”.

A m văzut în sfârșit filmul Leviathan. Pe laptop, piratat, pentru că tentativa de a-l vedea cinstit, plătind bilet, a fost un eșec răsunător. 

Din prima jumătate de oră m-am enervat și mai tare văzând cât de multe se cenzuraseră la cinematograf și nu avusesem habar. Credeam că așa a ales regizorul să omită anumite scene. Apoi m-am afundat pe negândinte în peisajele alea gri și reci de nord rusesc, în care se amestecă epave de bărci, schelete de balene, ruine de blocuri comuniste și vieți distruse de sărăcie, vodcă și lipsă de speranță. În marea asta de disperare contrastează doar turlele aurii ale bisericii și mașinile de lux ale politicienilor.

Filmul este despre lupta unui cetățean oarecare, Kolea, cu primarul care-i râvnea pământul. Lupta cu sistemul cu Leviathanul, din care cetățeanul nu iese învingător, nici măcar în film.

Despre alianța perversă între politic, mafie locală și sfânta biserică ortodoxă, care naște un monstru imbatabil.

Despre modalități de supraviețuire prin adaptare, pactizare cu sistemul, dar cu defulări aproape hazlii dacă n-ar fi tragice: polițiștii de la rutieră beau de sting, se urcă la volan, mitraliază portretele marilor lideri ruși la picnicuri.

Despre dragostea care învinge rațiunea, dar nu reușește să se bată cu lipsa de speranță și de orizont.

Ca spectator rămâi tâmp la final, timp de câteva minute în fața ecranului, simțind gustul sângelui, amar și metalic în gură.

E unul dintre cele mai bune filme văzute în ultima vreme. Cred că numai într-o fostă țară comunistă se pot face astfel de filme. Ceva similar cu tabloul rusesc al lipsei de speranță a făcut Cristian Mungiu la noi, cu „După dealuri”. Vă recomand să vedeți Leviathanul pentru că prea mulți dintre noi îl trăim zi de zi. Între „voința lui Dumnezeu” și „în limitele legii”.

 

P.S. Înțeleg că varianta de la cinematograf s-ar fi terminat „abrupt”. Finalul fimului nu este deloc așa, este neașteptat, într-adevăr, dar completează magistral întreaga poveste, deci atenție la final! 😉

 

Etichete: , , , , , ,

9 comentarii la “Leviathan, varianta necenzurată” Subscribe

  1. Andra 20/01/2015 at 14:30 #

    Nu am ratat un Zvyaghintzev. Il astept in zona, pina atunci Abuse of Weakness si Before and After Dinner – in cu totul alt registru. Dollo, am citit relatarea ta de la Studio si au navalit amintirile – ma intreb de ce job-urile de la cinemateca sau de la Studio nu sunt rezervate pentru studentii la IATC – ar fi in avantajul spectatorilor, si al cinematografului.

  2. Emil Stoica 20/01/2015 at 15:20 #

    zau, Dollo, ai decis sa vezi cel mai deprimant film al anului in cea mai deprimanta zi a anului

    http://www.hotnews.ro/stiri-magazin-19138795-luni-19-ianuarie-cea-mai-deprimanta-din-2015.htm

    • Dollo 20/01/2015 at 17:58 #

      Și viața continuă 😉

  3. mihai 20/01/2015 at 15:46 #

    Levitahan? Si in titlu, si in link, si in http://www.hotnews.ro/bloguri

    🙁

  4. mihai 20/01/2015 at 15:47 #

    URL, nu link. Linkul contine un URL, invers nu.

    • Dollo 20/01/2015 at 17:58 #

      Am corectat, mersi.

  5. adib 20/01/2015 at 16:48 #

    mda… cind am facut sugestia la articolul precedent sa-l vezi de pe net nu mi-ai publicat comentariul :((

    • Dollo 20/01/2015 at 17:57 #

      Nu l-am văzut pe celălalt, o fi intrat în spam, unde era adineauri și ăsta. Diferența e că au fost mai puține spam-uri de data asta și am avut timp să arunc o privire pe ele și să nu le șterg la grămadă.

  6. geo 22/01/2015 at 18:13 #

    Sunt dezolante reactiile care parvin din Rusia cu privire la film. Parca recitesc memoriile lui Andrei Saharov. Sper ca filmul sa aiba aceleasi efecte!…

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.