Leviathan, varianta necenzurată

Vă recomand să vedeți Leviathanul pentru că prea mulți dintre noi îl trăim zi de zi. Între „voința lui Dumnezeu” și „în limitele legii”.

A m văzut în sfârșit filmul Leviathan. Pe laptop, piratat, pentru că tentativa de a-l vedea cinstit, plătind bilet, a fost un eșec răsunător. 

Din prima jumătate de oră m-am enervat și mai tare văzând cât de multe se cenzuraseră la cinematograf și nu avusesem habar. Credeam că așa a ales regizorul să omită anumite scene. Apoi m-am afundat pe negândinte în peisajele alea gri și reci de nord rusesc, în care se amestecă epave de bărci, schelete de balene, ruine de blocuri comuniste și vieți distruse de sărăcie, vodcă și lipsă de speranță. În marea asta de disperare contrastează doar turlele aurii ale bisericii și mașinile de lux ale politicienilor.

Filmul este despre lupta unui cetățean oarecare, Kolea, cu primarul care-i râvnea pământul. Lupta cu sistemul cu Leviathanul, din care cetățeanul nu iese învingător, nici măcar în film.

Despre alianța perversă între politic, mafie locală și sfânta biserică ortodoxă, care naște un monstru imbatabil.

Despre modalități de supraviețuire prin adaptare, pactizare cu sistemul, dar cu defulări aproape hazlii dacă n-ar fi tragice: polițiștii de la rutieră beau de sting, se urcă la volan, mitraliază portretele marilor lideri ruși la picnicuri.

Despre dragostea care învinge rațiunea, dar nu reușește să se bată cu lipsa de speranță și de orizont.

Ca spectator rămâi tâmp la final, timp de câteva minute în fața ecranului, simțind gustul sângelui, amar și metalic în gură.

E unul dintre cele mai bune filme văzute în ultima vreme. Cred că numai într-o fostă țară comunistă se pot face astfel de filme. Ceva similar cu tabloul rusesc al lipsei de speranță a făcut Cristian Mungiu la noi, cu „După dealuri”. Vă recomand să vedeți Leviathanul pentru că prea mulți dintre noi îl trăim zi de zi. Între „voința lui Dumnezeu” și „în limitele legii”.

 

P.S. Înțeleg că varianta de la cinematograf s-ar fi terminat „abrupt”. Finalul fimului nu este deloc așa, este neașteptat, într-adevăr, dar completează magistral întreaga poveste, deci atenție la final! 😉

 

Etichete: , , , , , ,

9 comentarii la “Leviathan, varianta necenzurată” Subscribe

  1. Andra 20/01/2015 at 14:30 #

    Nu am ratat un Zvyaghintzev. Il astept in zona, pina atunci Abuse of Weakness si Before and After Dinner – in cu totul alt registru. Dollo, am citit relatarea ta de la Studio si au navalit amintirile – ma intreb de ce job-urile de la cinemateca sau de la Studio nu sunt rezervate pentru studentii la IATC – ar fi in avantajul spectatorilor, si al cinematografului.

  2. Emil Stoica 20/01/2015 at 15:20 #

    zau, Dollo, ai decis sa vezi cel mai deprimant film al anului in cea mai deprimanta zi a anului

    http://www.hotnews.ro/stiri-magazin-19138795-luni-19-ianuarie-cea-mai-deprimanta-din-2015.htm

    • Dollo 20/01/2015 at 17:58 #

      Și viața continuă 😉

  3. mihai 20/01/2015 at 15:46 #

    Levitahan? Si in titlu, si in link, si in http://www.hotnews.ro/bloguri

    🙁

  4. mihai 20/01/2015 at 15:47 #

    URL, nu link. Linkul contine un URL, invers nu.

    • Dollo 20/01/2015 at 17:58 #

      Am corectat, mersi.

  5. adib 20/01/2015 at 16:48 #

    mda… cind am facut sugestia la articolul precedent sa-l vezi de pe net nu mi-ai publicat comentariul :((

    • Dollo 20/01/2015 at 17:57 #

      Nu l-am văzut pe celălalt, o fi intrat în spam, unde era adineauri și ăsta. Diferența e că au fost mai puține spam-uri de data asta și am avut timp să arunc o privire pe ele și să nu le șterg la grămadă.

  6. geo 22/01/2015 at 18:13 #

    Sunt dezolante reactiile care parvin din Rusia cu privire la film. Parca recitesc memoriile lui Andrei Saharov. Sper ca filmul sa aiba aceleasi efecte!…

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.

Doctorul cu 2000 de pacienţi şi 350 de oi

doctorul

Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale de la strămoşii săi, aşa că azi îşi împarte priceperea între oameni şi animale.

Cu cât ne-a botezat Samsung Biblioteca Națională

Biblioteca Națională Samsung

Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.