A m văzut în sfârșit filmul Leviathan. Pe laptop, piratat, pentru că tentativa de a-l vedea cinstit, plătind bilet, a fost un eșec răsunător.
Din prima jumătate de oră m-am enervat și mai tare văzând cât de multe se cenzuraseră la cinematograf și nu avusesem habar. Credeam că așa a ales regizorul să omită anumite scene. Apoi m-am afundat pe negândinte în peisajele alea gri și reci de nord rusesc, în care se amestecă epave de bărci, schelete de balene, ruine de blocuri comuniste și vieți distruse de sărăcie, vodcă și lipsă de speranță. În marea asta de disperare contrastează doar turlele aurii ale bisericii și mașinile de lux ale politicienilor.
Filmul este despre lupta unui cetățean oarecare, Kolea, cu primarul care-i râvnea pământul. Lupta cu sistemul cu Leviathanul, din care cetățeanul nu iese învingător, nici măcar în film.
Despre alianța perversă între politic, mafie locală și sfânta biserică ortodoxă, care naște un monstru imbatabil.
Despre modalități de supraviețuire prin adaptare, pactizare cu sistemul, dar cu defulări aproape hazlii dacă n-ar fi tragice: polițiștii de la rutieră beau de sting, se urcă la volan, mitraliază portretele marilor lideri ruși la picnicuri.
Despre dragostea care învinge rațiunea, dar nu reușește să se bată cu lipsa de speranță și de orizont.
Ca spectator rămâi tâmp la final, timp de câteva minute în fața ecranului, simțind gustul sângelui, amar și metalic în gură.
E unul dintre cele mai bune filme văzute în ultima vreme. Cred că numai într-o fostă țară comunistă se pot face astfel de filme. Ceva similar cu tabloul rusesc al lipsei de speranță a făcut Cristian Mungiu la noi, cu „După dealuri”. Vă recomand să vedeți Leviathanul pentru că prea mulți dintre noi îl trăim zi de zi. Între „voința lui Dumnezeu” și „în limitele legii”.
P.S. Înțeleg că varianta de la cinematograf s-ar fi terminat „abrupt”. Finalul fimului nu este deloc așa, este neașteptat, într-adevăr, dar completează magistral întreaga poveste, deci atenție la final! 😉
Nu am ratat un Zvyaghintzev. Il astept in zona, pina atunci Abuse of Weakness si Before and After Dinner – in cu totul alt registru. Dollo, am citit relatarea ta de la Studio si au navalit amintirile – ma intreb de ce job-urile de la cinemateca sau de la Studio nu sunt rezervate pentru studentii la IATC – ar fi in avantajul spectatorilor, si al cinematografului.
zau, Dollo, ai decis sa vezi cel mai deprimant film al anului in cea mai deprimanta zi a anului
http://www.hotnews.ro/stiri-magazin-19138795-luni-19-ianuarie-cea-mai-deprimanta-din-2015.htm
Și viața continuă 😉
Levitahan? Si in titlu, si in link, si in http://www.hotnews.ro/bloguri
🙁
URL, nu link. Linkul contine un URL, invers nu.
Am corectat, mersi.
mda… cind am facut sugestia la articolul precedent sa-l vezi de pe net nu mi-ai publicat comentariul :((
Nu l-am văzut pe celălalt, o fi intrat în spam, unde era adineauri și ăsta. Diferența e că au fost mai puține spam-uri de data asta și am avut timp să arunc o privire pe ele și să nu le șterg la grămadă.
Sunt dezolante reactiile care parvin din Rusia cu privire la film. Parca recitesc memoriile lui Andrei Saharov. Sper ca filmul sa aiba aceleasi efecte!…