Leviathan, varianta necenzurată

Vă recomand să vedeți Leviathanul pentru că prea mulți dintre noi îl trăim zi de zi. Între „voința lui Dumnezeu” și „în limitele legii”.

A m văzut în sfârșit filmul Leviathan. Pe laptop, piratat, pentru că tentativa de a-l vedea cinstit, plătind bilet, a fost un eșec răsunător. 

Din prima jumătate de oră m-am enervat și mai tare văzând cât de multe se cenzuraseră la cinematograf și nu avusesem habar. Credeam că așa a ales regizorul să omită anumite scene. Apoi m-am afundat pe negândinte în peisajele alea gri și reci de nord rusesc, în care se amestecă epave de bărci, schelete de balene, ruine de blocuri comuniste și vieți distruse de sărăcie, vodcă și lipsă de speranță. În marea asta de disperare contrastează doar turlele aurii ale bisericii și mașinile de lux ale politicienilor.

Filmul este despre lupta unui cetățean oarecare, Kolea, cu primarul care-i râvnea pământul. Lupta cu sistemul cu Leviathanul, din care cetățeanul nu iese învingător, nici măcar în film.

Despre alianța perversă între politic, mafie locală și sfânta biserică ortodoxă, care naște un monstru imbatabil.

Despre modalități de supraviețuire prin adaptare, pactizare cu sistemul, dar cu defulări aproape hazlii dacă n-ar fi tragice: polițiștii de la rutieră beau de sting, se urcă la volan, mitraliază portretele marilor lideri ruși la picnicuri.

Despre dragostea care învinge rațiunea, dar nu reușește să se bată cu lipsa de speranță și de orizont.

Ca spectator rămâi tâmp la final, timp de câteva minute în fața ecranului, simțind gustul sângelui, amar și metalic în gură.

E unul dintre cele mai bune filme văzute în ultima vreme. Cred că numai într-o fostă țară comunistă se pot face astfel de filme. Ceva similar cu tabloul rusesc al lipsei de speranță a făcut Cristian Mungiu la noi, cu „După dealuri”. Vă recomand să vedeți Leviathanul pentru că prea mulți dintre noi îl trăim zi de zi. Între „voința lui Dumnezeu” și „în limitele legii”.

 

P.S. Înțeleg că varianta de la cinematograf s-ar fi terminat „abrupt”. Finalul fimului nu este deloc așa, este neașteptat, într-adevăr, dar completează magistral întreaga poveste, deci atenție la final! 😉

 

Etichete: , , , , , ,

9 comentarii la “Leviathan, varianta necenzurată” Subscribe

  1. Andra 20/01/2015 at 14:30 #

    Nu am ratat un Zvyaghintzev. Il astept in zona, pina atunci Abuse of Weakness si Before and After Dinner – in cu totul alt registru. Dollo, am citit relatarea ta de la Studio si au navalit amintirile – ma intreb de ce job-urile de la cinemateca sau de la Studio nu sunt rezervate pentru studentii la IATC – ar fi in avantajul spectatorilor, si al cinematografului.

  2. Emil Stoica 20/01/2015 at 15:20 #

    zau, Dollo, ai decis sa vezi cel mai deprimant film al anului in cea mai deprimanta zi a anului

    http://www.hotnews.ro/stiri-magazin-19138795-luni-19-ianuarie-cea-mai-deprimanta-din-2015.htm

    • Dollo 20/01/2015 at 17:58 #

      Și viața continuă 😉

  3. mihai 20/01/2015 at 15:46 #

    Levitahan? Si in titlu, si in link, si in http://www.hotnews.ro/bloguri

    🙁

  4. mihai 20/01/2015 at 15:47 #

    URL, nu link. Linkul contine un URL, invers nu.

    • Dollo 20/01/2015 at 17:58 #

      Am corectat, mersi.

  5. adib 20/01/2015 at 16:48 #

    mda… cind am facut sugestia la articolul precedent sa-l vezi de pe net nu mi-ai publicat comentariul :((

    • Dollo 20/01/2015 at 17:57 #

      Nu l-am văzut pe celălalt, o fi intrat în spam, unde era adineauri și ăsta. Diferența e că au fost mai puține spam-uri de data asta și am avut timp să arunc o privire pe ele și să nu le șterg la grămadă.

  6. geo 22/01/2015 at 18:13 #

    Sunt dezolante reactiile care parvin din Rusia cu privire la film. Parca recitesc memoriile lui Andrei Saharov. Sper ca filmul sa aiba aceleasi efecte!…

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

USR, mai bine nu se poate

candidati-scena

Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit