Mama, față cu terorismul

Reacția mamei după ce i-am citit strategia organizației de drepturile omului la care am lucrat astfel încât s-o înțeleagă și ea.

A m tot invocat-o pe mama de-a lungul carierei mele, în diverse ocazii. Ultima dată a fost săptămâna trecută când, într-o adunare oengistică, am lucrat la un fel de strategie de organizație de drepturile omului. Mai exact la traducerea strategiei pe înțelesul … omului. Pentru că limbajul în care erau expresiile concepute aduceau mai degrabă a manual de legislație internațională.

Ca să-mi conving preopinenții de necesitatea „traducerii” le-am invocat o regulă de aur care se preda – cel puțin pe vremea mea – la școlile de jurnalism: când scrii o știre trebuie să o faci ca și când i-ai povesti mamei tale. Dacă ea te înțelege atunci te va înțelege și cititorul, indiferent de nivelul lui.

Am iscat niscai ironii cu asta, sper că vă imaginați că mama a fost invocată des la masa la care s-a dezbătut, făcut, desfăcut strategia organizației, dar în cele din urmă s-ar părea că ceva-ceva a ieșit. Când am venit acasă, conform obiceiului mama m-a întrebat ce am făcut noi acolo la întâlnirea aia?

– Am făcut strategia organizației. Despre drepturile omului ți-am mai zis, acuma am pus pe hârtie ce vrem să facem în următorul cincinal, cum ar veni. Și pentru asta le-am zis colegilor să scriem în așa fel încât să înțelegi și tu. Și i-am făcut să râdă, dar hai să vedem dacă am reușit. Vrei să-ți spun, ca să-mi zici ce părere ai?

– Hai, zi, că văd că faci ce faci și mă bagi în tot felul de … , mă îndeamnă mama, mimând indiferența, dar vizibil plăcut impresionată, totuși.

– Păi am zis că drepturile omului trebuie să fie …. (cred că nu am libertatea deocamdată să divulg formula convenită, așa că vouă nu v-o spun, dar vă asigur că e simplă și pe înțelesul omului ;)… ce zici, se înțelege ce vrem?

Zâmbet încurcat, zece secunde de pauză și…

– … eh, bine, mamă, că nu faceți caricaturi! a conchis ea.

 

Etichete: , , ,

4 comentarii la “Mama, față cu terorismul” Subscribe

  1. spufi 13/01/2015 at 02:16 #

    buahaha
    EPIC

  2. valentin 13/01/2015 at 07:34 #

    misto!
    mama ta e chiar cool si demna sa ai incredere in opiniile ei.

  3. ady 13/01/2015 at 09:26 #

    Cand eram eu in facultate un profesor cita un celebru avocat al unor vremuri demult apuse: „un avocat trebuie sa gandeasca ca un filozof si sa vorbeasca ca un cioban”.
    Mai tarziu, cand invatam pt licenta incercam sa-mi sedimentez materia in cap incercand sa-i explic tatalui meu ( singurul cu suficienta rabdare sa ma asculte) diverse chestii de drept civil. Nu m-am bagat la penal, dar fiecare dintre noi ne intalnim in viata cu probleme de drept civil.

  4. ady 13/01/2015 at 15:20 #

    Apropos de mama ta, ce-a zis despre „fiicele chinei”. A mea a zis ca a fost cam ca la noi, doar ca mai rau. 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Din câte încercări reușește un nevăzător să intre la metrou

florin georgescu metrou2

Din cel puțin două, la fel ca noi ăștia care nu nimerim să băgăm cartela cum trebuie în noii turnicheți. Asta de când s-a lansat aplicația gratuită Tandem acces, care le permite nevăzătorilor să folosească metroul ca toată lumea

Prezență inedită a lui Budha la răstignirea lui Iisus la București

soldati-jandarmi

Un Pilat din Pont grăsuț și chel a stârnit polemici în rândul audienței de la răstignirea lui Iisus – ediția 2014

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.