A m tot invocat-o pe mama de-a lungul carierei mele, în diverse ocazii. Ultima dată a fost săptămâna trecută când, într-o adunare oengistică, am lucrat la un fel de strategie de organizație de drepturile omului. Mai exact la traducerea strategiei pe înțelesul … omului. Pentru că limbajul în care erau expresiile concepute aduceau mai degrabă a manual de legislație internațională.
Ca să-mi conving preopinenții de necesitatea „traducerii” le-am invocat o regulă de aur care se preda – cel puțin pe vremea mea – la școlile de jurnalism: când scrii o știre trebuie să o faci ca și când i-ai povesti mamei tale. Dacă ea te înțelege atunci te va înțelege și cititorul, indiferent de nivelul lui.
Am iscat niscai ironii cu asta, sper că vă imaginați că mama a fost invocată des la masa la care s-a dezbătut, făcut, desfăcut strategia organizației, dar în cele din urmă s-ar părea că ceva-ceva a ieșit. Când am venit acasă, conform obiceiului mama m-a întrebat ce am făcut noi acolo la întâlnirea aia?
– Am făcut strategia organizației. Despre drepturile omului ți-am mai zis, acuma am pus pe hârtie ce vrem să facem în următorul cincinal, cum ar veni. Și pentru asta le-am zis colegilor să scriem în așa fel încât să înțelegi și tu. Și i-am făcut să râdă, dar hai să vedem dacă am reușit. Vrei să-ți spun, ca să-mi zici ce părere ai?
– Hai, zi, că văd că faci ce faci și mă bagi în tot felul de … , mă îndeamnă mama, mimând indiferența, dar vizibil plăcut impresionată, totuși.
– Păi am zis că drepturile omului trebuie să fie …. (cred că nu am libertatea deocamdată să divulg formula convenită, așa că vouă nu v-o spun, dar vă asigur că e simplă și pe înțelesul omului ;)… ce zici, se înțelege ce vrem?
Zâmbet încurcat, zece secunde de pauză și…
– … eh, bine, mamă, că nu faceți caricaturi! a conchis ea.
buahaha
EPIC
misto!
mama ta e chiar cool si demna sa ai incredere in opiniile ei.
Cand eram eu in facultate un profesor cita un celebru avocat al unor vremuri demult apuse: „un avocat trebuie sa gandeasca ca un filozof si sa vorbeasca ca un cioban”.
Mai tarziu, cand invatam pt licenta incercam sa-mi sedimentez materia in cap incercand sa-i explic tatalui meu ( singurul cu suficienta rabdare sa ma asculte) diverse chestii de drept civil. Nu m-am bagat la penal, dar fiecare dintre noi ne intalnim in viata cu probleme de drept civil.
Apropos de mama ta, ce-a zis despre „fiicele chinei”. A mea a zis ca a fost cam ca la noi, doar ca mai rau. 🙂