Mama, față cu terorismul

Reacția mamei după ce i-am citit strategia organizației de drepturile omului la care am lucrat astfel încât s-o înțeleagă și ea.

A m tot invocat-o pe mama de-a lungul carierei mele, în diverse ocazii. Ultima dată a fost săptămâna trecută când, într-o adunare oengistică, am lucrat la un fel de strategie de organizație de drepturile omului. Mai exact la traducerea strategiei pe înțelesul … omului. Pentru că limbajul în care erau expresiile concepute aduceau mai degrabă a manual de legislație internațională.

Ca să-mi conving preopinenții de necesitatea „traducerii” le-am invocat o regulă de aur care se preda – cel puțin pe vremea mea – la școlile de jurnalism: când scrii o știre trebuie să o faci ca și când i-ai povesti mamei tale. Dacă ea te înțelege atunci te va înțelege și cititorul, indiferent de nivelul lui.

Am iscat niscai ironii cu asta, sper că vă imaginați că mama a fost invocată des la masa la care s-a dezbătut, făcut, desfăcut strategia organizației, dar în cele din urmă s-ar părea că ceva-ceva a ieșit. Când am venit acasă, conform obiceiului mama m-a întrebat ce am făcut noi acolo la întâlnirea aia?

– Am făcut strategia organizației. Despre drepturile omului ți-am mai zis, acuma am pus pe hârtie ce vrem să facem în următorul cincinal, cum ar veni. Și pentru asta le-am zis colegilor să scriem în așa fel încât să înțelegi și tu. Și i-am făcut să râdă, dar hai să vedem dacă am reușit. Vrei să-ți spun, ca să-mi zici ce părere ai?

– Hai, zi, că văd că faci ce faci și mă bagi în tot felul de … , mă îndeamnă mama, mimând indiferența, dar vizibil plăcut impresionată, totuși.

– Păi am zis că drepturile omului trebuie să fie …. (cred că nu am libertatea deocamdată să divulg formula convenită, așa că vouă nu v-o spun, dar vă asigur că e simplă și pe înțelesul omului ;)… ce zici, se înțelege ce vrem?

Zâmbet încurcat, zece secunde de pauză și…

– … eh, bine, mamă, că nu faceți caricaturi! a conchis ea.

 

Etichete: , , ,

4 comentarii la “Mama, față cu terorismul” Subscribe

  1. spufi 13/01/2015 at 02:16 #

    buahaha
    EPIC

  2. valentin 13/01/2015 at 07:34 #

    misto!
    mama ta e chiar cool si demna sa ai incredere in opiniile ei.

  3. ady 13/01/2015 at 09:26 #

    Cand eram eu in facultate un profesor cita un celebru avocat al unor vremuri demult apuse: „un avocat trebuie sa gandeasca ca un filozof si sa vorbeasca ca un cioban”.
    Mai tarziu, cand invatam pt licenta incercam sa-mi sedimentez materia in cap incercand sa-i explic tatalui meu ( singurul cu suficienta rabdare sa ma asculte) diverse chestii de drept civil. Nu m-am bagat la penal, dar fiecare dintre noi ne intalnim in viata cu probleme de drept civil.

  4. ady 13/01/2015 at 15:20 #

    Apropos de mama ta, ce-a zis despre „fiicele chinei”. A mea a zis ca a fost cam ca la noi, doar ca mai rau. 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Suni la 112 și te sună înapoi niște ciocli

morturary

O întrebare pentru domnul Raed Arafat: ce comision primesc operatoarele de la 112 ca să le furnizeze firmelor de pompe funebre numerele de telefon ale rudelor celor decedați?

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.