Mama, față cu terorismul

Reacția mamei după ce i-am citit strategia organizației de drepturile omului la care am lucrat astfel încât s-o înțeleagă și ea.

A m tot invocat-o pe mama de-a lungul carierei mele, în diverse ocazii. Ultima dată a fost săptămâna trecută când, într-o adunare oengistică, am lucrat la un fel de strategie de organizație de drepturile omului. Mai exact la traducerea strategiei pe înțelesul … omului. Pentru că limbajul în care erau expresiile concepute aduceau mai degrabă a manual de legislație internațională.

Ca să-mi conving preopinenții de necesitatea „traducerii” le-am invocat o regulă de aur care se preda – cel puțin pe vremea mea – la școlile de jurnalism: când scrii o știre trebuie să o faci ca și când i-ai povesti mamei tale. Dacă ea te înțelege atunci te va înțelege și cititorul, indiferent de nivelul lui.

Am iscat niscai ironii cu asta, sper că vă imaginați că mama a fost invocată des la masa la care s-a dezbătut, făcut, desfăcut strategia organizației, dar în cele din urmă s-ar părea că ceva-ceva a ieșit. Când am venit acasă, conform obiceiului mama m-a întrebat ce am făcut noi acolo la întâlnirea aia?

– Am făcut strategia organizației. Despre drepturile omului ți-am mai zis, acuma am pus pe hârtie ce vrem să facem în următorul cincinal, cum ar veni. Și pentru asta le-am zis colegilor să scriem în așa fel încât să înțelegi și tu. Și i-am făcut să râdă, dar hai să vedem dacă am reușit. Vrei să-ți spun, ca să-mi zici ce părere ai?

– Hai, zi, că văd că faci ce faci și mă bagi în tot felul de … , mă îndeamnă mama, mimând indiferența, dar vizibil plăcut impresionată, totuși.

– Păi am zis că drepturile omului trebuie să fie …. (cred că nu am libertatea deocamdată să divulg formula convenită, așa că vouă nu v-o spun, dar vă asigur că e simplă și pe înțelesul omului ;)… ce zici, se înțelege ce vrem?

Zâmbet încurcat, zece secunde de pauză și…

– … eh, bine, mamă, că nu faceți caricaturi! a conchis ea.

 

Etichete: , , ,

4 comentarii la “Mama, față cu terorismul” Subscribe

  1. spufi 13/01/2015 at 02:16 #

    buahaha
    EPIC

  2. valentin 13/01/2015 at 07:34 #

    misto!
    mama ta e chiar cool si demna sa ai incredere in opiniile ei.

  3. ady 13/01/2015 at 09:26 #

    Cand eram eu in facultate un profesor cita un celebru avocat al unor vremuri demult apuse: „un avocat trebuie sa gandeasca ca un filozof si sa vorbeasca ca un cioban”.
    Mai tarziu, cand invatam pt licenta incercam sa-mi sedimentez materia in cap incercand sa-i explic tatalui meu ( singurul cu suficienta rabdare sa ma asculte) diverse chestii de drept civil. Nu m-am bagat la penal, dar fiecare dintre noi ne intalnim in viata cu probleme de drept civil.

  4. ady 13/01/2015 at 15:20 #

    Apropos de mama ta, ce-a zis despre „fiicele chinei”. A mea a zis ca a fost cam ca la noi, doar ca mai rau. 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Respect pentru sfânta prostie națională

prostie

Senatorii Ficățel și Miki Șpagă vor să ne oblige să le arătăm respect, printr-o lege care ne va măsura sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și … tricolor

Strâns uniți în jurul SRI, întru salvarea planetară a Internetului

dumbrava-cosmoiu

Cum se derulează o ședință în Parlamentul României, în care SRI încearcă și reușește să impună o lege abuzivă, iar deputații se fac că se opun.

Pur și simplu Norvegia

16

Impresii de călătorie din Norvegia, încă o țară care nu suferă vreo comparație cu România.

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.