Mama, față cu terorismul

Reacția mamei după ce i-am citit strategia organizației de drepturile omului la care am lucrat astfel încât s-o înțeleagă și ea.

A m tot invocat-o pe mama de-a lungul carierei mele, în diverse ocazii. Ultima dată a fost săptămâna trecută când, într-o adunare oengistică, am lucrat la un fel de strategie de organizație de drepturile omului. Mai exact la traducerea strategiei pe înțelesul … omului. Pentru că limbajul în care erau expresiile concepute aduceau mai degrabă a manual de legislație internațională.

Ca să-mi conving preopinenții de necesitatea „traducerii” le-am invocat o regulă de aur care se preda – cel puțin pe vremea mea – la școlile de jurnalism: când scrii o știre trebuie să o faci ca și când i-ai povesti mamei tale. Dacă ea te înțelege atunci te va înțelege și cititorul, indiferent de nivelul lui.

Am iscat niscai ironii cu asta, sper că vă imaginați că mama a fost invocată des la masa la care s-a dezbătut, făcut, desfăcut strategia organizației, dar în cele din urmă s-ar părea că ceva-ceva a ieșit. Când am venit acasă, conform obiceiului mama m-a întrebat ce am făcut noi acolo la întâlnirea aia?

– Am făcut strategia organizației. Despre drepturile omului ți-am mai zis, acuma am pus pe hârtie ce vrem să facem în următorul cincinal, cum ar veni. Și pentru asta le-am zis colegilor să scriem în așa fel încât să înțelegi și tu. Și i-am făcut să râdă, dar hai să vedem dacă am reușit. Vrei să-ți spun, ca să-mi zici ce părere ai?

– Hai, zi, că văd că faci ce faci și mă bagi în tot felul de … , mă îndeamnă mama, mimând indiferența, dar vizibil plăcut impresionată, totuși.

– Păi am zis că drepturile omului trebuie să fie …. (cred că nu am libertatea deocamdată să divulg formula convenită, așa că vouă nu v-o spun, dar vă asigur că e simplă și pe înțelesul omului ;)… ce zici, se înțelege ce vrem?

Zâmbet încurcat, zece secunde de pauză și…

– … eh, bine, mamă, că nu faceți caricaturi! a conchis ea.

 

Etichete: , , ,

4 comentarii la “Mama, față cu terorismul” Subscribe

  1. spufi 13/01/2015 at 02:16 #

    buahaha
    EPIC

  2. valentin 13/01/2015 at 07:34 #

    misto!
    mama ta e chiar cool si demna sa ai incredere in opiniile ei.

  3. ady 13/01/2015 at 09:26 #

    Cand eram eu in facultate un profesor cita un celebru avocat al unor vremuri demult apuse: „un avocat trebuie sa gandeasca ca un filozof si sa vorbeasca ca un cioban”.
    Mai tarziu, cand invatam pt licenta incercam sa-mi sedimentez materia in cap incercand sa-i explic tatalui meu ( singurul cu suficienta rabdare sa ma asculte) diverse chestii de drept civil. Nu m-am bagat la penal, dar fiecare dintre noi ne intalnim in viata cu probleme de drept civil.

  4. ady 13/01/2015 at 15:20 #

    Apropos de mama ta, ce-a zis despre „fiicele chinei”. A mea a zis ca a fost cam ca la noi, doar ca mai rau. 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Ce ar fi de văzut/făcut în Portugalia

Porto, râul Douro și un pod făcut de Eiffel

Vizitat Lisabona, Porto, Estoril, Sintra, Coimbra, Fatima, Obidos&co; lăfăit pe plajele din Algarve, mâncat fructe de mare sau ce vă poftește apetitul, băut vin verde, ascultat Fado live, simtit bine pe bani putini

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș

bucuresti

Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.