Prima prăjitură gătită de mine

Cartofi de ciocolată, același gust din copilărie, regăsit intact la Mega Image ;)

M -a lovit azi o poftă de ceva dulce exact când eram în dreptul frigiderului cu prăjituri de casă de la Mega Image. Mi-au căzut ochii pe o cutie cu cartofi de ciocolată și în momentul ăla m-am și revăzut în clasa a 5-a, la ora de gospodărie și lucru manual, când am învățat să fac cartofi de ciocolată.

Am venit acasă curioasă să aflu dacă or avea același gust – mai ales că scria pe etichetă „gusturi românești”. Și ce să vezi, chiar avea: textură untoasă, gust de ciocolată, aromă fină de rom, stafide răsărind din aluat. A fost o încântare să redescopăr astfel prima prăjitură gătită vreodată de mine. Și probabil ultima, dat fiind că nu-mi place nici să fac, nici să mănânc prăjituri. Prea des 😉

Povestea cartofului de ciocolată este probabil povestea a mii de eleve de școală generală care în comunism făceau ore de gospodărie și lucru manual. Cartoful de ciocolată, salata de crudități sau aia boeuf, maioneza, tivul și butoniera erau cele mai predate lecții la orele alea. Pe băieți îi învățau traforaj, noi eram destinate gospodăriei, chiar dacă politic vorbind regimul propovăduia emanciparea femeii.

Îmi amintesc, totuși, că în vremea aia eram atât de încântată încât am tot făcut cartofi de ciocolată cu orice ocazie, ba chiar am uimit jumătate din uliță la țară la mamaie, când m-am dus în vacanță și am pregătit așa delicatesă. Pe lângă faptul că era făcută de mine (îmi dădea o senzație teribilă de mândrie), cealaltă calitate a prăjiturii era că nu necesita ingrediente greu de procurat în epocă: făină se mai găsea pe la țară, margarină, cacao… Nu mai știu când am pierdut acest obicei, dar nu mai gustasem un cartof de ciocolată de cel puțin 25 de ani.

Azi am regăsit gustul primei realizări culinare din copilărie – 7 lei la supermarketul maturității 😉 Nu e rău.

Etichete: , , , , ,

Trackbacks/Pingbacks

  1. Gustul capitalismului la sticlă | România curată - 26/04/2015

    […] cartofii de ciocolată, Mega Image mă lovește din nou la memoria afectivă, cu sticla vintage de Pepsi. Nu mai știu […]

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.

Jadranska magistrala

drum4

Este motivul care ar trebui să vă ducă în Croația, drumul cel mai frumos spre o destinație care nu face decât să confirme preludiul ăsta auto, suspendat între munte și mare.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

Dacă-ți iubești copilul

adam si eva

Dacă s-ar face un referendum pentru introducerea în Constituție a dreptului de a fi tras de curent, probabil mi-ar fi greu s-o conving pe mama să nu meargă să voteze. Dar pentru ăsta din 6-7 octombrie nu a trebuit să-i explic că dragostea are forme atât de diverse, încât nu e treaba omului s-o înghesuie într-un tipar alb-negru

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.