Prima prăjitură gătită de mine

Cartofi de ciocolată, același gust din copilărie, regăsit intact la Mega Image ;)

M -a lovit azi o poftă de ceva dulce exact când eram în dreptul frigiderului cu prăjituri de casă de la Mega Image. Mi-au căzut ochii pe o cutie cu cartofi de ciocolată și în momentul ăla m-am și revăzut în clasa a 5-a, la ora de gospodărie și lucru manual, când am învățat să fac cartofi de ciocolată.

Am venit acasă curioasă să aflu dacă or avea același gust – mai ales că scria pe etichetă „gusturi românești”. Și ce să vezi, chiar avea: textură untoasă, gust de ciocolată, aromă fină de rom, stafide răsărind din aluat. A fost o încântare să redescopăr astfel prima prăjitură gătită vreodată de mine. Și probabil ultima, dat fiind că nu-mi place nici să fac, nici să mănânc prăjituri. Prea des 😉

Povestea cartofului de ciocolată este probabil povestea a mii de eleve de școală generală care în comunism făceau ore de gospodărie și lucru manual. Cartoful de ciocolată, salata de crudități sau aia boeuf, maioneza, tivul și butoniera erau cele mai predate lecții la orele alea. Pe băieți îi învățau traforaj, noi eram destinate gospodăriei, chiar dacă politic vorbind regimul propovăduia emanciparea femeii.

Îmi amintesc, totuși, că în vremea aia eram atât de încântată încât am tot făcut cartofi de ciocolată cu orice ocazie, ba chiar am uimit jumătate din uliță la țară la mamaie, când m-am dus în vacanță și am pregătit așa delicatesă. Pe lângă faptul că era făcută de mine (îmi dădea o senzație teribilă de mândrie), cealaltă calitate a prăjiturii era că nu necesita ingrediente greu de procurat în epocă: făină se mai găsea pe la țară, margarină, cacao… Nu mai știu când am pierdut acest obicei, dar nu mai gustasem un cartof de ciocolată de cel puțin 25 de ani.

Azi am regăsit gustul primei realizări culinare din copilărie – 7 lei la supermarketul maturității 😉 Nu e rău.

Etichete: , , , , ,

Trackbacks/Pingbacks

  1. Gustul capitalismului la sticlă | România curată - 26/04/2015

    […] cartofii de ciocolată, Mega Image mă lovește din nou la memoria afectivă, cu sticla vintage de Pepsi. Nu mai știu […]

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Cum s-a „optat” pentru ora de religie

scoala

Curtea Constituțională îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă. Motive pentru care peste 90% dintre părinți au făcut cereri ca să-și înscrie copiii la ora de religie.

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.