Să bem pentru criza vârstei mijlocii

Mâine, la clubul de carte, cu Saul Bellow și al lui „Henderson, regele ploii” - la cafeneaua Cărturești Verona.

henderson_regeleEugene Henderson are tot ce-i trebuie. Bani, copii, neveste, o viață suficient de împlinită până către 50 de ani când p-aci pe la noi începi să nu mai fii dezirabil pentru angajator, dar nici la pensie nu poți să ieși. Pentru că moștenise un porcoi de bani de la taică-su (pe unii fiind nevoit să-i scuture din fiecare carte din biblioteca părintească), Eugene își permite să traverseze o criză a vârstei mijlocii burgheze, care-l trimite până-n Africa, în sânul unor triburi în care caută secretul înțelepciunii și răspunsul la dorințele abstract-obsesive ale inimii sale de bărbat năzuros american. Henderson devine regele ploii în Africa pentru că i se urâse cu binele în America anilor de după război.

Pesemne că și pe mine mă încearcă o criză a vârstei mijlocii, de vreme ce nici cartea lui Saul Bellow nu mi-a captat interesul, înscriindu-se mai degrabă în tot mai lungul șir al autorilor de Nobel pe care i-am avut în ultimele luni la club și cu care n-am reușit să ne înțelegem.

Nu zic că e o carte rea, dar n-aș fi regretat dacă n-o citeam. Mărturisesc că am votat-o ca s-o citim la club, pentru că descrierea mi s-a părut promițătoare, însă poate că nu am fost în dispoziția potrivită nici ca să-i gust „umorul negrul” al lui Bellow, nici ca să-i înțeleg criza vârstei mijlocii a lui Henderson.

Pe locuri are scăpări amuzante sau întorsături din condei, dar abundența descrierilor și multitudinea de informații despre întâmplări și personaje – zic eu nerelevante pentru carte – mă duc cu gândul la mama, care mereu povestește cu un lux de amănunte obositor fiecare chestie pe care o trăiește. Cum uneori o mai pun pe „mute” pe mama și mai fug cu gândul la altceva, cam așa am citit și cartea lui Bellow. Pur și simplu, bărbatul aflat în criza vârstei mijlocii vorbește prea mult.

Dat fiind că toți (cu puțin noroc) o să trecem prin asta, dacă nu cumva am traversat-o deja, găsesc că e un motiv suficient de potrivit ca să bem în cinstea crizelor ce ne așteaptă și să ni le comparăm cu a lui Henderson, regele ploii. Mâine, 26 februarie, de la ora 20.00, la cafeneaua Cărturești Verona (pe strada Arthur Verona nr . 13-15). Masa e rezervată pe numele meu.

Etichete: , , ,

2 comentarii la “Să bem pentru criza vârstei mijlocii” Subscribe

  1. ady 25/02/2015 at 21:44 #

    incepeam sa cred ca numa’ eu am avut probleme!
    inca nu m-am decis daca mi-a placut sau nu mi-a placut. 🙂

  2. Marius 25/02/2015 at 23:13 #

    din păcate, nu am cum să vin mâine, termin programul la miezul nopții. rămâne să ne vedem luna viitoare.

    din fericire nu mai e mult până atunci.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

Palatul lui Becali din București

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

Cum a distrus Oprescu o investiție de 14 milioane de euro, deturnând 5 milioane

oprescu_telegondola

Pentru o datorie de 5 milioane de euro a RATB către Metrorex, Primăria Capitalei preferă să arunce la coș o investiție de 14 milioane de euro, parte a unui proiect mai amplu, de 35 de milioane de euro, făcut din credite externe.

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉