Să bem pentru criza vârstei mijlocii

Mâine, la clubul de carte, cu Saul Bellow și al lui „Henderson, regele ploii” - la cafeneaua Cărturești Verona.

henderson_regeleEugene Henderson are tot ce-i trebuie. Bani, copii, neveste, o viață suficient de împlinită până către 50 de ani când p-aci pe la noi începi să nu mai fii dezirabil pentru angajator, dar nici la pensie nu poți să ieși. Pentru că moștenise un porcoi de bani de la taică-su (pe unii fiind nevoit să-i scuture din fiecare carte din biblioteca părintească), Eugene își permite să traverseze o criză a vârstei mijlocii burgheze, care-l trimite până-n Africa, în sânul unor triburi în care caută secretul înțelepciunii și răspunsul la dorințele abstract-obsesive ale inimii sale de bărbat năzuros american. Henderson devine regele ploii în Africa pentru că i se urâse cu binele în America anilor de după război.

Pesemne că și pe mine mă încearcă o criză a vârstei mijlocii, de vreme ce nici cartea lui Saul Bellow nu mi-a captat interesul, înscriindu-se mai degrabă în tot mai lungul șir al autorilor de Nobel pe care i-am avut în ultimele luni la club și cu care n-am reușit să ne înțelegem.

Nu zic că e o carte rea, dar n-aș fi regretat dacă n-o citeam. Mărturisesc că am votat-o ca s-o citim la club, pentru că descrierea mi s-a părut promițătoare, însă poate că nu am fost în dispoziția potrivită nici ca să-i gust „umorul negrul” al lui Bellow, nici ca să-i înțeleg criza vârstei mijlocii a lui Henderson.

Pe locuri are scăpări amuzante sau întorsături din condei, dar abundența descrierilor și multitudinea de informații despre întâmplări și personaje – zic eu nerelevante pentru carte – mă duc cu gândul la mama, care mereu povestește cu un lux de amănunte obositor fiecare chestie pe care o trăiește. Cum uneori o mai pun pe „mute” pe mama și mai fug cu gândul la altceva, cam așa am citit și cartea lui Bellow. Pur și simplu, bărbatul aflat în criza vârstei mijlocii vorbește prea mult.

Dat fiind că toți (cu puțin noroc) o să trecem prin asta, dacă nu cumva am traversat-o deja, găsesc că e un motiv suficient de potrivit ca să bem în cinstea crizelor ce ne așteaptă și să ni le comparăm cu a lui Henderson, regele ploii. Mâine, 26 februarie, de la ora 20.00, la cafeneaua Cărturești Verona (pe strada Arthur Verona nr . 13-15). Masa e rezervată pe numele meu.

Etichete: , , ,

2 comentarii la “Să bem pentru criza vârstei mijlocii” Subscribe

  1. ady 25/02/2015 at 21:44 #

    incepeam sa cred ca numa’ eu am avut probleme!
    inca nu m-am decis daca mi-a placut sau nu mi-a placut. 🙂

  2. Marius 25/02/2015 at 23:13 #

    din păcate, nu am cum să vin mâine, termin programul la miezul nopții. rămâne să ne vedem luna viitoare.

    din fericire nu mai e mult până atunci.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Strâns uniți în jurul SRI, întru salvarea planetară a Internetului

dumbrava-cosmoiu

Cum se derulează o ședință în Parlamentul României, în care SRI încearcă și reușește să impună o lege abuzivă, iar deputații se fac că se opun.

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Când religia contrazice nevoile societății – eșecul german

biserica catolica

Biserica are monopol pe protecția socială în anumite zone din Germania, așa cum vrea și România să facă. Nemții își dau seama, după 50 de ani, că au greșit.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?