Să bem pentru criza vârstei mijlocii

Mâine, la clubul de carte, cu Saul Bellow și al lui „Henderson, regele ploii” - la cafeneaua Cărturești Verona.

henderson_regeleEugene Henderson are tot ce-i trebuie. Bani, copii, neveste, o viață suficient de împlinită până către 50 de ani când p-aci pe la noi începi să nu mai fii dezirabil pentru angajator, dar nici la pensie nu poți să ieși. Pentru că moștenise un porcoi de bani de la taică-su (pe unii fiind nevoit să-i scuture din fiecare carte din biblioteca părintească), Eugene își permite să traverseze o criză a vârstei mijlocii burgheze, care-l trimite până-n Africa, în sânul unor triburi în care caută secretul înțelepciunii și răspunsul la dorințele abstract-obsesive ale inimii sale de bărbat năzuros american. Henderson devine regele ploii în Africa pentru că i se urâse cu binele în America anilor de după război.

Pesemne că și pe mine mă încearcă o criză a vârstei mijlocii, de vreme ce nici cartea lui Saul Bellow nu mi-a captat interesul, înscriindu-se mai degrabă în tot mai lungul șir al autorilor de Nobel pe care i-am avut în ultimele luni la club și cu care n-am reușit să ne înțelegem.

Nu zic că e o carte rea, dar n-aș fi regretat dacă n-o citeam. Mărturisesc că am votat-o ca s-o citim la club, pentru că descrierea mi s-a părut promițătoare, însă poate că nu am fost în dispoziția potrivită nici ca să-i gust „umorul negrul” al lui Bellow, nici ca să-i înțeleg criza vârstei mijlocii a lui Henderson.

Pe locuri are scăpări amuzante sau întorsături din condei, dar abundența descrierilor și multitudinea de informații despre întâmplări și personaje – zic eu nerelevante pentru carte – mă duc cu gândul la mama, care mereu povestește cu un lux de amănunte obositor fiecare chestie pe care o trăiește. Cum uneori o mai pun pe „mute” pe mama și mai fug cu gândul la altceva, cam așa am citit și cartea lui Bellow. Pur și simplu, bărbatul aflat în criza vârstei mijlocii vorbește prea mult.

Dat fiind că toți (cu puțin noroc) o să trecem prin asta, dacă nu cumva am traversat-o deja, găsesc că e un motiv suficient de potrivit ca să bem în cinstea crizelor ce ne așteaptă și să ni le comparăm cu a lui Henderson, regele ploii. Mâine, 26 februarie, de la ora 20.00, la cafeneaua Cărturești Verona (pe strada Arthur Verona nr . 13-15). Masa e rezervată pe numele meu.

Etichete: , , ,

2 comentarii la “Să bem pentru criza vârstei mijlocii” Subscribe

  1. ady 25/02/2015 at 21:44 #

    incepeam sa cred ca numa’ eu am avut probleme!
    inca nu m-am decis daca mi-a placut sau nu mi-a placut. 🙂

  2. Marius 25/02/2015 at 23:13 #

    din păcate, nu am cum să vin mâine, termin programul la miezul nopții. rămâne să ne vedem luna viitoare.

    din fericire nu mai e mult până atunci.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Skopje, Macedonia: sărăcie și statui pe datorie

Prometeu, turiștii și clădirea parlamentului în plan secund

Premierul macedonean ia credite externe ca să clădească identitatea națională cu statui și clădiri impozante, în timp ce țara are 30% șomeri, iar oamenii emigrează ca să trăiască mai bine.

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma

De unde ne informăm în epoca dezinformării

informare

Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Ce zice FMI de finanțarea găurii negre „biserica”, de la buget?

prefericitul Daniel arata calea

Biserica Ortodoxă Română nu vrea concurență pe piața lumânărilor și a locurilor de veci, dar vrea bani de la buget pentru salarii și catedrale. Oare FMI știe?

Ce înseamnă să fii cioban

cioban

În pofida unei potenţe proverbiale, datorată chipurile cărnii de oaie, ciobanii nu mai au căutare la fete, iar o viaţă de celibat şi mizerie la oi nu mai e pe placul tinerilor.