Nursa și mama au făcut ieri colivă și o împărțeală, cu ocazia Moșilor de iarnă. După ce s-au derulat ostilitățile de la biserică și de acasă am stat la masă, apoi am vorbit, evident, despre bărbați și despre spovedanie+împărtășanie, cele două teme majore ale zilei. Ce poți să vorbești cu o tânără de 20+ și o mamă de 70+ …? 😉
Nursa e îndrăgostită. S-au cunoscut pe Facebook, dar el fiind din alt oraș încă nu s-au întâlnit. Se sms-uiesc și mesengeruiesc pe telefon cât e ziulica de lungă. Mama era exasperată că au făcut toată mâncarea pentru Moși în pauzele dintre replicile amoroase și pe fondul sonor al mesajelor de chat. Nursa se mai hlizește cu ochii în ecran, dar cu o ureche e și la noi, ca să ne dea replica.
Amândouă povestesc aventurile de dimineață din biserică, cum s-au certat cu niște babe pentru un loc unde să pună coliva:
– De asta v-ați dus voi la biserică, ca să vă certați cu babele? le întreb amuzată.
– Păi nu de aia, dar ce, să tac și să las capul în jos dacă ele sunt nesimțite? se revoltă mama.
– Lasă că io mi-am auzit pomelnicu citit de popă, anunță cu ochii în ecran nursa.
– Da? Ia uite, norocul tău. Înseamnă că pomelnicele noastre au fost la început. Și am văzut că te-a întrebat și popa ceva, ce ți-a zis? o întreabă mama curioasă.
– M-a întrebat „ce faci, fată, ești bine?” și i-am zis că da. Tre să mă gândesc ce păcate să-i mai spun, să-mi fac o listă…
– Cum așa? întreb interesată 😉
– Păi așa, că nu mai știu ce păcate să-i spun, că vine acuma spovedania de Paște și nu tre să le repet pe alea vechi.
– Păi de ce? Dacă le-ai făcut din nou… zic și eu….
– Aaaa, nu, nu se poate, e păcat dacă spui aceleași păcate, trebuie să fie altele noi, explică ea doctă.
– Haide, mă, ce crezi că popa vi le ține minte la toți?
– Nuuu, dar e păcatul tău dacă le spui pe aceleași. Și așa la Crăciun ce crezi că i-am zis, că mă tot gândeam ce păcat să-i zic, și i-am zis „părinte, mai fur o seringă, o fiolă… ce să fac, așa e la spital”….
– Și el ce a zis?
– El știi ce a zis? Că cică „lasă, tată, că calul unde fuge acolo mănâncă”.
– I-auzi, popa!, se miră și mama.
– Aha, deci te-a absolvit de păcat, cum ar veni?! întreb eu.
– Daa, și știi ce mi-a mai zis? Că cică el știe că noi tinereturile astea nu respectăm ce zice biserica, și ne culcăm cu băieți. Și a zis că măcar înainte să mă culc cu băiatul ăsta să mă duc cu el la popă și să ne facă slujbă de dezlegare.
– Nu de legare? întreb eu nepricepută.
– O prostie, zice mama, lasă, mai bine încearcă tu băiatul înainte și după aia, dacă merge treaba te duci cu el să-ți facă slujbă, nu așa aiurea înainte…
Eu izbucnesc în râs când o aud pe mama – era foarte serioasă – și ea continuă:
– Du-te tu mai bine cu el într-un concediu și vedeți dacă vă potriviți, nu așa cu telefonul ăla totă ziua și după aia fuga la popă să vă dezlege. Ce aveți legat?
– Daa, așa m-am gândit și io, că știi că la distanță te înțelegi bine, dar când stai cu omul e altceva… Dar ce-i zic la popă? admite încurcată nursa.
– Ei, ce-i zici, și așa zici că tre să născocești niște păcate noi. Fă-l p-ăsta înainte și după aia ai ce-i spune la popă! tranșează mama situația.
Cu aceeași ocazie am aflat că de mâine începe săptămâna brânzei, doamnelor și domnilor. Hai, să fiți iubiți și să aveți ce-i mărturisi preotului la spovedanie 😉
*fotografiile sunt cu titlul de prezentare, deja s-au împărțit sau consumat. A fost bun.
imi place cum gandeste mama ta.
si daca faza cu „fiola si seringa” este un pacat inventat, nursta ta mai are ceva sanse, macar ca om, daca nu ca profesionist.
ce naivă ești, evident că nu e inventat 🙂
Întrebare pentru ”nursă” (”sistriță” în limbajul anilor 1916-1918 – evident de la ruși): cum șede treaba cu Pămîntul și Soarele ? CARE se învîrte în jurul CUi ? Dacă nu știe să răspundă din prima să ne comunice ”opinia” lu´ popa (”eu pup poala popii, popa pupă poala mea” – de spus foarte repede).
Bietul Copernic !
Eu nu inteleg care e etimologia cuvantului preacurvie. Ca, dupa http://dexonline.ro/definitie/preacurvie nu pare sa insemne „exces de”, ci mai degraba „pseudo”.
Si in plus, care e problema cu preacurvia, daca curvia propriuzisa nu e incriminata? Pai, sa ne punem cu totii pe facut bani, zic… 😛
nu știu de unde ai scos asta cu pseudo, eu văd că în dex scrie fix definiția unanim cunoscută: preacurvíe (preacurvíi), s. f. – Destrăbălare; se zicea în vechiul drept despre toate păcatele carnale comise cu o femeie care nu era prostituată (caz în care se zicea curvie). De la curvie, cu pref. sl. prĕ-, după modelul sl. prĕljubodĕjstvo. – Der. preacurvă, s. f. (femeie adulteră); preacurvar, s. m. (adulter; destrăbălat); preacurvi, vb. (a se destrăbăla).
Pai exact la textul ala ma refer si eu: „despre toate păcatele carnale comise cu o femeie care nu era prostituată (caz în care se zicea curvie)”. Adicatelea, curvia e conceptul de baza, dar pentru ca trebuia cumva denumit si genul proxim, fara bani, i s-a zis preacurvie, printr-un prefix. Problema mea e ca prefixul prea- presupune un concept extrem, ori comportamentul sexual, dupa numarul de parteneri, e un continuum care se intinde de la coltul albastru, puritanele, care au cel mult un partener, pana la coltul rosu, prostituatele, cu un numar nelimitat de parteneri (e un job, sa nu uitam) astfel incat „preacurvele” – cu cei cativa (zeci de) amanti pica undeva la mijloc. Mai mult sens ar avea prefixul „pre-„, adica „inainte de/pseudo”, insa linkul citat nu-mi sustine ipoteza.
Sau poate cuvantul asta e doar un arhaism pentru „curvele dracului – cele care se culca cu toti numai cu tine nu”?
eu sunt la birou, deja au trecut 4 ore de la ora pranzului, si cand colo, la tine pe blog o frumushata de poze cu sarmale aurii frumos aliniate, un paharel de vin, si mai colea o prajitura in care abunda visinele!
Dumnezeu sa ii ierte! dar va rog, nu mai pune poze din astea ca ma bagati la pacate cu ce ganduri pacatoase am la adresa farfuriei aleia. Si nu sunt ganduri de preacurvie!!!!