Cum se făceau eclipsele pe vremuri

Pe asta de azi n-am văzut-o, că mi se pare că a intrat deja în banal, dar m-a făcut să-mi scot de la naftalină diplomele de eclipsistă primite atunci, în 1999, de la autoritățile competente care au simțit nevoia să ne ateste faptul că am fost martori la un eveniment unic în viața noastră ;)

M -au năpădit azi amintirile din 1999 când am fost trimisă de Curierul național – ziarul la care lucram atunci – la Râmnicu Vâlcea ca să transmit de la epicentrul românesc eclipsa totală de soare. Iar epicentrul ăsta a fost terasa Hotelului Alutus – cea mai înaltă clădire pe vremea aia – care gemea sub greutatea echipelor de ziariști veniți din toată lumea.

Diploma de eclipsistă primită de la primăria Vâlcea

Diploma de eclipsistă primită de la primăria Vâlcea

 

Nu mai găsesc azi articolul scris atunci – CN nu are arhivă decât din 2001 încoace – dar știu că am dat-o bombastic, deși pe vemea aia încă nu se inventaseră breichiniuzurile. Ceva de genul: cum era să înceapă războiul ruso-american la Vâlcea, din cauza faptului că echipele de televiziune ruse și americane s-au certat pe spațiul prea mic de pe terasa Hotelului Alutus. A fost de fapt o găselniță – evident fuseseră niște fricțiuni între ruși și americani, dar nu așa de grave și s-au stins când a început eclipsa – pentru că altfel ce era să transmiți din locul în care eclipsa s-a văzut cel mai bine? Că s-a făcut întuneric și răcoare, și ne-am zgâit toți la inelul de foc în care s-a transformat soarele năpădit de lună. Asta scriseseră toți, eu voiam să fiu mai cu moț 😉

eclipsaMă rog, altfel Râmnicu Vâlcea nu venise în atenția opiniei publice până atunci decât la mineriade, deci eclipsa a scos-o dintr-un nemeritat con de umbră, dacă putem spune așa.

Ce-mi mai amintesc de atunci este faptul că ni se spunea pe toate canalele că un astfel de fenomen e rarisim, și că nu ne va mai fi dat în viața asta să mai vedem altul. De atunci tot eclipsăm, și în 2011, și azi. Pe asta de azi n-am văzut-o, că mi se pare că a intrat deja în banal, dar m-a făcut să-mi scot de la naftalină diplomele de eclipsistă primite atunci, în 1999, de la autoritățile competente care au simțit nevoia să ne ateste faptul că am fost martori la un eveniment unic în viața noastră 😉

Voi cum ați petrecut-o pe aia din 1999?

Etichete: , ,

11 comentarii la “Cum se făceau eclipsele pe vremuri” Subscribe

  1. mihai 23/03/2015 at 11:20 #

    In 1999 am stat la Sibiu. De dimineata mi-am dat proba practica pentru examenul de permis de conducere si, din cate am inteles de la instructor, examen asa expeditiv nu mai fusese niciodata. Pesemne ca si politistii se grabeau sa termine inainte de eclipsa 🙂

    Dupa amiaza m-am uitat la eclipsa in fata blocului. Nu, n-am avut totalitate, iar taica-meu n-a considerat de cuviinta sa ne miscam fundurile pana la Ramnicu Valcea.

    Acum m-am uitat pe geam, am vazut cerul complet innorat, asa ca sm urmarit in schimb la graficul productiei fotovoltaice din Romania, cum a scazut de la 450MW la 250MW si apoi a crescut la loc. Aproape la fel de interesant! 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

Dumnezeu preferă proștii

catedrala

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.