Cum se făceau eclipsele pe vremuri

Pe asta de azi n-am văzut-o, că mi se pare că a intrat deja în banal, dar m-a făcut să-mi scot de la naftalină diplomele de eclipsistă primite atunci, în 1999, de la autoritățile competente care au simțit nevoia să ne ateste faptul că am fost martori la un eveniment unic în viața noastră ;)

M -au năpădit azi amintirile din 1999 când am fost trimisă de Curierul național – ziarul la care lucram atunci – la Râmnicu Vâlcea ca să transmit de la epicentrul românesc eclipsa totală de soare. Iar epicentrul ăsta a fost terasa Hotelului Alutus – cea mai înaltă clădire pe vremea aia – care gemea sub greutatea echipelor de ziariști veniți din toată lumea.

Diploma de eclipsistă primită de la primăria Vâlcea

Diploma de eclipsistă primită de la primăria Vâlcea

 

Nu mai găsesc azi articolul scris atunci – CN nu are arhivă decât din 2001 încoace – dar știu că am dat-o bombastic, deși pe vemea aia încă nu se inventaseră breichiniuzurile. Ceva de genul: cum era să înceapă războiul ruso-american la Vâlcea, din cauza faptului că echipele de televiziune ruse și americane s-au certat pe spațiul prea mic de pe terasa Hotelului Alutus. A fost de fapt o găselniță – evident fuseseră niște fricțiuni între ruși și americani, dar nu așa de grave și s-au stins când a început eclipsa – pentru că altfel ce era să transmiți din locul în care eclipsa s-a văzut cel mai bine? Că s-a făcut întuneric și răcoare, și ne-am zgâit toți la inelul de foc în care s-a transformat soarele năpădit de lună. Asta scriseseră toți, eu voiam să fiu mai cu moț 😉

eclipsaMă rog, altfel Râmnicu Vâlcea nu venise în atenția opiniei publice până atunci decât la mineriade, deci eclipsa a scos-o dintr-un nemeritat con de umbră, dacă putem spune așa.

Ce-mi mai amintesc de atunci este faptul că ni se spunea pe toate canalele că un astfel de fenomen e rarisim, și că nu ne va mai fi dat în viața asta să mai vedem altul. De atunci tot eclipsăm, și în 2011, și azi. Pe asta de azi n-am văzut-o, că mi se pare că a intrat deja în banal, dar m-a făcut să-mi scot de la naftalină diplomele de eclipsistă primite atunci, în 1999, de la autoritățile competente care au simțit nevoia să ne ateste faptul că am fost martori la un eveniment unic în viața noastră 😉

Voi cum ați petrecut-o pe aia din 1999?

Tags: , ,

11 Responses to “Cum se făceau eclipsele pe vremuri” Subscribe

  1. mihai 23/03/2015 at 11:20 #

    In 1999 am stat la Sibiu. De dimineata mi-am dat proba practica pentru examenul de permis de conducere si, din cate am inteles de la instructor, examen asa expeditiv nu mai fusese niciodata. Pesemne ca si politistii se grabeau sa termine inainte de eclipsa 🙂

    Dupa amiaza m-am uitat la eclipsa in fata blocului. Nu, n-am avut totalitate, iar taica-meu n-a considerat de cuviinta sa ne miscam fundurile pana la Ramnicu Valcea.

    Acum m-am uitat pe geam, am vazut cerul complet innorat, asa ca sm urmarit in schimb la graficul productiei fotovoltaice din Romania, cum a scazut de la 450MW la 250MW si apoi a crescut la loc. Aproape la fel de interesant! 🙂

Leave a Reply

Oldies but goldies

Construcția unei case în România, când nu ai bani, dar ai pretenții (I)

trasare

Arhitectul și proiectul – România geme de Gaudi nedescoperiți; 12 arhitecți în doi ani și al 13-lea care ne-a pus capac; Care e treaba cu proiectul casei – diferența dintre DTAC și PTh

Cum s-a „optat” pentru ora de religie

scoala

Curtea Constituțională îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă. Motive pentru care peste 90% dintre părinți au făcut cereri ca să-și înscrie copiii la ora de religie.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Ce caută englezii în Grecia

karaoke

În timp ce milioane de estici se dau peste cap să emigreze în vest ca să facă bani, englezi, germani sau canadieni vin în Grecia ca să trăiască decent, în căutarea unui stil de viață care nu le mai e accesibil în propriile țări.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.