Cum se făceau eclipsele pe vremuri

Pe asta de azi n-am văzut-o, că mi se pare că a intrat deja în banal, dar m-a făcut să-mi scot de la naftalină diplomele de eclipsistă primite atunci, în 1999, de la autoritățile competente care au simțit nevoia să ne ateste faptul că am fost martori la un eveniment unic în viața noastră ;)

M -au năpădit azi amintirile din 1999 când am fost trimisă de Curierul național – ziarul la care lucram atunci – la Râmnicu Vâlcea ca să transmit de la epicentrul românesc eclipsa totală de soare. Iar epicentrul ăsta a fost terasa Hotelului Alutus – cea mai înaltă clădire pe vremea aia – care gemea sub greutatea echipelor de ziariști veniți din toată lumea.

Diploma de eclipsistă primită de la primăria Vâlcea

Diploma de eclipsistă primită de la primăria Vâlcea

 

Nu mai găsesc azi articolul scris atunci – CN nu are arhivă decât din 2001 încoace – dar știu că am dat-o bombastic, deși pe vemea aia încă nu se inventaseră breichiniuzurile. Ceva de genul: cum era să înceapă războiul ruso-american la Vâlcea, din cauza faptului că echipele de televiziune ruse și americane s-au certat pe spațiul prea mic de pe terasa Hotelului Alutus. A fost de fapt o găselniță – evident fuseseră niște fricțiuni între ruși și americani, dar nu așa de grave și s-au stins când a început eclipsa – pentru că altfel ce era să transmiți din locul în care eclipsa s-a văzut cel mai bine? Că s-a făcut întuneric și răcoare, și ne-am zgâit toți la inelul de foc în care s-a transformat soarele năpădit de lună. Asta scriseseră toți, eu voiam să fiu mai cu moț 😉

eclipsaMă rog, altfel Râmnicu Vâlcea nu venise în atenția opiniei publice până atunci decât la mineriade, deci eclipsa a scos-o dintr-un nemeritat con de umbră, dacă putem spune așa.

Ce-mi mai amintesc de atunci este faptul că ni se spunea pe toate canalele că un astfel de fenomen e rarisim, și că nu ne va mai fi dat în viața asta să mai vedem altul. De atunci tot eclipsăm, și în 2011, și azi. Pe asta de azi n-am văzut-o, că mi se pare că a intrat deja în banal, dar m-a făcut să-mi scot de la naftalină diplomele de eclipsistă primite atunci, în 1999, de la autoritățile competente care au simțit nevoia să ne ateste faptul că am fost martori la un eveniment unic în viața noastră 😉

Voi cum ați petrecut-o pe aia din 1999?

Etichete: , ,

11 comentarii la “Cum se făceau eclipsele pe vremuri” Subscribe

  1. mihai 23/03/2015 at 11:20 #

    In 1999 am stat la Sibiu. De dimineata mi-am dat proba practica pentru examenul de permis de conducere si, din cate am inteles de la instructor, examen asa expeditiv nu mai fusese niciodata. Pesemne ca si politistii se grabeau sa termine inainte de eclipsa 🙂

    Dupa amiaza m-am uitat la eclipsa in fata blocului. Nu, n-am avut totalitate, iar taica-meu n-a considerat de cuviinta sa ne miscam fundurile pana la Ramnicu Valcea.

    Acum m-am uitat pe geam, am vazut cerul complet innorat, asa ca sm urmarit in schimb la graficul productiei fotovoltaice din Romania, cum a scazut de la 450MW la 250MW si apoi a crescut la loc. Aproape la fel de interesant! 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ce ar fi de văzut/făcut în Portugalia

Porto, râul Douro și un pod făcut de Eiffel

Vizitat Lisabona, Porto, Estoril, Sintra, Coimbra, Fatima, Obidos&co; lăfăit pe plajele din Algarve, mâncat fructe de mare sau ce vă poftește apetitul, băut vin verde, ascultat Fado live, simtit bine pe bani putini

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Moarte chiaburilor din sănătate!

Rares Nechifor, embolizare uterina

Care n-a plecat din țară până acum – ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.