Excursie pe obrazul bărbierit al patriei

La Călugăreni, „obrazul țării”, așa cum prețios e numită pădurea pe panourile Regiei pădurilor, fusese proaspăt bărbierit în două loturi destul de măricele.
Primăvara în pădurea Călugăreni

Primăvara în pădurea Călugăreni

Am fost în week-end o fugă până în păduricea de la Călugăreni (vreo 16 km sud de București, pentru cine n-a auzit de Mihai Viteazul și locul în care a luat bătaie de la Sinan Pașa) ca să mă conving că a venit primăvara. Motivul prozaic a fost că aveam nevoie de pământ pentru jardinierele din balcon, iar păduricea asta este – slavă tot lui Mihai Viteazul, care a apucat să-și ia revanșa asupra turcilor și să-i izgonească dincolo de Dunăre –  pământ românesc, așa că am putut să încarc o sacoșă din el și să-l aduc la București.

broscuta pescar

 

La fața locului, primăvara venise, adusese cu ea și picnicarii aferenți, un pescar ghinionist care de trei ore nu prinsese decât un cărășel într-o plasă imensă pe care o tot scufunda într-un ochi de apă de Neajlov, câteva lebede rătăcite și vreo trei parapantiști care se riscau de după un deal.

panou-padure padure-rasa2 padure-rasa padure-rasa3

 

Două căruțe cu localnici pândeau probabil momentul să mai care niscai lemne din pădure, dar au fost alungate de o mașină a poliției locale. Pentru că, după cum vedeți și din poze, „obrazul țării” așa cum prețios e numită pădurea pe panourile Regiei pădurilor, fusese proaspăt bărbierit în două loturi destul de măricele. Pe partea stângă, cum vii dinspre Călugăreni, jumătate de pădure a fost rasă. Dacă vreți s-o mai vedeți probabil trebuie să vă grăbiți, că nu prea mai are răbdare cu orășenii. Nu am verificat dacă localnicii au otrăvit fântânile și dacă or fi început să violeze femeile, dar e sigur că turcilor nu le va fi ușor nici de data asta, dacă mai dau pe la noi. În afară de mii de sticle din plastic aruncate peste tot prin pădure, pe câmp și prin ape, nu cred că au ce să ne mai ia invadatorii.

Pescarul în așteptarea carasului

Pescarul în așteptarea carasului

Etichete: , , , , ,

7 comentarii la “Excursie pe obrazul bărbierit al patriei” Subscribe

  1. mihai 24/03/2015 at 09:38 #

    Orbazul? Serios?

    On topic: da’ padurile de la munte le-ai vazut?

  2. g 24/03/2015 at 09:57 #

    Te-ai dus sa le iei pamintul oamenilor?
    Turcii lui Sinan Pasa erau mici copii.

  3. Dragoș 24/03/2015 at 11:15 #

    De violat femeile, nu le violează. Dar sigur le bat! 🙂

  4. Alina M 24/03/2015 at 14:51 #

    Dacă pământul pe care l-ai luat are ouă de insecte și peste câteva săptămâni/luni te trezești cu dăunători în ghivece, e semn că data viitoare vei cumpăra pământ de la Lidl cu 5 lei sacul de 20 L. Semnat, Mama Omida.

    P.S. Ți-aș trimite niște ghivece cu flori peste câteva luni, dar nu știu dacă se poate prin curier. În caz că ai vreo idee sau trece cineva prin zonă, știi cum să dai de mine.

    • mihai 24/03/2015 at 16:25 #

      Si eu ma intrebam acelasi lucru: de ce sa bati amar de drum pana la Calugareni, cand sacii de turba sunt in orice magazin mai mare…

      • Om bun 29/03/2015 at 14:32 #

        pentru ca vroia la plimbare

  5. o femeie 24/03/2015 at 18:17 #

    Superbe poze, frumoasa si realista descrierea! (mi-ar fi placut sa fi gasit mai multa curatenie si padure dar de unde nu e, nici eu nu iti cer) .

    Cum aici nu am voie sa iau pamant de la niciun Calugareni (m-as duce la Waterloo dar padure nu mai e), si cum nu vreau sa dau bani sa il cumpar nici de al naibii, imi fac singura compost.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

Suni la 112 și te sună înapoi niște ciocli

morturary

O întrebare pentru domnul Raed Arafat: ce comision primesc operatoarele de la 112 ca să le furnizeze firmelor de pompe funebre numerele de telefon ale rudelor celor decedați?

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛