Despre alt pilot care s-ar fi sinucis

Discutăm joi seară, la clubul de carte&vin, în amintirea lui Antoine de Saint-Exupéry, autorul și aviatorul care a scris „Pilot de război” înainte de a decide să-și parcheze avionul pe fundul mării.

C um vine ea viața și le aranjează pe toate, domnilor. Și mai ales doamnelor, care veniți regulat și uneori necitite la clubul de carte 😉 După o săptămână saturată de știrea despre copilotul Germanwings, joia asta, de pe la 19.00, ne adunăm și noi ca să dezbatem „Pilot de război”, al lui Saint-Exupery, cartea pe care ne-am străduit s-o ducem la un bun sfârșit luna asta. Bun sfârșit pentru că, spre deosebire de realitate, în carte Saint-Exupery nici nu cade cu avionul, nici nu se sinucide, ceea ce se presupune că ar fi făcut și el în realitate.

pilot-de-razboiDacă nu mi s-ar fi stricat readerul v-aș fi dat și un citat-două din cartea lui Exupery, pe care mărturisesc că am citit-o cu greu, pentru că mi s-a părut mult prea metaforico-filosofică pentru gustul meu. Înțeleg că e ultima carte scrisă de Exupery, cu doi ani înainte să dispară de pe radare cu avion cu tot – se presupune că undeva deasupra Mediteranei. Prin 1998 un pescar i-ar fi găsit brățara încurcată în plasa lui de pește, apoi un scafandru a găsit și avionul pe fundul mării. Despre moartea lui există și o mărturie a unui neamț care susține că el ar fi tras și doborât avionul lui Exupery – cu regret, mai ales că cică era autorul lui favorit – dar s-a vehiculat și varianta sinuciderii, confirmată oarecum de faptul că pe avionul scos la suprafață în anii 2000 nu s-ar fi găsit urme de gloanțe.

Cartea „Pilot de război” nu este, însă, despre o sinucidere, ci mai degrabă despre o misiune sinucigașă în al doilea război mondial, a pilotului francez Saint-Exupery deasupra Arras-ului, misiune din care niciunul dintre membrii echipajului nu se aștepta să se întoarcă. Și ce faci când comandantul te trimite la moarte sigură, pentru patrie, dar vrei să scapi și cu viață și cu onoarea intactă? Te apuci și filosofezi despre război, umanitate, creștinism, patriotism, viață și sensul ei, valori pe care, dacă așa o fi fost că s-a sinucis, Exupery le-a negat doi ani mai târziu luându-și viața. E posibil să-l fi ajutat la delirul ăla filosofic și lipsa oxigenului, dar să nu-i jignim pe cei cărora le-a plăcut, totuși, cartea.

Privind-o prin prisma proaspătului accident Germanwings, cartea mi se pare că merită discutată și sub alt aspect. Pentru că noi ăștia care nici n-am zburat la manșă, nici n-am luptat în vreun război, nu putem decât să bănuim ce s-o petrece în creierul omului la mii de metri altitudine. Cred că discuția va fi interesantă, chiar dacă unora dintre noi nu ne-a plăcut cartea.

Întâlnirea se ține la Lente Cafe Armenească, de la ora 19.00. Vă aștept cu flapsurile ridicate 😉

Etichete: , , , , ,

9 comentarii la “Despre alt pilot care s-ar fi sinucis” Subscribe

  1. VASILIU MIRCEA PAUL 31/03/2015 at 13:01 #

    Renumele lui Saint-Exupéry ține și de formidabilul talent al francezilor de a-și face reclamă. Dacă era sloven nu auzea nimeni de el. Numai Franța știe să facă vin, numai Franța știe să gătească, numai francezii au fost cavaleri-mușchetari, numai Franța a făcut o revoluție – CEILALȚI TOȚI ÎI SÎNT DATORI.

    Plus că Saint-Exupéry vine după catastrofala înfrîngere din război – ”Ne-am făcut de rușine ? Nu-i nimic, îl pompăm pe scriitorul pilot (și pe alții) pînă nu se mai discută despre rușine. Ha ! I-am învins pe nemți prin SPIRIT”.

    • adobrero 31/03/2015 at 14:15 #

      Perfect adevarat. Eu am propus aceasta lectura, atrasa de celebritatea Micului Prinţ, de aura de exotism data de titlul nobiliar al lui Exupery şi de biografia interesanta a acestuia. Asa ca mi-am închipuit ca “Pilot de război”, roman cu tenta autobiografica, va fi la fel de interesant. N-a fost să fie. Infinit mai bune mi s-au parut de exemplu memoriile de razboi ale lui Toparceanu, Piris Pinina si Amintiri din Turtucaia, desi Toparceanu nu e nici pe departe asa celebru.

      • VASILIU MIRCEA PAUL 31/03/2015 at 14:50 #

        Dacă doriți niște veritabile memorii de ”pilot de război” vă recomand ”Marele circ” de Pierre Clostermann (tot francez). Ăla chiar s-a bătut (în RAF – Royal Air Force) și în plus are un stil sobru, telegrafic, care redă perfect tensiunea luptei, ținîndu-te cu sufletul la gură.

        Fără nici o umbră de reproș sau malițiozitate o corecție – PIRIN PLANINA. În materie de memorii românești din Primul Război Mondial încercați ”Fata moartă” de Missir, un outsider al meseriei literare, ca și Clostermann (a fost premiată de Academie prin anii ´30). Neapărat ediția antebelică (se găsește pe internet), cea scoasă de comuniști a fost ușor… bărbierită.

        • adobrero 31/03/2015 at 15:22 #

          Corectiile sunt bine venite, pe mine ma obliga sa fiu mai atenta, celorlalti cititori le ofera varianta corecta de titlu.
          Am sa caut autorii mentionati. Intre timp citesc, tot la recomandarea dvs, Sfarsit de Mileniu si este intr-adevar geniala.

          • VASILIU MIRCEA PAUL 31/03/2015 at 16:20 #

            Vă dați seama cît a suferit omul ăsta (Radu Tudoran) încercînd să spună ceva fără să bată la ochi. De fapt veți vedea mai bine în ultimul volum scris după 1989 cînd se descătușează.

  2. Ha haha 31/03/2015 at 13:46 #

    Antoine ca Antoine … dar poanta cu membrele clubului de lectura care vin regulat si uneori ne-citite este absolut geniala!!! Si aia cu flapsurile ridicate e buna insa prima e epocala.
    Imi place mult umorul dvs, am sa mai trec.

    • adobrero 31/03/2015 at 14:17 #

      Tot e bine ca exista frecventa. Am citit ca celebrul club a lui Zuckerberg e in pericol prin neprezentare 🙂

  3. ady 31/03/2015 at 13:51 #

    Eu mai am cca 30 de pagini. A mers fff greu ca n-am vrut sa dau in depresie.
    Domnule Vasiliu, Exupery are ceva explicatii in carte.
    Tot la Lente aterizam? Pe bune, ar trebui sa ne faca discount. 🙂

  4. ioana 31/03/2015 at 23:47 #

    De acord cu adobrero, ale lui Topîrceanu sunt foarte bine scrise.

    http://ro.wikisource.org/wiki/Pirin-Planina

    http://ro.wikisource.org/wiki/Amintiri_din_luptele_de_la_Turtucaia

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

Ice age cu comision bancar argentinian

perrito moreno

Trecerea granițelor din Argentina în Chile și retur sau comisioanele bancare nesimțite l-ar face și pe un eurosceptic să iubească UE.

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.