A m umblat azi cale de trei poște ca să trimit un act notarial în sat la tata, după ce luna trecută pusesem la cutia poștală un duplicat al aceluiași act, dar despre care am aflat că nu a ajuns niciodată la destinație.
La primul oficiu poștal, ăla din cartier, mi se spune că nu sunt plicuri, dar să mă duc eu cu încredere la chioșcul care vinde codul penal în față la Tribunal, că sigur găsesc acolo.
La chioșc, vânzătorul mă privește chiorâș și mă trimite la plimbare. N-a avut niciodată așa ceva. Găsesc a doua poștă, unde poștărița îmi spune sec:
– Căutați degeaba, vă spun eu că Poșta Română nu mai are plicuri. Căutați la librărie.
– Și cum mai trimitem scrisori, doamnă, dacă nu aveți plicuri?
– Nu știu, întrebați conducerea!
N-am mai stricat drumul la alte poște, am găsit în drum o Diverta și am cumpărat 25 de plicuri cu 5,50 lei – cine știe când îmi mai trebuie, chiar simțeam nevoia unui stoc în casă. La a treia poștă la care am reușit să trimit și plicul – 12 lei cu taxă de urgență și confirmare de primire – poștărița este întrebată de un domn care avea plic, dar nu avea cu ce să-l lipească:
– Nu vă supărați, aveți cumva niște lipici?
– Nuu, domnu, ce să facem cu el? îi răspunde poștărița
O întreb de când nu mai au plicuri și zice că de când nu mai au nici timbre fiscale. Aflu de aici că timbre fiscale nu mai au tot din cauza lor, că nu au dat comandă la ANAF, și că în 2014 nu s-a tipărit niciun timbru fiscal în România. Din cauza Poștei.
***
Dar ce am căutat de fapt la poștă?
Vă veți întreba, în epoca Internetului și a comunicării virtuale…. Păi am purces la poștă după o conversație halucinantă la telefon cu notarul care-mi face succesiunea după tata. După aproape trei ani de când am demarat procesul ăsta kafkian mă apropii de un binemeritat final. Sumedenie de acte, vreo patru drumuri București-Bicaz și retur, 22 de milioane de lei taxe notariale și sunt la un pas de a fi declarată unica moștenitoare a tatălui meu, care-mi lasă astfel jumătate din apartamentul cu două camere al mamei.
Cuiul lui Pepelea, însă, a fost actul pe care m-am strofocat să-l retrimit azi la poștă, pe care-l mai trimisesem o dată, dar simplu, nerecomandat, neprioripoștizat, pe considerentul că e doar declarația notarială dată de mama aici, cum că ea deține cealaltă jumătate din apartament, declarație pe care i-o trimisesem scanată și pe email notarului înainte… deci ce putea să se întâmple? Ei, s-a întâmplat că el nu a primit plicul, și fără această declarație nu îmi eliberează certificatul de moștenitor, pe care voiam să mă duc să-l ridic în week-end, că tot e liber. Lăsasem vara trecută împuternicire unei rude ca să-mi ridice certificatul de la el, că evident în week-end și notarul e liber.
Conversația cu notarul a fost așa:
– Păi dacă nu ați primit plicul prin poștă vă asigur eu că vă aduc duplicatul în week-end, când vin să iau certificatul. Nu aveți încredere, că doar vi l-am trimis scanat înainte…?!
– Nu e vorba de încredere, dar eu nu pot să închid dosarul de succesiune fără declarația aia.
– Păi îl închideți luni, nu se poate să puneți în el copia scanată și luni când primiți originalul să îl puneți pe ăla acolo? Adică tot dumneavoastră faceți ambele proceduri, nu vă verifică cineva peste week-end dacă e copie sau original, nu? – am apelat eu la bunăvoința tipului căruia tocmai îi transferasem în cont o sumă mai mare decât salariul meu lunar.
– A, păi dacă nu vă grăbiți vă eliberez certificatul luni, eu înțelesesem că îl vreți în week-end și de aia mă grăbeam… zice el.
– Păi normal că vreau certificatul în week-end, că atunci vin, dumneavoastră îmi lăsați certificatul la ruda mea, eu vă las la ea declarația și toată lumea e fericită.
– Nu se poate așa, că eu rămân cu dosarul incomplet…
– Nu e incomplet, aveți o copie timp de două zile, până vine originalul. Dacă-l pun acum la poștă și pe ăsta și se pierde, ce fac, iar o car pe mama pe la notari ca să dea declarații notariale?
– Păi mergeți acuma la un notar și legalizați o copie și mi-o trimiteți pe aia.
– Serios? Nu am de ce să vă înșel și să nu vă aduc declarația. Nimic din ce v-am spus și dat până acum în procedura asta de succeesiune nu a fost fals, deci ce e dacă la final faceți acest gest de bunăvoință și considerați suficientă declarația scanată a mamei, în care ea spune că deține jumătate din apartament. Nu e ca și când ar apărea altcineva care să spună asta mâine. Nu am drum oricând până acolo, sunt aproape 800 de km dus întors…
– Păi nu pot să fac ce-mi cereți, dacă se întâmplă ceva pe drum și muriți, eu rămân fără declarația originală la dosar.
– Dacă mor nu mai intru nici în posesia certificatului de moștenitor. Mă duc direct la tata și-l iau de guler că s-a însurat cu prea multe după mama și a trebuit să umblu eu după toate mândrele lui la succesiune.
Notarul a rămas neînduplecat, ținând cu tot dinadinsul să-mi fie antipatic până la final. După juma de oră am obosit și m-am dus la poștă, ca să caut plicuri. Acum am pus în mâinile pricepute ale poștașilor și ultimul exemplar din declarația mamei. Dacă nici asta nu ajunge să știți că tata va rămâne nemoștenit.
Dollo, situatia se rezolva in felul urmator:
– stabilesti o intalnire cu notarul pentru vineri ora 12
– iti iei concediu pentru vineri
– vineri la 6 bagi gaz la Rosinanta, ajungi la Bicaz la 11:30.
– juma de ora halesti ceva de-ale gurii, ca sa-l scapi pe notar de linsaj (eu fac foarte urat cand mi-e foame, reclama la snickers e poveste adevarata)
– la ora 12 te intalnesti cu mesteru’, ii dai originalul, isi inchide dosarul, iti da certificatu’ de mostenitor.
– mai freci menta prin Bicaz pana la ora 13, sa-ti tragi sufletul. Se recomanda o bere fara alcool.
– ii dai bice inapoi spre Bucuresti, ajungi acasa la ora 19.
– o iei pe regina Angliei si beti amandoua pentru o treaba bine facuta. Maine e sambata! 😉
E mai scump decat cu posta, dar e treaba facuta cu mana ta!
PS: Am trimis si eu cu Posta o trimitere internationala cu confirmare de primire. Trimiterea a ajuns la destinatar, confirmarea nu a mai ajuns la mine. Pe urma, destinatarul mi-a trimis actul respectiv inapoi. Nici asta nu a mai ajuns la mine…
Vineri e 1 mai, e liber, de aia îmi propusesem să merg până acolo, îmbinam utilul cu plăcutul, de vineri până duminică. Evident, cu regina Angliei cu tot 😉
in caz ca nu te-ai prins, vineri e 1 Mai si notaru’ nu lucreaza. ca si cei mai multi dintre noi (sper).
Pai, n-are a face. Mutatis mutandis, se inlocuieste in textul de mai sus cuvantul „vineri” cu „joi”.
Joi nu se poate.
Observ o necunoastere a psihologiei feminine :). Dumnealor povestesc pentru ca sa se descarce asa de o incarcatura, nu cer solutii. Stiu ce au de facut, si o sa faca, era nevoie doar de cineva sa asculte.
Hopa un articol pe blog, si se impusca doi iepuri, descarcare de naduf si material de cetit pentru altii, crescut traficul, etc. Ca sa citez chiar autoarea, imbina utilul cu (ne)placutul.
In schimb, cat se poate de real, fata de ultima mea patanie cu posta de acum vreo 3 ani, cand s-a rupt plicul (tot cu acte) si l-au resigilat, fara sa se piarda nimic, observ o evolutie … in rau, din pacate
acum 3 ani posta romana a intors in un plic. Nu a gasit destinatarul (belgian) – dar conform site-ului belgian nici macar nu a intrat plicul in Belgia 🙂
Buna dimineata!
Eu am patit asta in anii ’90, o carte postala trimisa in Belgia a sosit inapoi la institutulm unde lucram, pt ca Posta a incurcat destinatarul cu expeditorul. Nu a observat nic ca timbrele erau de international, nu de loco …
O experienta placuta am avut-o inainte de 1989, cad un plic cu prospecte de la HP pe numele meu fusese trimis mai intai la Budapest, Hungary, unde au zis ca nu gasesc destintarul, dar l-au trimis la Boucharest, Roumanie – si ajuns in final la mine!!!
Si romanii viseaza la votul prin corespondenta!!!!!
valeu, nu pot sa cred ca nici macar plicuri nu mai au la Posta. acu’ pe bune, vorba ta, eutanasiati-o.
totusi, nu prea pot sa inteleg de ce trebuie sa ceara Posta nenorocitele alea de timbre de la ANAF. totusi, ANAF-ul sau cine le-o tipari le tipareste pentru Posta personal, sa se stearga angajatii Postei undeva cu ele, sau le tipareste pt cetateni pt diverse acte si alte alea, pe care uneori insasi ANAF-ul le cere?!
care-i faza?
in alta ordine de idei, multa bafta cu ultimul act. 🙂
Cred că poșta are avantajul de a ști câte vinde… deci care e cererea.
eu o tin ca gaia matzu… daca aia de la ANAF vedeau ca nu primesc comanda, puteau si ei sa faca o medie a cererii de timbre pe ultimii x ani. daca unii sunt tampiti era musai sa fie si ailalti?!
comentez si eu ca baba pe santz.
In timp ce cautati plicuri la posta (romana ca la albaneza au) ati vazut ce puteti cumpara in locul lor?
La mine la OP82 se vand asa: bauturi energizante, detergent de vase, candele (cu isus si maria, impreuna si separat adica 3 modele), pasta de dinti si crema de maini.
Lipsa autohtona de plicuri se rezolva cu putina ingeniozitate tot autohtona: se cumpara o felicitare „La multi ani 2008” sau mai bine „Un 8 martie fericit” ca asta se gaseste tot timpul anului, se arunca felicitarea si ghici ce-ti ramane.
La astea pe care le-am călcat eu nu erau nici felicitări, nici candele. Erau triste. Doar la ultima era lipit un anunț cu „vând casă Ștefăneștii de jos”, discret, pe computerul poștăriței, ca să-l vadă clienții.
Ingenioasa solutia cu felicitarea!
Nu aveam idee ca „progresul” insemna ca nu se mai gasesc plicuri. In anii ’90, cand inca mai trimiteam plicuri si vederi su „snail mail”, stiam ca nu te poti baza pe calitatea lipiciului de la plicuir si timbre, asa ca aveam cu mine un stick cu pasta de lipit …
Chestia cu plicurile am aflat-o și eu chiar astăzi cînd m-am dus să ridic o carte iar cineva întreba de ele.
Ceea ce am putut să constat de-a lungul anilor (deceniilor) la nivel micro, adică la oficiul poștal din centrul unei capitale de județ: dintre toate doamnele care lucrau acolo a fost pusă șefă cea mai tîmpită, urîtă, prost crescută și a dracului. Celelalte muncesc de se sparg într-o manieră super-imbecil organizată (după chipul și asemănarea respectivei). Cum merg treburile mai sus este ușor de imaginat doar că spre vîrful piramidei se înmulțesc bărbații (încă și mai ticăloși că, deh, ”marea șefie” nu-i pentru femei).
De fapt poșta este una din cele mai perfecte încarnări ale selecției inverse practicate în comunism (nu că ar fi singura, dar e mai vizibilă).
Eu mi-am promis ca nu mai folosesc posta romana. Este un monument de incompententa si nesimtire. Astazi am stat 10′ dupa ceas, singur in posta de la Rosetti sa iau timbre fiscale de 5 lei. Timbrele se aflau in fata, pe ghiseu.
Posta pustie doar eu si 4 doamne – o informez ca doresc sa cumpar timbrele, „asteptati” – ea se uita pe niste plicuri.
Am asteptat 10′ dupa ceas, aiurea ca domna sa isi rupa 3 secunde sa imi dea timbrele.
Pe viitor pentru acte si scrisori incearca fan courier (sau alt operator). Pot sa faca livrarea de pe o zi pe alta, vine si ridica plicul precum si il lasa la adresa respectiva, ai si confirmare si pretul… cam tot pe acolo.
Si daca vrei urgent, dai pana la 3 si ajunge a doua zi pana la 10. Te costa 25 parca urgent si jumatate normal.
Mai bine îl trimeteai ci FanCurier, costă vreo 20 de lei! Vine și ți-l ia de acasă contra la vreo alți 5 lei, parcă! Altă dată să tii minte! Nu este un mesaj publicitar!
Las’, ca nici cu Fan Curier nu mi-e rusine. Trimit o factura catre Cluj (tarziu, foarte tarziu). Maine, AWB-ul apare livrat, la pranz. Poimaine primesc telefon de la client, ca ce fac cu factura aia, nu i-o mai trimit odata?
Fancurierul lasase plicul la poarta parcului de business. A mai durat o zi pana cand paza parcului a binevoit sa duca plicul pana la destinatie (in fond, nu era treaba lor).
Inteleg ca doi cititori ai lui Dollo lucreaza la Fan?
Da si eu sunt pro curieri . Faptul ca imi iau coletul de sub nas si mi-l aduc tot acolo merita toti banii . Lucrez des cu ei , nu am avut probleme
mie Fan Curier inca mi se par scumpi si nu acopera toate zonele. Dar daca mai fac postaritele pe a dracului (zau, pe mine nu ma deranjeaza doar saracia sefilor de sus ce nu a comandat plicuri) ci ma deranjeaza bataia de joc cu care lucreaza femeile alea – pt ca da, am avut la posta in Berceni vis a vis de spitalul Bagdazar si un tip care vorbea si se misca de 10 ori mai politicos si atent decat toate celelalte la un loc, deci astea sunt cele care ne acresc viata!!!
Cat le era sa vanda, alaturi de candele, 1 plic la 1 leu ??? Sau macar sa raspunda politicos?
Abia astept sa isi piarda jobul, si sa indrazneasca Doamne fereste vreuna sa ajunga in privat – jar mananca.