Ce mai crește prin parcurile bucureștene

Printre borduri, plăci de marmură, terase, grătare cu parabolice și alte dovezi ale trecerii omului pe pământ (cum ar fi cojile de semințe), natura se încăpățânează să surprindă.

C a tot bucureșteanul trăitor la bloc și neplecat de acasă în sfântă zi de Paște, am purces cu Regina Angliei, după masa pascală, să vizităm domeniul regal, zis și Parcul IOR. Cândva era frumos, azi a fost doar aglomerat. N-am simțit nevoia să pozez natura care renăștea, în aerul primăvăratic, pentru că nu prea mi-a sărit în ochi, fiind cotropită de terase, borduri, marmuri și locuri de joacă pentru copii… și în general de spectacolul fascinant al românului spărgător de semințe, băutor de doze de bere, mâncător de porumb fiert, copt sau gogoși, cârnați, floricele, chipsuri…

Dar, ceva-ceva tot vă arăt, că n-am venit cu mâna goală acasă:

lebada

Lacul e singurul loc în care mâna pricepută a omului nu prea ajunge, deci natura se descurcă

ied2

Dacă priviți atent această fotografie vezi vedea ceva și mai interesant decât fundurile domnișoarelor

ied

De exemplu acest frumos exemplar vegan, care a ieșit la iarbă verde

gratar

Cine nu și-a adus friptura cu el în parc, o poate primi prin unde electromagnetice

ponta

Fără explicație

carare

Singurul loc din parc rămas cât de cât natural e partea revendicată, în care primăria, cu părere de rău, nu a putut investi niciun ban.

În rest, toate bune. Zilele astea chiar o să vă povestesc despre Versailles-ul Germaniei, așa cum v-am amenințat.

Etichete: , ,

5 comentarii la “Ce mai crește prin parcurile bucureștene” Subscribe

  1. o femeie 13/04/2015 at 14:41 #

    sa iti fie de bine plimbarea!

  2. g 13/04/2015 at 16:45 #

    Nu s-a gasit nimeni sa le spuna ca mielul acela este neam de capra? Asa se alege praful de traditiile poporului.
    Uite una mai… sudica (Grecia):
    http://bit.ly/1CB4UnK

  3. mihai 14/04/2015 at 08:01 #

    Exista ceva mai interesant decat fundurile domnisoarelor?

  4. Bogdan Duna 15/04/2015 at 19:22 #

    Negoita o fi avut ceva traume in copilarie legate de ziduri si pereti hidosi?…

  5. cado 30/04/2015 at 15:34 #

    frumos parcul primavara… si e frumos cand vezi ca sunt si oameni care dincolo de toate cauta in primul rand natura salbatica si neatinsa cum e ea din ce in ce mai rar

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta

Îmi pasă de turci, dar de noi mi se rupe

proteste-turcia

Mai știe cineva azi de ce au ieșit revoltații noștri la Universitate în iarna lui 2012? Merge sănătatea mai bine? Țara e mai bine guvernată? Au ieșit din foame cetățenii ăia însetați de demnitate?

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.