A mai trecut o sărbătoare de moși peste noi. Mama a ținut-o și pe asta, ca pe toate de 70 de ani încoace, de data asta cu străchini și oale de lut, ca pe vremuri. S-a trezit de la 4 ca să fie sigură că apucă un loc în biserică, așa că la 5 dimineața făcea ordine cu babele care ocupaseră deja toate stranele, care cu sacoșe, care cu ziare, ca pe vremuri la coadă la carne. Am aflat și noi abia la prânz când a venit acasă cu coliva și ne-a povestit.
Cică „Ce e cu stranele astea ocupate cu ziare aici?” am întrebat-o pe una care se lățise peste mai multe strane. Păi că să vedeți, că sunt pentru niște doamne bătrâne, și una e și în baston… Și i-am zis: „da, dacă e în baston atunci să stea acasă! Ce, eu de asta am venit de la 5 la biserică, să stau cu coliva în picioare? eee! Da cred că m-a blestemat aia că pe la 8 a venit o babă. Nu avea baston, dar s-a așezat lângă mine și puțeaaa, mamăă ce puțea. M-au usturat ochii toată slujba!
Slujba a început pe la 7. Au fost trei preoți, că atâția are bisericuța aia de cartier, în timp ce enoriașii au stat care pe unde a apucat loc. O treime în biserică, restul în curte. La finalul slujbei fiecare preot a luat câte un teanc de acatiste și doi s-au dus să le citească afară, unul mai răgușit a rămas în biserică.
Mama, tot nemulțumită pe babele din strane care melițau tot timpul: Că și așa nu știu unde a fost citit acatistul meu, afară sau înăuntru, dar de gura lor nici nu auzeam ce zicea popa. Că și el le-a zis la final, când a vrut să țină un șpiț (spici, o corectez eu. Ete spici, șpiț,… cuvîntare adică 😉 din ăsta despre moși, și ele nu mai tăceau, le-a făcut observație. Dar ce, a avut cu cine să se înțeleagă? N-am auzit nimic de gura lor.
Mamameniul de moși
După aventurile de la biserică a început aventura împărțelii de acasă. Procesul tehnologic pentru umplerea celor 12 străchini fusese deja demarat de câteva zile, azi a fost doar de umplut cu bucate: sărmăluțe în foi de viță, varză cu cârnat picant, ruladă de brânză cu ou, ruladă cu spanac și brânză, colivă, cozonac și prăjitură cu ciocolată, zisă și negresă.
Prima tavă a fost aranjată, tămâiată, și purtată triumfător de mama spre ușa primilor vecini. Nu erau acasă. A sunat la a doua ușă, nici ăia nu erau acasă. Când s-a întors acasă unde noi stăteam cu gurile deschise ca puii de vrabie în așteptarea mâncării – că nu ne așezăm la masă până nu împărțim – o auzim suduind din prag, nu năduf:
– Tu-le rasa-n cur de vecini, că nu e niciunul acasă! Unde or fi toți când îi cauți cu pomană?
În hazul general ne-am așezat la masă și am făcut o derogare: am degustat noi întâi bucatele, am pomenit morții, apoi au dat semne și vecinii că s-au întors pe la casele lor.
As vrea sa fiu vecina mamei tale….pare totul prea bun, prea ca la tara 🙂
Să știi că mare pomană ți-ai făcut cu pozele astea, mie azi nu mi-a bătut nimeni la ușă… 🙁 Așa că mi-am bătut singur 😛
să-ți fie de bine! 🙂
Noi? 🙂
O fi fost si vecinii la biserica. O fi fost afara printre aia doua treimi care n-au avut loc in biserica, si nu s-au intalnit cu maica-ta. Deci BOR-ul are dreptate, va mai trebuie vreo doua bisericute in cartier! 😉 Dar banuiesc ca nu mai e loc, asa ca va sugerez sa faceti o biserica pe mai multe etaje. La fiecare popa cate unul. Io-te ce idee mi-a venit! Bisericuta ortodoxa multiplex! :))
Vecinii n-au fost sigur la biserică, dar ideea ta nu e rea, însă cred că deja se implementează la multicatedrala neamului 🙂
Din ce tin minte la biserica din cartier erau majoritar babe. In 5-10 ani dispar, si se rareste prezenta.
La cum aud povesti la copiii de la bloc despre ce fac la religie si ce dragoste au ei despre toate alea, niciunu nu va ajunge candidat/concurent la babele vecine mamei tale :))
In copilarie tin minte la fel gasca de babe trancanitoare in biserica. Si la mijlocul slujbei, ia preotul si opreste de citit si continua cu aceeasi voce cantata „si o sa ma mut cu Sfanta Scriptura in fundul bisericii ca se vorbeste mai tare ca mineee” – doar 3-4 persoane am inecput sa radem – mi-am dat seama ca lumea nici nu il asculta….
Cand mai face mama ta pomana, te rog, pune un pachet si in Anglia! In 3 zile ajunge,si, zau daca nu zic bogdaproste din tot sufletul! 🙂