Dacă nu ați auzit până acum de WHEN Violin Meets Guitar, e o ocazie bună să-i ascultați. Mie mi-au făcut o seară frumoasă, la ceainăria Infinitea, în care am pus piciorul pentru prima dată. Un violonist și un chitarist (pe numele lor reale Cristi Horia și Emilian Florentin Gheorghe) au spart liniștea Cotrocenilor cu strunele lor, exersate jucăuș pe arii diverse, rock, disco sau clasice.
Decât că n-au prea avut cu cine, cum se zice prin cartier. Ascultați înregistrarea asta și…
Vivaldi.
Posted by WHEN Violin Meets Guitar on 23 Iulie 2014
… imaginați-vă că la minutul 11.28, între rafalele de ploaie de vară, Vivaldi ar fi făcut pauzele alea special ca să le dea ocazia spectatorilor să aplaude. Cam așa s-a întâmplat la concertul de acum câteva seri, când o bună parte dintre cei prezenți în grădina de la Infinitea au aplaudat fix în acel moment, stricându-i violonistului concentrarea și rupând ritmul muzicii.
Probabil obișnuiți cu situația, cei doi au trecut peste și au cântat mai departe, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Însă la al doilea incident similar – către finalul concertului, la anotimpul iarna, minutul 3 din înregistrarea de studio – când publicul nerăbdător a irupt iar în aplauze furtunoase, violonistul s-a oprit și a mulțumit pentru aprecieri, anunțând totodată și… ultima piesă. Care a fost o interpretare magistrală a Bohemian rhapsody, Queen.
Ce voiam să zic, nici eu nu am o cultură muzicală vastă, că nu m-a dus mama prea des la Ateneu, dar pe Vivaldi cu anotimpurile lui îl credeam mai popular la vulg. Publicul degrabă aplaudator era destul de tânăr, poate prea tânăr? Să fi fost din categoria aplaudacilor de low cost și tot ar fi așteptat să ajungă roțile avionului pe pistă, nu l-ar fi sancționat pe pilot așa din zbor.
Or în cazul concertului, și dacă n-ai fi ascultat în viața ta Vivaldi, tot ar fi trebuit să-ți dai seama că dacă violonistul încă e cu arcușul pe strune, nu e momentul să aplauzi. Iar dacă nu te pricepi nu e nicio grabă să fii primul care dă din mâini, mai bine treci drept snob și nu aplauzi deloc, dar sigur va veni și momentul când o să-ți poți manifesta încântarea.
Nu (mai) există o soluție de culturalizare a maselor, deci pentru cazuri din astea poate ar fi bune niște semne luminoase care să se aprindă când e voie să aplauzi, ca la emisiunile televizate cu public. Sau să treacă din când în când câte o duduie prin fața artiștilor, cu o pancartă, ca la box, pe care să scrie „aplaudați ACUM!”, „cine aplaudă în concert, mă-sa e…” și variațiuni pe temă.
Într-o notă mai pacifistă, vă recomand călduros și locul – ceainăria Infinitea – și formația. Dacă vreți să aflați pe unde mai concertează urmăriți-le pagina de Facebook.
Fiți liniștită, povestea e FOARTE veche (la români).
Cei care îmi dați minusuri: credeți că inventez ? Credeți că postez cu plăcere asemenea defecte ale nației (din care fac parte, fie că îmi convine, fie că nu) ?
Lasa, Paul, ca suntem putini astia care ne-am prins ca ai citit mai multe izvoare istorice decat toti ceilalti cititori ai blogului la un loc. As paria ca suntem 3 🙂
Eh ! Cîte un feedback din ăsta îți mai ridică moralul – altfel aveam impresia că pedalez pe bicicleta medicinală. Mulțam !
Și dacă or fi unul (sau chiar trei) le pot furniza sinteze ale acelori lecturi la paulvasiliu_ro@yahoo.com (în format pdf).
Asta se întîmplă cînd mi se dă nas.
Cand la competitii televizate gen Romanii au talent sau Vocea Romaniei auzi latraturile, chiotele sau aplauzele sacadate ca semn al aprecierii in timpul interpretarii concurentilor ce asteptari sa mai ai?
Cand mai socotesti ca „aprecierile” de tipul asta mai sunt si cultivate, a se traduce la comanda, e clar ca viitorul suna bine.
Unul din motivele pentru care nu ma mai uit la astfel de emisiuni (pe langa calitatea slaba a acestora) e intreruperea „recitalurilor” de astfel de onomatopee. Pentru oamenii mai umblati si obisnuiti cu apa calda astfel de metehne nu sunt comune in showuri de prin Anglia, SUA, Franta sau chiar din Asia. Acolo publicul asteapta cuminte terminarea actului ca apoi dupa caz sa aplaude sau nu.
Dar in tara aplaudacilor la aterizarea avioanelor Wizzair ce pretentii sa ai?
Stati sa vedeti cum aplauda flacaii si fetele pe la concertele de orga din biserici… Si la Biserica Neagra din Brasov se si spune, inainte de concert, in clar, sa nu se aplaude. Greu de tot cu pianul pe scari…
Da, am auzit că se mai întâmplă și pe la Conservator, unde se presupune că ar fi un public mai avizat.
M-am uitat si eu pe link-urile din text. Nu am gasit Applause, erau doar Share si Like. De unde sa stie oamenii?
Daca iti plac exercitiile de acest tip cauta dupa „2Cellos”. Doar ca la uzbecii aia biletul de intrare e pe bani. Si nu chiar putini.
25 de lei biletul pentru o oră jumate de concert la o ceainărie, plus consumația, nu e nici mult, nici puțin, e exact cât trebuie.
Deci, daca am inteles bine, n-au mai terminat de cantat Iarna?
Păi nu și-au mai contrazis spetatorii 😉 au trecut la ultima piesă, care a fost de altfel foarte mișto. Aproape auzeam vocea lui Freddie în vioara omului.
Saracii! Au ales o piesa la care sa fie siguri ca nu-i intrerupe nimeni! :)))
Sau The Piano Guys 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=6Dakd7EIgBE&list=PLiHBdqr6t9c-dZ7nh-qrhtE6aLFnEwquN
Romanul aplauda si la mort daramite la paranghelie.