Dollo – o casă jumate

Azi am realizat ce trebuie să fi fost în sufletul lui Năstase, când i-a murit mătuș-sa Tamara. Tristețe că a pierdut pe cineva din familie și ușurare că nu se va speti muncind ca să plătească impozite majorate către stat

S -a derulat azi, într-un deplin anonimat, așa cum se petrec de altfel marile moșteniri despre care numai istoria rămâne să consemneze, ultimul act din saga succesiunii mele după bietul tata. Mai exact am mers cu certificatul de moștenitor – obținut după trei ani, vreo mie de euro cheltuieli și o luptă demnă de o proprietate mai mare decât apartamentul de 50 de metri al mamei – la Direcția de taxe și impozite, ca să-mi declar noua proprietate dobândită, și să cer, cu smerenie, statului să mă impoziteze mai mult, ca o chiabură ce mă aflu.

Am completat două formulare, am atașat copie după certificatul de moștenitor și după buletin, am stat la o mică coadă la minunea de ghișeu despre care v-am mai povestit, și în numai jumătate de oră am plecat acasă (mai exact la prima mea casă, dobândită prin cumpărare) cu dovada că de acum înainte am o casă jumate.

Dar veștile bune nu se încheie aici. Întrebată dacă voi plăti mai mult impozit pe jumătatea de casă moștenită de la tata, pentru că se socotește a doua proprietate, funcționara mi-a spus că nu, pentru că e dobândită prin moștenire, deci va fi impozitată la fel.

M-a cuprins un val de bucurie și abia atunci am realizat ce trebuie să fi fost în sufletul lui Adrian Năstase, când i-a murit mătuș-sa Tamara. Tristețe că a pierdut pe cineva din familie și ușurare că nu se va speti muncind ca să plătească impozite majorate către stat.

E drept că în dreptul impozitului meu pentru jumătatea de apartament proaspăt dobândită scrie numai 31 de lei/pe anul ăsta, dar nu suma contează, ci principiul, nu?

Oricum, certificatul de moștenitor mai are și o altă calitate. Aceea că de acum când mama îmi zice că p-arcă n-aș fi fii-sa, îi dau peste nas cu dovada notarială și-i zic: a ta nu știu dacă sunt, dar a lui tata sunt sigur, că am și dovadă de la notar 😉

 

Tags: , , , ,

4 Responses to “Dollo – o casă jumate” Subscribe

  1. Niki Andreescu 16/06/2015 at 19:06 #

    De ăia 31 de lei ar trebui să dai de băut, că altfel nu priește.

    • Dollo 16/06/2015 at 22:33 #

      Adică să beau impozitul pe un an? Vrei să se răsucească tata în groapă 😉

    • ileana 17/06/2015 at 12:35 #

      Sa dea de baut ce? O bere poate 😀

  2. o femeie 19/06/2015 at 11:46 #

    exista si o optiune: sa renunt la partea mea de mostenire. Si o sa o folosesc cu placere, pt ca in mostenire intra si partea de datorii…

Leave a Reply

Oldies but goldies

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Biblioteca națională s-a deschis, dar nu funcționează

Biblioteca Națională Samsung

Biblioteca te păcălește că-ți face legitimație online, dar nu ți-o face decât la sediu, îți zice pe site că are anumite cărți, dar în depozit ele nu există, și nu împrumută cărți acasă. Niciodată. Avem un sediu ultracentral și modern de 100 de milioane de euro, doar ca suport pentru o reclamă Samsung deocamdată.

Construcția unei case în România, când nu ai bani, dar ai pretenții (I)

trasare

Arhitectul și proiectul – România geme de Gaudi nedescoperiți; 12 arhitecți în doi ani și al 13-lea care ne-a pus capac; Care e treaba cu proiectul casei – diferența dintre DTAC și PTh

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.