Dollo – o casă jumate

Azi am realizat ce trebuie să fi fost în sufletul lui Năstase, când i-a murit mătuș-sa Tamara. Tristețe că a pierdut pe cineva din familie și ușurare că nu se va speti muncind ca să plătească impozite majorate către stat

S -a derulat azi, într-un deplin anonimat, așa cum se petrec de altfel marile moșteniri despre care numai istoria rămâne să consemneze, ultimul act din saga succesiunii mele după bietul tata. Mai exact am mers cu certificatul de moștenitor – obținut după trei ani, vreo mie de euro cheltuieli și o luptă demnă de o proprietate mai mare decât apartamentul de 50 de metri al mamei – la Direcția de taxe și impozite, ca să-mi declar noua proprietate dobândită, și să cer, cu smerenie, statului să mă impoziteze mai mult, ca o chiabură ce mă aflu.

Am completat două formulare, am atașat copie după certificatul de moștenitor și după buletin, am stat la o mică coadă la minunea de ghișeu despre care v-am mai povestit, și în numai jumătate de oră am plecat acasă (mai exact la prima mea casă, dobândită prin cumpărare) cu dovada că de acum înainte am o casă jumate.

Dar veștile bune nu se încheie aici. Întrebată dacă voi plăti mai mult impozit pe jumătatea de casă moștenită de la tata, pentru că se socotește a doua proprietate, funcționara mi-a spus că nu, pentru că e dobândită prin moștenire, deci va fi impozitată la fel.

M-a cuprins un val de bucurie și abia atunci am realizat ce trebuie să fi fost în sufletul lui Adrian Năstase, când i-a murit mătuș-sa Tamara. Tristețe că a pierdut pe cineva din familie și ușurare că nu se va speti muncind ca să plătească impozite majorate către stat.

E drept că în dreptul impozitului meu pentru jumătatea de apartament proaspăt dobândită scrie numai 31 de lei/pe anul ăsta, dar nu suma contează, ci principiul, nu?

Oricum, certificatul de moștenitor mai are și o altă calitate. Aceea că de acum când mama îmi zice că p-arcă n-aș fi fii-sa, îi dau peste nas cu dovada notarială și-i zic: a ta nu știu dacă sunt, dar a lui tata sunt sigur, că am și dovadă de la notar 😉

 

Etichete: , , , ,

4 comentarii la “Dollo – o casă jumate” Subscribe

  1. Niki Andreescu 16/06/2015 at 19:06 #

    De ăia 31 de lei ar trebui să dai de băut, că altfel nu priește.

    • Dollo 16/06/2015 at 22:33 #

      Adică să beau impozitul pe un an? Vrei să se răsucească tata în groapă 😉

    • ileana 17/06/2015 at 12:35 #

      Sa dea de baut ce? O bere poate 😀

  2. o femeie 19/06/2015 at 11:46 #

    exista si o optiune: sa renunt la partea mea de mostenire. Si o sa o folosesc cu placere, pt ca in mostenire intra si partea de datorii…

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cum a distrus Oprescu o investiție de 14 milioane de euro, deturnând 5 milioane

oprescu_telegondola

Pentru o datorie de 5 milioane de euro a RATB către Metrorex, Primăria Capitalei preferă să arunce la coș o investiție de 14 milioane de euro, parte a unui proiect mai amplu, de 35 de milioane de euro, făcut din credite externe.

Skopje, Macedonia: sărăcie și statui pe datorie

Prometeu, turiștii și clădirea parlamentului în plan secund

Premierul macedonean ia credite externe ca să clădească identitatea națională cu statui și clădiri impozante, în timp ce țara are 30% șomeri, iar oamenii emigrează ca să trăiască mai bine.

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Perla Harghitei din Călărași (V)

noi

Povestea casei din lemn de la Harghita și minunații unguri de la Ecowoodenhouses care au construit-o

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.