iulie | 2015 | Dollo zice Bine

Archive | iulie, 2015

Foto, Reportaje, Vacante 30/07/2015

Raiul există și e în patrimoniul UNESCO

… sub numele de Parcul natural Plitvice, din Croația

One fine week

Ghiciți locurile în care au fost făcute pozele astea.

Muzeul relațiilor eșuate și neîngropate

În Zagreb: o concentrație de sentimente, amintiri și topoare din foste relații încheiate înainte ca moartea să-și facă datoria.

Unde sunt (2)

Altă destinație, alte poze, mai puține indicii. Puneți degetul pe hartă.

Mândriile sârbilor

Muzeul tovarășului Tito și niște resturi de avioane NATO, invizibile, doborâte de vajnicii soldați sârbi, practic cu mâinile goale.

Unde sunt?

Ghicitoare de vacanță: în ce loc mă aflu, judecând după poze?

În care sărăcia, lipsa de educație nu se tratează cu politici și strategii coerente de dezvoltare, ci se cârpesc de azi pe mâine cu donații generate din milă și lacrimi vărsate la ore de maximă audiență.

Roșii de la CAP-ul de pe Facebook

Mama, față cu roșiile de la CAP Gurbănești, în supermarketul Auchan

De ce ea? (3)

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

De ce ea? (2)

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Oldies but goldies

Românisme 26/10/2011

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

Românisme 04/01/2018

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș

Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.

Românisme 03/06/2013

Îmi pasă de turci, dar de noi mi se rupe

Mai știe cineva azi de ce au ieșit revoltații noștri la Universitate în iarna lui 2012? Merge sănătatea mai bine? Țara e mai bine guvernată? Au ieșit din foame cetățenii ăia însetați de demnitate?

Portrete 11/04/2014

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Green Report 17/05/2018

De ce picură în Casa Poporului

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Evenimentul zilei 18/04/2010

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Dollo zice Bine