Am mâncat azi cele mai bune roșii din vara asta. Roșii de la CAP Gurbănești, de care auzisem doar pe Facebook. Asta a făcut-o sceptică și pe mama, care în fața prețului a dat înapoi:
– Sunt bune, măi mamă, am citit io pe Facebook…
– Or fi, mamă, dar 9 lei?
– Da, dar sunt naturale…
– Păi nu vezi că scrie CAP pe ele? Ce CAP e ăla?
– Sunt unii de pe Facebook, mă…
Am luat o cutie cu mix de roșii, 6 lei și ceva kilul, și o cutie cu Black Cherry, de 8.50 lei – 600 de grame. Acasă am văzut că alea cherry erau expirate, conform etichetei fuseseră ambalate pe 29 iunie și erau valabile doar 10 zile. Azi suntem în 15 iulie. Supermarketul Auchan nu a binevoit să le semnalizeze ca atare, așa că ne-am trezit abia acasă. Oricum, roșiile din cutie erau doar puțin moi, ceea ce le-a făcut și mai zemoase în salată.
Culmea e că la fața locului am fost mai atente când le-am ales pe alea din cutiile cu mix, pentru că erau multe caserole cu roșii gata mucegăite înăuntru. Chiar și așa se vindeau la același preț.
E drept că mucegaiul e semn de naturalețe, dar prețul…
Dar, trecând peste aspectele astea, care cred că țin de relația producătorului cu supermarketul, și foarte probabil de reținerea cumpărătorului în fața prețului (unii ar zice că e vorba de lipsa de educație, care ne face să mâncăm mult și prost, dar asta e altă discuție) trebuie să admit că roșiile astea au făcut toți banii.
Am încropit acasă o salată cu câteva back cherry, plus roșia aia mai mult verde din caserola cu mix, câteva prunișoare din alea mici și roșii, câteva rondele de ceapă, busuioc și ulei de măsline și… moamă, cu baghetă proaspătă și crocantă a fost o nebunie.
Scumpe, un pic expirate, dar bune, ceea ce vă recomand, dacă aveți ocazia să dați de ele. Știu că e greu să alegi o caserolă cu juma de kilogram de roșii la un preț cu care cumperi două kile din celelalte, dar dacă nu-ți propui să faci bulion sau salată pentru vreo colectivitate, eu zic că merită papilele tale gustative o roșie de soi tradițional, crescută ca la mamaie în bătătură.
Un pic de mix amestecat:
Tot la Auchan, langa o movila cu rosii cherry „la un pret special” era un panou cu „retete pentru preparate cu rosii cherry”. Prima reteta se numea „salata de varza rosie”. Mai departe n-am mai citit. Prea obositor. Cum bine zicea mamaie, „facebook rulez”.
Acum aflu ca la mamaie in batatura se mai coceau si traditionalele rosii Black Cherry. Ba chiar si Pink Brandywine, cele carora tataie le zicea „rosii beefsteak”. Traditionale, naturale, biologice, ecologice, gata mucegaite, paradaise all in one. „Mancare ca pe vremuri”
Gata, ma duc pe Facebook, cica s-au copt watermelonii.
Cer scuze pentru deranj!
Da, domnule, niște ghilimele (sau lipsa lor) n-au făcut rău la nimeni, ba dimpotrivă, pe unii i-au făcut doctori 😛
Ghilimele? Iaca pozna! Nu era vorba de social media si afacerile cu potential de succes?
Am auzit ca la Lidl au bagat rubarba. Soiul din care mananca si printul Charles. Cea cultivata in lanul cu fructe de padure.
„Black Cherry” sunt soi traditional?
așa zice pe site la CAP 😉
Suntem sincer dezolați de situația cu roșiile expirate. Cred ca e pur si simplu o scăpare, nu un gest deliberat, relația noastră cu Auchan e foarte buna si suntem siguri de profesionalismul echipei.
Exista un motiv obiectiv pentru care sunt scumpe, productivitatea soiurilor tradiționale (sau heirloom, pentru ca traditional nu inseamna românesc.) e jumătate pana la o treime din cea a soiurilor hibride care sunt 99% din piata.
Dar gustul face diferența.
PS: Roșia „românească” e un mit frumos. In lume exista peste 7000 de soiuri si o parte din cele populare au fost cultivate in gospodarii la noi. Dar ele se regăsesc, uneori sub același nume, in toată lumea. „Inima de bou” e „Coeur de boeuf” la francezi si „Oxheart” la englezi. Roșiile trebuie sa fie bune, fructate si curate, nu romanești 🙂
Rosiile bune costa si in Germanica, da’ntr-adevar fac toti banii…